să rateze planeta Marte, să reintre greșit în atmosferă și să ardă, s-ar putea izbi prea tare și ar distruge hrana… estimăm șansele de reușită la treizeci la sută.

— O întâlnire cu Hermes în apropierea Pământului e mai fezabilă? zise Teddy.

— Mult mai fezabilă, confirmă Venkat. Cu întârzieri ale transmisiei mai mici de o secundă, putem controla sonda direct de pe Pământ în loc să ne bazăm pe sisteme automate. Când vine momentul andocării, maiorul Martinez o poate pilota de la distanță, de pe Hermes, fără nicio întârziere a transmisiei. Iar Hermes are un echipaj uman, care poate rezolva orice probleme ar apărea. Și nu trebuie să facem o reintrare în atmosferă; proviziile n-ar trebui să reziste la un impact cu trei sute de metri pe secundă.

— Așadar, avem risc ridicat să omorâm o persoană sau risc scăzut să omorâm șase inși, spuse Bruce. Doamne! Cum am putea să luăm o asemenea decizie?

— Analizăm situația, apoi Teddy ia decizia, spuse Venkat. Nu știu ce altceva am putea face.

— Am putea s-o lăsăm pe Lewis… zise Mitch.

— Mda, altceva în afară de asta, spuse Venkat întrerupându-l.

— Întrebare, zise Annie. Eu de fapt de ce sunt aici? Pare o problemă care vă privește pe voi, ăștia cu tehnica.

— Trebuie să fii informată, spuse Venkat. Nu hotărâm în clipa asta. Trebuie să facem o investigație internă discretă în privința detaliilor. Dacă scapă ceva, trebuie să fii pregătită să valsezi printre întrebări.

— Cât timp avem ca să luăm decizia? zise Teddy.

— Fereastra pentru începerea manevrei se încheie în treizeci și nouă de ore.

— În regulă, spuse acesta. E valabil pentru toată lumea, discutăm despre asta numai față în față sau la telefon; niciodată prin e-mail. Și nu vorbiți cu nimeni despre asta, nimeni în afara celor prezenți. Ultimul lucru de care avem nevoie e ca opinia publică să facă presiuni pentru vreo manevră riscantă, imposibil de făcut.

•

Beck,

 

Ce faci, frate? Cum o duci?

Acum că sunt într-o „situație cumplită”, nu mai trebuie să urmez regulile sociale. Pot să fiu cinstit cu toată lumea.

Având în vedere acest lucru, sunt silit să-ți spun… băi… trebuie să-i zici lui Johanssen ce simți. Dacă n-o faci, o să regreți veșnic.

N-o să te mint: s-ar putea să se termine prost. Habar n-am ce gândește despre tine sau despre orice altceva. E ciudată.

Dar așteaptă să se termine misiunea. O să fii pe navă cu ea încă două luni. În plus, dacă v-apucați de ceva cât e misiunea în curs, Lewis vă omoară.

•

Venkat, Mitch, Annie, Bruce și Teddy se întâlniră în secret pentru a doua oară în două zile. Învăluit în mister, „Proiectul Elrond” căpătase o conotație sumbră în tot Centrul Spațial. Mulți îi știau numele, puțini îi știau scopul.

Se specula cu frenezie. Unii credeau că e un program complet nou, aflat în curs. Alții se îngrijorau că poate fi o mișcare de anulare a lui Ares 4 și a lui Ares 5. Majoritatea credeau că este Ares 6 în lucru.

— N-a fost o decizie ușoară, spuse Teddy către elita adunată acolo. Dar m-am hotărât să continuăm cu Iris 2. Fără manevra Rich Purnell.

Mitch izbi cu pumnul în masă.

— O să facem tot ce putem ca să meargă, spuse Bruce.

— Dacă nu e o întrebare deplasată, ce te-a făcut să te hotărăști? zise Venkat.

Teddy oftă:

— E o problemă de risc. Cu Iris 2 riscăm doar o viață. Rich Purnell le riscă pe toate șase. Știu că Rich Purnell are mai mari șanse să meargă, dar nu cred că ele sunt de șase ori mai mari.

— Lașule, spuse Mitch.

— Mitch… zise Venkat.

— Lașul naibii, continuă Mitch, ignorându-l pe Venkat. Vrei doar să-ți reduci pierderile. Calculezi pagubele. Puțin îți pasă de viața lui Watney.

— Bineînțeles că-mi pasă, răspunse Teddy. Și m-am săturat de atitudinea ta infantilă. Poți să faci câte crize de furie vrei, dar noi, restul, trebuie să ne comportăm matur. Nu suntem la vreo emisiune TV; soluția cea mai riscantă nu e întotdeauna cea mai bună.

— Spațiul e periculos, spuse Mitch repezindu-l. Cu asta ne ocupăm. Dacă vrei să fii precaut tot timpul, du-te la o companie de asigurări. Și, apropo, nici măcar nu riști viața ta. Echipajul poate să hotărască și singur în legătură cu asta.

— Nu, nu poate, îl contrazise Teddy. Sunt prea implicați emoțional. Cum ești și tu, evident. Nu pun în joc cinci vieți ca să salvez una. Mai ales când l-am putea salva pe Mark fără niciun risc pentru ei.

— Prostii! urlă Mitch ridicându-se de pe scaun. Nu faci altceva decât să te convingi singur că landerul cu prăbușire o să funcționeze, ca să nu trebuiască să-ți asumi niciun risc. Îl lași să moară, nemernic fricos ce ești!

Se năpusti afară din cameră, trântind ușa în urma lui.

După câteva secunde Venkat îl urmă.

— Mă asigur eu că se potolește.

Bruce se prăbuși pe scaunul lui.

— Phii, zise el nervos. Suntem oameni de știință, pentru numele lui Dumnezeu. Ce dracu’?!

Annie își strânse tăcută lucrurile și le puse în servietă.

Teddy o privi.

— Îmi pare rău pentru asta, Annie. Ce pot să spun? Uneori bărbații lasă testosteronul să preia conducerea…

— Speram că o să-ți tragă una, spuse ea.

— Poftim?

— Știu că-ți pasă de astronauți, dar are dreptate. Ești un laș nenorocit. Dacă aveai sânge în tine, am fi putut să-l salvăm pe Watney.

•

Pentru Lewis:

 

Salut, comandante.

Între instrucție și călătoria noastră pe Marte, am petrecut doi ani muncind împreună cu tine. Cred că te cunosc destul de bine. Așa că presupun că te învinovățești în continuare pentru situația mea, în ciuda e-mailului meu care-ți cere să n-o faci.

Ai fost pusă în fața unui scenariu imposibil și ai luat o decizie dificilă. Asta fac comandanții. Iar decizia ta a fost corectă. Dacă ai mai fi așteptat, VAM-ul s-ar fi prăbușit.

Sunt sigur că ai analizat toate rezultatele posibile, așa că știi că n-ai fi putut face nimic altceva (poate doar „să faci spiritism”).

Probabil că te