Imperfectul scoate în evident faptul că acum este o întâmplare în viaţa lui Gib Mihăescu.

Poezia Moromeţii a apărut de două ori în viaţa poetului Preda. Are 17 personaje Moromeţii dar cel mai tare e nea ilie.

Bacovia a scris cele mai mari poeme ale literaturii române: luceafărul şi mircea cel bătrân.

Luceafărul nu le dădea pace celor doi şi le tot băga beţe în roate, dar până la urmă s-a văzut că iubirea învinge, iar Luceafărul şi-a văzut de treaba lui.

Romanul Luceafărul este incredibil, are 175 de strofe, este cel mai lung din poezia românească.

Ion de Eminescu are influenţe balzaciene ce le împrumută de la Proust.

Nu-ţi voi lăsa decât bunăciuni după moartea ta, poete.

Riga Crypto era o ciupearcă cam dură faţă de băieţelul ei, lapona Enigel.

Luceafărul este o stea puternică dar de fapt este el Eminescu o căuta pe Veronica Micle, cât de mult o iubea pe săraca fată.

Ion se iubea cu Florica noaptea pentru că ziua era prea cald.

Domnul Goe este un copil fiţos, cum sunt şmecheraşii de Dorobanţi.

Trăsăturile locuitorilor din Maramureş sunt meşterimea şi şmecheria. Adică sunt secretoşi cu ce fac în ateliere, să nu facă şi restul ca ei, că n-ar mai avea ce să vândă la turişti.

Eu cred că personajele nu erau atât de proaste, dar autorul a vrut să ne distreze pe noi când îi citim lucrarea.

Dacă aveau şi ei un club în sat, un restaurant, ceva, poate că nu se mai certau aşa des şi Ion nu-i mai făcea felul.

Genul liric poate fi ca un îndrăgostit care cade-n genunchi în faţa iubitei şi ca o fată care se oftică de dor. Genul epic e la fel, dar nu are versuri, are rânduri.

În această zonă sunt dealuri cu copite şi claie de fân.

Mie mi-a plăcut de domnul Goe fiindcă era beton, frate, toate femeile alea din jurul lui stăteau drepţi când deschidea el gura.

Cătălin nu face nici un sacrificiu în schimbul iubirii, el o priveşte în mod normal, natural, fapt ce se întâmplă numai oamenilor comuni.

Ana era o femeie plictisitoare, nu ştia să-l atragă pe Ion şi se lua mereu de el. Dar şi el era prea obsedat să lucreze pământul, pentru că era un ţăran în adevăratul sens al cuvântului şi în plus avea şi amantă.

„Zăpada sărută întinderile“ înseamnă că e foarte intimă cu ele. Nu e nepotrivit, adică aşa se întâmplă iarna. Titlul este, ca figură de stil, o personalitate. „Zăpada sărută întinderile“ se referă la cum se acoperă mizeria de pe stradă şi se simt şi întinderile bine. Desigur, poetul îşi imaginează că sunt oameni şi pot fi sărutate.

Repetiţia este cuvântul „zăpadă“, pe care autorul îl scrie cam des şi în titlu, şi în poezie.

Mă trezesc în fiecare zi şi mă rog să nu-mi pice iarăşi poezie şi chiar asta a picat, învăţ doar gen epic, puteţi să înţelegeţi? Profa mea ne vorbea doar de Blaga, o frustrare.

Ne vedeam cred şi la anul, e greu subiectul. Îmi exprima admiraţia pentru profesori, dar rămâneţi acasă nu aveţi ce corecta la mine.

Rolul virgulei în acest vers „Bine-ai venit, An Nou“ se explică prin aceia că este o urare, iar de anul nou întotdeauna se ură.

Genul liric se întâlneşte cam peste tot în această poiezie, de aceea a menţiona numai două trăsături din toată poiezie este o întrebare-capcană.

Titlul semnifică în primul rând scrisoarea pe care Ion Minulescu o scrie anului nou, deoarece pe vremuri copiii nu aveau voie să-i scrie lui Moş Crăciun, deci copilul Minulescu trebuia să scrie şi el o scrisoare la sfârşit de an.

Virgula are aici un rol despărţitor, fiind singura care face ca versul să se înţeleagă aşa cum a dorit autorul.

Minulescu este un sentimental, care nu vrea să lase anul să plece deşi recunoaşte din capul locului că a albit aşteptând.

Un element al întâlnirii în contextul spaţio-temporal este internetul. Pentru că întâlnirile cu scriitorii contemporani nu pot să aivă loc decât pe net, deoarece nu se coboară ei să vină să stea de vorbă prin şcoli.

Titlul poeziei Rânduri pentru Anul Nou anunţă încă de la început intenţia poetului de a începe noul an cu dreptul, exprimându-şi diverse dorinţi dar şi furia că a fost un an lung, în care i-a albit părul aşteptând să se sfârşească.

Autorul ar vrea ca anul nou să păşească în casa lui cu dreptul şi foloseşte pentru asta tot felul de tehnici lirice cum ar fi gluma. Adică chiar dacă dă de înţeles că îl ceartă, de fapt e foarte bucuros că soseşte.

Scriitorii contemporani sunt cei care nu au murit încă, de aceea întâlnirile cu ei în şcoală sunt posibile şi chiar de dorit, pentru rolul educativ mai ales în faţa elevilor care vor să se facă şi ei scriitori.

Virgula din