Cărți «Protector citește top cărți pentru copii PDF 📖». Rezumatul cărții:
2344 d.Hr Iulie.: Truesdale iese din stază.
IPOTETIC
2345 d.Hr Septembrie.: Întâlnirea primei nave Pak.
2346 d.Hr Martie.: Virajul de nouăzeci de grade (?). Scăparea de cercetaşii Pak.
2350 d.Hr.: Sosirea la Cămin. Corectarea calendarului, conform timpului real.
Tânărul studie Căminul. De multe decenii, între Pământ şi Cămin se schimbaseră o mulţime de mesaje laser. Acestea conţineau jurnale de bord, biografii, romane şi studii asupra vieţii autohtone. Brennan le citise deja pe toate; la viteza lui de lectură, nu avusese nevoie de avantajul celor doi ani cu care plecase.
Romanele deţineau un parfum aparte, un ghem de presupuneri nerostite pe care Elroy nu le putuse defini cu exactitate şi-l întrebase pe Brennan despre ele.
Acesta avea o memorie eidetică şi o percepere fină a subtilităţilor.
— Pe de o parte, explică el, este o trăsătură specifică Centurii. Centuranii ştiu că se află într-un mediu artificial şi manifestă faţă de el o atitudine protectoare. Episodul acela din Ziua cea mai scurtă, când Ingram este împuşcat pentru că merge pe iarbă, este de fapt preluarea unui fapt real care s-a petrecut în trecutul Căminului. Îl vei găsi relatat în biografia lui Livermore. Cât despre ritualurile lor de înmormântare, acestea au rămas probabil din zilele de început. Nu uita: primii o sută de oameni care au murit pe Cămin se cunoşteau între ei ca fraţii. Pe atunci, moartea oricui era importantă pentru întreaga populaţie a planetei.
— Mda, aşa pare de înţeles … plus că aveau mai mult spaţiu. Nu trebuiau să utilizeze incinerarea.
— Exact! Există nesfârşite terenuri inutile, dacă nu cumva sunt fertilizate. Cu cât cimitirul se extinde, cu atât se demonstrează mai pregnant cucerirea Căminului de către oameni. Mai cu seamă atunci când copacii şi iarba încep să crească în locuri unde niciodată n-a mai crescut nimic.
Elroy examină ideea respectivă şi constată că-i plăcea. O existenţă pastorală… până la venirea speciei Pak.
— Cei de pe Cămin nu par foarte belicoşi, zise el. Într-un fel sau altul, va trebui să-i punem pe picior de război înainte ca planeta să fie descoperită de cercetaşii Pak.
Brennan însă nu dorea să vorbească despre asta.
— Toate informaţiile noastre au o vechime cuprinsă între zece şi o sută de ani. Nu am date suficiente despre Cămin, aşa cum este în prezent. Nu ştim în ce fel a evoluat politica. Am câteva idei… dar va trebui să cântăm după ureche. (Îl bătu cu palma pe spate pe tânăr, care se simţi izbit de un sac cu nuci.) Fruntea sus! Este foarte posibil să n-ajungem niciodată acolo.
Brennan era al naibii de vorbăreţ atunci când avea timpul necesar. Mai mult decât atât: făcea un efort evident să-l distreze pe Elroy. Poate că în acelaşi timp se distra şi el. Era perfect să te referi la un Pak care petrecea câte opt sute de ani într-un fotoliu-cuşetă de comandă, dar Brennan se născuse şi fusese educat ca om.
Jucau jocuri, folosindu-se de programele stocate în calculator. Brennan câştiga regulat la şah, dame, scrabble şi altele similare. Jocurile de cărţi şi domino se învăţau mai uşor, şi de aceea se concentrară mai mult asupra lor. Brennan continuă şi acum să câştige majoritatea partidelor, poate fiindcă putea descifra expresiile feţei lui Elroy.
Purtară discuţii îndelungate despre filosofie, politică şi despre direcţiile în care se îndrepta omenirea. Citiră foarte mult. Brennan stocase în calculator materiale despre toate planetele locuite, nu doar despre Cămin şi Wunderland. Odată spusese:
— N-am ştiut niciodată unde aş putea ajunge, târându-mă cu o navă avariată, în căutarea unei atmosfere respirabile şi a accesului la facilităţi de reparare. De fapt, nici acum nu sunt sigur.
După câteva luni, Elroy începu să exerseze mai mult şi să doarmă mai puţin. Acum era puternic; nu se mai simţea ca un olog. Nu avusese niciodată muşchi atât de tari.
Iar navele, Pak se apropiau întruna.
Prin twingul dezopacizat, ele erau invizibile, negre pe fundalul cerului negru. Se găseau încă prea departe şi nu toate produsele pe care le emiteau aparţineau spectrului vizibil al luminii. Puteau fi zărite însă la amplificare: scânteierile de histerezis în aripile întinse ale câmpului colector, iar în centru licărirea constantă a propulsiei.
La zece luni după ce Elroy ieşise din capsula de stază, lumina perechii din faţă se stinse. Reapăru peste câteva minute, dar mai palidă şi pâlpâitoare.
— Au intrat în decelerare, explică Brennan.
Peste o oră, propulsia inamicului producea o lumină permanentă, având culoarea roşie a unei emisii de beriliu deplasate spre albastru.
— Va trebui să încep şi eu virajul…
— Vrei să te lupţi cu ei?
— Cu prima pereche oricum trebuie s-o fac. Iar dacă virez acum, vom beneficia de o fereastră mai bună.
— Fereastră?
— Pentru virajul de nouăzeci de grade.
— Ascultă, ori îmi explici ce-i cu virajul ăla, ori încetezi să mai pomeneşti de el.
— Trebuie să-ţi menţin interesul într-un fel, nu? chicoti Brennan.
— Ce intenţionezi să faci? Să ajungi pe orbita unei găuri negre?
— Complimentele mele! Ai fost destul de aproape. Am găsit o stea neutronică lipsită de rotaţie… aproape lipsită de rotaţie. N-aş fi cutezat să mă afund în învelişul de gaze radioactive al unui pulsar, dar steaua de faţă pare să aibă o perioadă de rotaţie lungă şi nici un înveliş de gaze. În plus, este non-luminoasă. Pak-ii vor avea probleme în a o găsi, iar eu mă pot înscrie pe o traiectorie hiperbolică prin câmpul gravitaţional, care să ne ducă direct la Cămin.
Deşi Brennan vorbea cu detaşare, manevra părea extrem de periculoasă. Iar navele Pak se apropiau întruna. După patru luni, prima pereche se zărea cu ochiul liber sub forma unui punct verde-albastru, izolat, pe cerul negru.
Îl priviră, mărindu-şi dimensiunile. Flacăra propulsiei sale descria grafice neregulate pe instrumentele lui Brennan.
— Nu-i prea rău, vorbi acesta. Bineînţeles că ai muri, dacă ai întârzia niţel pe afară.
— Mda.
— Mă întreb dacă se află suficient de aproape ca să-ncerc şmecheria gravitaţională.
Elroy îl privi manevrând comenzile, fără să înţeleagă mare lucru. Brennan nu-i explicase niciodată în ce fel avea să întrebuinţeze arma aceea. Era mult prea delicată,