Studiaţi aceste grafice şi veţi observa că există nişte diferenţe. Din nou, ele se referă la înţelegerea circuitului financiar, care are la rândul său de spus o poveste. Mulţi oameni se uită la cifre, dar le scapă povestea. Dacă veţi reuşi să înţelegeţi cu adevărat puterea circuitului financiar, vă veţi da seama curând ce este în neregulă la desenul care urmează mai jos, sau de ce 90% dintre oameni muncesc din greu toată viaţa şi au nevoie de un sprijin din partea Statului, cum ar fi banii de la Asigurările Sociale atunci când nu mai pot lucra.

Vă daţi seama de ce? Graficul anterior reflectă faptele celui care alege să se plătească mai întâi pe sine. În fiecare lună alocă bani pentru coloana activelor înainte de a plăti cheltuielile lunare. Deşi milioane de oameni au citit cartea lui Classen şi au înţeles ce înseamnă „Plăteşte-te mai întâi pe tine”, în realitate pe ei se plătesc la urmă.

Deja aud reacţiile supărate ale celor care cred sincer că mai întâi trebuie să-ţi plăteşti facturile. Şi îi aud pe cei „responsabili”, care îşi plătesc facturile la timp. Eu nu spun să fiţi iresponsabili şi să nu vă plătiţi facturile. Eu spun doar să faceţi aşa cum scrie în carte, şi anume „plătiţi-vă pe voi mai întâi”. Graficul anterior este imaginea contabilă corectă a acestui procedeu. Nicidecum o cale de urmat.

Soţia mea şi cu mine am avut mulţi contabili, consilieri financiari şi bancheri care au avut probleme serioase cu felul în care trebuie abordată problema lui „Plăteşte-te pe tine mai întâi.” Motivul este că aceşti specialişti în finanţe procedează asemeni maselor largi, adică se plătesc pe ei în ultimul rând. Îi plătesc pe toţi ceilalţi mai întâi.

Au existat multe luni în viaţa mea când din diverse motive circuitul financiar era mult mai lent decât nevoia de numerar pentru facturi. Am continuat să mă plătesc pe mine mai întâi. Contabilii mei au intrat în panică. „Or să vină după tine. Or să te bage cei de la Fisc în puşcărie.” „N-o să mai obţii nici un fel de împrumuturi.” „O să-ţi taie lumina.” Am continuat să mă plătesc pe mine mai întâi.

O să vă întrebaţi „De ce?” Pentru că asta era de fapt povestea de bază din „Cel mai bogat om din Babilon”, puterea auto-disciplinei şi puterea tăriei sufleteşti. „Tupeul” este un termen mai puţin elegant. Aşa cum mă învăţase tatăl meu cel bogat încă din prima lună când am muncit pentru el, majoritatea se lasă împinşi de la spate de lume. Vine câte un perceptor şi spune: „Plăteşti, că de nu...” Şi plăteşti, dar nu te plăteşti pe tine. Un vânzător vă spune: „Nu-i nimic, trecem în cont.” Agentul imobiliar vă spune: „Daţi-i bătaie - Statul permite o reducere a impozitului pe casă.” De fapt, despre asta este cartea amintită. Să ai curajul să mergi împotriva curentului şi să te îmbogăţeşti. Chiar dacă sunteţi curajoşi, atunci când e vorba de bani mulţi oamenii devin neajutoraţi.

Eu nu spun să fiţi iresponsabili. Motivul pentru care nu am datorii pe cărţile de credit sau altfel de întârzieri de plată constă în faptul că vreau să mă plătesc pe mine mai întâi. Motivul pentru care încerc să îmi minimizez venitul este faptul că nu vreau să plătesc prea mult Statului. De aceea, cei care aţi vizionat caseta „Secretele celor bogaţi”, ştiţi că venitul meu provine din coloana activelor, prin intermediul unei companii din Nevada. Dacă aş munci pentru bani, mi i-ar lua Statul.

Deşi îmi plătesc facturile la sfârşit, sunt destul de abil din punct de vedere financiar ca să nu intru în situaţii grave. Nu-mi place să am datorii pentru ceea ce consum. De fapt, am pasive mai mari decât 99% din populaţie, dar nu plătesc pentru ele. Alţii plătesc pasivele mele. Ei se numesc chiriaşi. Regula nr. 1 pentru a vă plăti pe voi mai întâi este să nu faceţi datorii. Chiar dacă îmi plătesc facturile la sfârşit, am grijă să le amân doar pe cele neimportante.

În al doilea rând, când ocazional nu am bani gheaţă, tot pe mine mă plătesc mai întâi. Creditorii şi Statul n-au decât să ţipe cât vor. Chiar îmi place când devin duri. De ce? Pentru că de fapt aceştia îmi fac un serviciu. Sunt un motiv de inspiraţie şi mă determină să fac în aşa fel încât să obţin mai mulţi bani. Deci întâi mă plătesc pe mine, investesc banii şi îi las pe creditori să facă scandal. De obicei, până la urmă îi plătesc, chiar destul de repede. Şi eu şi soţia mea avem credite excelente. Nu cedăm presiunilor, nu ne cheltuim economiile şi nici nu lichidăm din acţiuni ca să ne plătim datoriile de la bonurile de consum. Acest lucru nu ar fi o dovadă de inteligenţă financiară.

Deci, răspunsul este:

1. Nu faceţi datorii prea mari pe care să fie nevoie să le plătiţi apoi. Păstraţi cheltuielile la un nivel scăzut. Construiţi-vă mai întâi activele. După aceea abia cumpăraţi-vă o casă mare sau o maşină frumoasă. Nu e deloc inteligent să rămâneţi în cursa şobolanului.

2. Când nu mai aveţi bani pe care să-i puteţi rula, lăsaţi constrângerile să se acumuleze şi nu intraţi în economii sau în investiţii. Folosiţi aceste constrângeri ca să vă inspire geniul financiar pentru a găsi noi căi de a câştiga mai mulţi bani şi de a vă plăti apoi facturile. În felul acesta vă veţi spori capacitatea de a face bani, dar şi inteligenţa financiară.

Deşi de foarte multe ori am intrat în încurcături din punct de vedere financiar, mi-am pus mintea la contribuţie pentru a obţine un venit mai mare, apărându-mi cu îndârjire acţiunile deja obţinute. Contabilul meu a făcut scandal şi s-a ascuns, dar eu am rămas un soldat vajnic, apărându-mi Fortul Activelor.

Oamenii săraci au obiceiuri proaste. Unul dintre cele mai des întâlnite obiceiuri proaste se numeşte cu naivitate „intratul în economii”. Cei bogaţi ştiu că economiile se folosesc doar pentru a crea şi mai