să pui pe cineva în fața posibilității de a muri, într-o situație neașteptată, iar acea persoană va manifesta o putere fizică și o strategie imaginativă pe care i-ar fi imposibil să le posede în condiții obișnuite.

Când îi mână dorința naturală de contact sexual, oamenii planifică, imaginează și se implică într-o mie de lucruri uimitoare, care altfel nu le-ar trece prin minte.

Dorința de câștig financiar îi va aduce, de asemenea, pe cei cu abilități medii în poziții de mare putere. Această dorință îi face, la fel, pe oameni să planifice, să imagineze și să acționeze în moduri extraordinare. Dorința de faimă și putere personală asupra altora este în mod evident forța motivațională din viața liderilor din orice profesie.

Dorința animalică de răzbunare îi face deseori pe oameni să elaboreze cele mai complicate și ingenioase planuri pentru a-și atinge obiectivul.

Dragostea pentru sexul opus (și uneori pentru același sex) servește pe post de stimulator mental care duce la niște niveluri aproape incredibile ale realizării.

Dorința pentru viață dincolo de moarte este o forță motivațională atât de puternică încât nu doar că îi duce pe oameni în extreme atât constructive, cât și distructive, dar le și dezvoltă abilități eficiente de leadership, iar dovada pentru această afirmație poate fi găsită în munca de-o viață a practic tuturor fondatorilor religiilor lumii.

Dacă vrei să ai un succes nemaipomenit, atunci sădește în mintea ta un motiv puternic!

Milioane de oameni se luptă din greu toată viața, fără alt motiv puternic în afara aceluia de a fi capabili să își satisfacă nevoile de bază, precum hrana, adăpostul și îmbrăcămintea. Din când în când, cineva iese din rândurile acestei armate uriașe și vrea mai mult decât un trai la limită. Acea persoană va fi motivată de o dorință arzătoare de avere și, cât ai zice pește, ca prin minune, statutul său financiar și acțiunile sale vor începe să se transforme în bani.

Puterea și succesul sunt sinonime. Succesul nu poate fi atins doar prin cinste, așa cum ar vrea unii să credem. Azilurile pentru persoane fără adăpost sunt pline cu oameni care au fost, probabil, destul de cinstiți. Ei nu au reușit să strângă bani pentru că le-a lipsit cunoașterea despre cum să obțină și să folosească puterea!

Principiul Minții Supreme descris în această lecție este mijlocul prin care se aplică puterea personală. Din acest motiv, fiecare stimulent mental cunoscut și fiecare motiv fundamental care îndeamnă la acțiune în orice întreprindere omenească au fost menționate în acest capitol.

Cele două fațete ale puterii

Vom examina două forme de putere în această lecție. Una este puterea mentală, iar aceasta se obține prin procesul gândirii. Se exprimă prin planuri definite de acțiune și este rezultatul cunoașterii organizate. Abilitatea de a gândi, de a plănui, de a acționa într-un mod bine organizat este punctul de pornire al oricărei puteri mentale.

Cealaltă formă de putere este fizică. Se exprimă prin legile naturii, în forma electricității, gravitației, presiunii etc. În această lecție vom analiza atât puterea mentală, cât și pe cea fizică și vom explica relația dintre cele două.

Cunoașterea, singură, nu este egală cu puterea. Marea putere personală se obține doar prin cooperarea armonioasă a unui număr de oameni care își concentrează eforturile în direcția unui plan bine definit.

Natura puterii fizice

Stadiul avansat cunoscut drept „civilizație“ este măsura cunoașterii pe care umanitatea a acumulat-o. Printre cunoș­tințele folositoare organizate și accesibile se numără cele peste optzeci de elemente fizice pe care le-au descoperit și catalogat oamenii și care intră în alcătuirea oricărei forme materiale din univers.

Prin studiu, analiză și măsurători precise, știința a descoperit „caracterul mare“ al părții materiale a universului, alcătuită din planete, sori și stele, dintre care unele au de peste un milion de ori dimensiunea Pământului pe care trăim noi.

Pe de altă parte, „caracterul mic“ al formelor fizice care constituie universul a fost descoperit prin reducerea celor aproximativ o sută de elemente fizice la molecule, atomi, electroni și altele. Un electron nu poate fi văzut cu ochiul liber; el nu este decât un centru de forță care constă dintr-un pozitiv sau dintr-un negativ.

Molecule, atomi, electroni și altele

Pentru a înțelege procesul prin care se adună, se organizează și se clasifică cunoașterea, pare esențial pentru cel care studiază acest proces să înceapă cu cele mai mici și mai simple particule ale materiei fizice. Acesta este ABC-ul cu care natura a construit întregul univers fizic.

Moleculele sunt formate din atomi, despre care se spune că sunt particule invizibile ale materiei ce se învârt continuu cu viteza fulgerului, urmând exact aceleași principii care fac ca Pământul să se învârtă în jurul propriei axe: gravitația și electromagnetismul.

Despre aceste mici particule de materie, cunoscute drept atomi, care se învârt într-un circuit continuu, în interiorul moleculei, se spune că sunt formate din electroni, protoni și neutroni. După cum am afirmat, electronul nu reprezintă altceva decât o formă a unei forțe duble. Electronul este uniform, aparține unei singure categorii, mărimi și are o singură natură. Astfel, în bobul de nisip sau în picătura de apă se află replica aceluiași principiu în conformitate cu care operează întreg universul.

Este de-a dreptul uimitor! Poți să-ți faci o idee aproximativă despre toate astea dacă data viitoare când te așezi la masă îți vei aminti că fiecare bucățică de mâncare, farfuria din care mănânci, tacâmurile și masa însăși sunt, în cele din urmă, niște ansambluri de particule invizibile.

În lumea materiei fizice, fie că te uiți la cea mai mare stea care plutește în ceruri, fie că analizezi cel mai mic grăunte de nisip care se găsește pe Pământ, obiectul observației nu e altceva decât un ansamblu organizat de molecule, atomi, electroni și particule încă și mai mici, care se rotesc la viteze neînchipuit de mari.

Fiecare particulă de materie fizică este într-o stare continuă de mișcare foarte rapidă. Nimic nu stă vreodată nemișcat, deși așa le poate părea materia fizică ochilor – încremenită. Nu există materie „solidă“. Cea mai