„Şi ce se întâmplă dacă pierde toţi banii?”, am întrebat.

„Om trăi şi om vedea. Prefer să piardă totul acum decât când va fi de vârsta noastră şi ar avea mult mai mult de pierdut. Şi apoi, aceşti 3.000 de dolari sunt banii cel mai bine investiţi în educaţia sa. Ceea ce învaţă acum îi va servi o viaţă şi pare că dintr-odată dovedeşte un cu totul alt respect faţă de puterea banilor. Cred că a încetat să îi mai spânzure.”

Aşa cum spuneam şi la punctul 5, când cineva nu este în stare să se auto-disciplineze, este mai bine să nu încerce să se îmbogăţească. Pentru că dacă procesul de dezvoltare a circuitului financiar din coloana activelor este simplu în teorie, e greu să se ajungă la o tărie sufletească în privinţa direcţionării banilor. Din pricina tentaţiilor din afară e mult mai uşor ca în ziua de azi, în această lume a bunurilor de consum, să sară în aer coloana cheltuielilor. Din cauza lipsei de tărie sufletească banii se scurg printre degete. Acesta este motivul sărăciei şi al problemelor financiare. Am să dau şi un exemplu în cifre referitor la inteligenţa financiară, care se referă în acest caz la capacitatea de a direcţiona banii spre a face mai mulţi bani.

Dacă dăm la 100 de persoane 10.000 de dolari la începutul anului, după părerea mea, la sfârşitul anului:

1. 80 nu vor mai avea nimic. De fapt, mulţi dintre ei chiar vor avea datorii mai mari, pentru că din banii ăştia au plătit un avans la o maşină nouă, la un frigider, la un televizor, la un video sau pentru o vacanţă.

2. 16 vor spori cei 10.000 de dolari cu între 5 şi 10 procente.

3. 4 vor ajunge la 20.000 de dolari sau chiar la câteva milioane.

Mergem la şcoală ca să învăţăm o meserie şi ca să muncim pentru bani. După părerea mea, este important şi să învăţăm cum să punem banii să muncească pentru noi. Îmi plac obiectele de lux, aşa cum plac tuturor. Diferenţa este că o parte îşi cumpără aceste obiecte de lux pe datorie. Aceasta este capcana, dacă vreţi să procedaţi asemeni maselor. Când am vrut să-mi cumpăr un Porsche, cel mai simplu ar fi fost să-mi sun bancherul şi să obţin un împrumut. În loc să mă concentrez asupra coloanei cheltuielilor, eu m-am concentrat asupra coloanei activelor.

De obicei, mă folosesc de această dorinţă de a achiziţiona diverse lucruri spre a mă inspira şi a mă motiva la nivelul geniului meu financiar în investiţii.

În prezent, mult prea adesea ne concentrăm asupra împrumuturilor necesare obţinerii lucrurilor pe care ni le dorim, în loc să facem bani. Pe termen scurt, e mai simplu cu împrumutul, dar e mai greu pe termen lung. Este un obicei prost, pe care ni l-am format ca persoane şi ca popor. Nu uitaţi că adesea o cale simplă devine dificilă, iar o cale dificilă de multe ori devine simplă. Cu cât reuşiţi să vă formaţi mai devreme şi să-i formaţi şi pe cei dragi să stăpânească banii, cu atât vă va fi mai bine. Banii sunt o forţă foarte puternică. Din păcate, oamenii folosesc această forţă a banilor împotriva lor. Dacă inteligenţa voastră financiară este una scăzută, banii or să vă scape printre degete. Ei vor fi mai isteţi decât voi. Dacă banii sunt mai deştepţi ca voi, veţi munci pentru ei toata viaţa.

Pentru a stăpâni banii trebuie să fiţi mai deştepţi decât ei. Atunci banii or să vă dea ascultare, or să vi se supună. În loc să deveniţi sclavii lor, veţi deveni stăpânii lor. Asta înseamnă inteligenţă financiară.

9. NEVOIA DE EROI. Puterea mitului. Când eram copil, îi admiram foarte tare pe Willie Mays, Hank Aaron, Yogi Berra. Ei erau eroii mei. Eram puşti, jucam în Liga Mică de baseball şi doream să fiu ca ei. Colecţionam imagini ale lor. Vroiam să ştiu absolut totul despre ei. Ştiam tot felul de detalii tehnice, cât erau plătiţi şi cum au ajuns într-o echipă de vârf. Vroiam să ştiu totul pentru că vroiam să fiu ca ei.

Pe la 9-10 ani, de fiecare dată când jucam, mă credeam Yogi sau Hank. Aceasta este una dintre cele mai eficiente căi de a învăţa, dar pe care n-o mai folosim când devenim adulţi. Nu mai avem eroi. Ne pierdem inocenţa.

Astăzi, mă uit la puştii care joacă baschet nu departe de casa mea. Ei nu mai sunt nişte Johnny mici. Ei devin Michael Jordan, Sir Charles sau Clide. Copiindu-şi sau luându-şi drept exemplu aceşti eroi, învaţă cu adevărat. Tocmai de aceea atunci când cade în dizgraţie cineva precum O.J. Simpson protestul este aşa de zgomotos.

Nu e vorba doar de procesul de la tribunal. Se pierde un erou. O persoană cu care unii au copilărit în gând, l-au privit cu admiraţie şi ar fi vrut să fie ca el. Dintr-odată, trebuie să ne descotorosim de persoana respectivă.

Când am mai crescut, alţii au devenit eroii mei. Din lumea golfului, cum ar fi Peter Jacobsen, Fred Couples şi Tiger Woods. Le copiam mişcările şi făceam tot posibilul să citesc cât mai multe despre ei. Mai am şi alţi eroi, precum Donald Trump, Warren Buffett, Peter Lynch, George Soros şi Jim Rogers. La maturitate, ştiu tot atât de multe despre ei pe cât ştiam despre eroii mei jucători de baseball. Urmăresc cu atenţie în ce investeşte Warren Buffett şi citesc tot ce pot despre perspectiva sa asupra pieţei. Am citit cartea lui Peter Lynch pentru a înţelege cum să aleg acţiunile. Şi am citit despre Donald Trump, încercând să aflu cum negociază şi cum îşi ţine afacerile.

Tot aşa cum parcă nu eram eu atunci când jucam baseball în copilărie, când sunt la Bursă sau negociez un contract acţionez fără să-mi dau seama cu aplombul lui Trump. Sau când analizez o tendinţă, parcă aş fi Peter Lynch. Având aceste modele, ne alimentăm dintr-o sursă enormă de geniu pur. Dar eroii nu doar ne inspiră, ei fac ca lucrurile să pară mai simple. Şi asta