cu aceeaşi grijă în cealaltă cuşetă. Au muşcat momeala. Vin după mine. De doi ani, mergem cu 2,16 g. Am păstrat valoarea asta redusă pentru că mi-era teamă că vor crede că că-i pot întrece.

— Şi poţi? Ei cum se descurcă?

— 6 să-ţi arăt. — Brennan apăsă câteva taste şi un peisaj stelar acoperi ecranul. — îţi voi prezenta în numai zece minute acţiunile din ultimii doi ani, înregistrate prin telescop. În felul ăsta, vei observa mai bine. Vezi navele Pak?

— Da.

Trei puncte verzi, vizibil alungite, vizibil deplasându-se. Brusc, pe ecran, în stânga, apăru o lumină albă puternică — Soarele.

— În timp ce virau, le-am obţinut paralaxa. Acceleraţie mică, dar schimbare rapidă de direcţie. Raza virajului lor a fost aproape egală cu a noastră. Cred că fiecare navă a cotit separat. Acum au revenit la formaţia tandem şi se apropie de noi cu 5,5 g.

— Ai ghicit-o aproape exact.

— Nu uita că am petrecut câteva zile alături de Phssthpok, şi că acesta mi-a fost mentor… M-am gândit că un Pak sănătos poate suporta la nesfârşit 3 g, iar 6 g timp de cinci ani, apoi ar muri. Ei îşi cunoşteau limitele şi au proiectat navele ca atare.

Trei stele verzi pluteau spre Soare. Una câte una se stinseră şi apărură din nou. Acum, culoarea lor era mai palidă, mai gălbuie. Elroy încercă să se scoale în capul oaselor, dar mâna lui Brennan îl împinse înapoi.

— Aici au început să accelereze.

Tânărul privi încă un minut, însă nu se întâmplă nimic; doar steluţele verzi păreau a străluci mai puternic.

— Aici ne aflăm în momentul de faţă. Imaginile acelea sunt cam la un an-lumină depărtare. Navele însele ar fi cam cu două luni-lumină mai aproape, presupunând că ne urmăresc cu acceleraţie constantă. Peste câteva luni, vom şti dacă vreuna dintre ele s-a întors pe cursul vechi. Dacă nu, perechea din faţă ne va ajunge în aproximativ paisprezece luni, timp scurs la bordul navei. Desigur, însă, că la un moment dat vor începe decelerarea, încercând să ne lovească cu jetul de frânare, ceea ce înseamnă că va dura mai mult.

— Paisprezece luni…

— Timp scurs la bordul navei! Vitezele noastre sunt relativiste. Distanţa pe care o vom parcurge în intervalul respectiv va fi mult mai mare.

Elroy clătină din cap.

— În cazul ăsta, am senzaţia că m-ai trezit niţel cam devreme.

— Nu tocmai. N-am nici o idee despre ce mi-ar putea face de la o asemenea distanţă, totuşi nu sunt sigur că nu s-au gândit la ceva. Doresc să fii treaz şi în plenitudinea forţelor, în eventualitatea că se întâmplă ceva cu mine. În plus, vreau să readuc torpilele în arsenal.

— Mi se pare puţin probabil. Ce ţi-ar putea face ţie, care să nu mă omoare şi pe mine?

— Bine! Am avut un alt motiv ca să te trezesc. Ţi-aş fi putut improviza o capsulă de stază de îndată ce am plecat de pe Kobold. De ce n-am făcut-o?

Elroy se simţea istovit. Oare gravitaţia îi alunga sângele din creier?

— Trebuia să mă antrenez ca să pot lupta, folosindu-mă de nava asta.

— Şi te crezi în stare să lupţi? Parcă eşti o piftie! Când lucrurile vor începe să se deruleze rapid, vreau să fii capabil să te mişti.

Nu se simţea chiar ca o piftie, dar ce naiba!

— Bine. Începem…

— Nici vorbă. Azi nu faci altceva decât să rămâi întins. Mâine vei începe să mergi câte puţin. Imaginează-ţi că ai fost bolnav. (Brennan întoarse capul spre el.) Nu fi supărat. Să-ţi arăt ceva.

Tânărul uitase că se afla în vechea cabină de comandă a lui Phssthpok, al cărei înveliş exterior putea fi făcut transparent după voie, de aceea rămase surprins când peretele deveni invizibil. Apoi privi.

Se mişcau extrem de repede. Stelele din spate aveau spectrul deplasat spre roşu-întunecat, aproape negru. Deasupra şi în faţă, culoarea lor predominantă era alb-violet. De la zenit, coborau în jos precum un curcubeu: violet, albastru, verde, galben, portocaliu, roşu, în inele tot mai mari. Efectul era copleşitor; amplificat de faptul că toţi pereţii interiori ai Protectorului deveniseră de asemenea transparenţi.

— Până la tine, zise Brennan, nici un om n-a mai văzut aşa ceva, dacă nu vrei să mă consideri şi pe mine om. Priveşte! arătă el Aceea este Epsilon Indi.

— Este în lateral faţă de cursul nostru actual.

— Nu ne îndreptăm direct spre ea. Ti-am spus că intenţionez să cotesc cu nouăzeci de grade în spaţiu, şi există un singur loc unde pot face asta.

— Vom ajunge acolo înaintea cercetaşilor Pak?

— Cred că a doua navă o putem întrece cu puţin. Cu prima va trebui însă să ne luptăm.

* * *

Elroy dormea zece ore zilnic. De două ori pe zi, întreprindea deplasări lungi — din cabina de comandă până în sala de gimnastică şi înapoi, adăugând în fiecare zi încă un tur. Brennan îl însoţea, gata să-l ajute. Dacă ar fi căzut greşit, ar fi putut să moară.

Într-adevăr, se simţea de parcă ar fi fost bolnav. Nu-i plăcea deloc.

Într-o zi, deschiseră câmpul colector şi — în imponderabilitate, protejaţi de razele gama de către cupola scânteietoare a câmpului colector interior — transportară torpilele cu radon înapoi, în locaşurile din arsenal. În acele două ore, Elroy îşi regăsi forţele şi se bucură de senzaţia respectivă. Apoi reveni la 2,16 g, o piftie de două sute de kilograme.

Cu ajutorul lui Brennan, alcătui un calendar al evenimentelor celui mai lung război cunoscut:

33.000 î.Hr.: Phssthpok pleacă de pe planeta Pak.

32.800 î.Hr.: Primul val de emigrare părăseşte planeta Pak.

32.500 î.Hr.: Al doilea val de emigrare.

X: Cercetaşii Pak.

2125 d.Hr.: Phssthpok ajunge la Soare. Brennan devine Protector.

2340 d.Hr.: Răpirea lui Truesdale.

2341 d.Hr Octombrie.: Descoperirea flotei Pak.

2341 d.Hr Noiembrie.: Plecarea Olandezului Zburător. Distrugerea lui Kobold.

2342 d.Hr Mai.: Descoperirea cercetaşilor Pak.

2342 d.Hr Iulie.: Truesdale în stază. Plecarea Protectorului.

În acel punct, relativitatea începea să afecteze datarea. Elroy decise să utilizeze timpul scurs la bordul navei, ţinând seama de faptul că după el îşi ducea existenţa.

2344 d.Hr Aprilie.: