Închid ochii şi alunec într-un somn greu, presărat cu vise în care apar paturi cu baldachin, cătuşe şi ochi cenuşii cu privirea intensă.

  Kate mă trezeşte a doua zi.

  — Ana, am strigat după tine. Cred că ai dormit buştean.

  Deschid ochii fără tragere de inimă. Nu doar că s-a trezit – dar a făcut şi o alergare. Mă uit la ceasul deşteptător. E opt dimineaţa. Sfinte Sisoe! Am dormit nouă ore în cap.

  — Ce e? mormăi eu somnoroasă.

  — A venit un tip cu un pachet pentru tine. Trebuie să semnezi de primire.

  — Ce?

  — Hai. E mare. Pare interesant.

  Sare agitată de pe un picior pe altul şi se întoarce repede în living-room. Mă dau jos din pat şi-mi iau capotul atârnat de spatele uşii. Un tânăr cu înfăţişare inteligentă şi părul prins în codiţă la spate stă în living-roomul nostru, ţinând o cutie mare.

  — Bună, mormăi eu.

  — Mă duc să-ţi fac un ceai.

  Kate dă fuga la bucătărie.

  — Domnişoara Steele?

  Iar eu ştiu imediat de la cine e pachetul.

  — Da, răspund eu temătoare.

  — Am un pachet pentru dumneavoastră aici, dar trebuie să-l instalez şi să vă arăt cum să-l folosiţi.

  — Serios? La ora asta?

  — Nu fac decât să respect ordinul, sărumâna.

  Zâmbeşte într-un fel fermecător, dar totodată profesional, de om căruia nu-i arde de glumă.

  Tocmai mi-a spus săru' mâna? Am îmbătrânit cu zece ani peste noapte? Dacă da, de vină e contractul ăla. Gura mi se încreţeşte a dezgust.

  — Bine, despre ce e vorba?

  — E un MacBook Pro.

  — Bineînţeles că e, zic, dându-mi ochii peste cap.

  — Să ştiţi, domniţă, că astea n-au ajuns încă în magazine. E ultimul model de la Apple.

  Oare de ce nu mă surprinde chestia asta? Oftez din greu.

  — Instalează-l pe masa de acolo.

  Mă duc în bucătărie după Kate.

  — Ce e? întreabă ea curioasă, cu ochii strălucitori şi nerăbdători.

  Şi ea a dormit bine.

  — E un laptop de la Christian.

  — De ce ţi-a trimis un laptop? Ştii că-l poţi folosi pe-al meu.

  Se încruntă.

  Nu pentru ce are el în minte.

  — A, e doar cu titlu de împrumut. Mi l-a trimis ca să-l testez.

  Scuza mi se pare firavă. Dar Kate dă din cap a acceptare. Oh, Doamne… Am îmbrobodit-o pe Katherine Kavanagh. Asta e o premieră. Îmi întinde cana cu ceai.

  Laptopul Mac e elegant şi argintiu şi de-a dreptul frumos. Are un ecran foarte mare. Lui Christian Grey îi plac dimensiunile mari – dacă mă gândesc la zona lui de locuit, de fapt, la întreg apartamentul.

  — Are ultimul sistem de operare şi o întreagă suită de programe, plus un hard-disk de 1,5 Terrabiţi, astfel încât veţi avea spaţiu de stocare din belşug, plus treizeci şi doi de giga de RAM – la ce aveţi de gând să-l folosiţi?

  — Ăă… la e-mail.

  — E-mail! se îneacă el, ridicând din sprâncene cu o expresie uşor îngreţoşată pe faţă.

  — Şi poate la ceva cercetări pe internet? mai adaug eu în chip de scuză.

  Tânărul oftează.

  — Ei bine, jucăria are conexiune wireless de tip N şi l-am instalat cu detaliile contului dumneavoastră Me. Aparatul e gata de a fi folosit, practic oriunde pe planetă.

  Se uită cu afecţiune la el.

  — Contul Me?

  — Noua dumneavoastră adresă de e-mail.

  Am o adresă de e-mail?

  Arată spre o pictogramă de pe ecran şi continuă să discute cu mine, dar vorbele lui parc-ar fi zgomot de fond. Nu înţeleg nimic din ceea ce spune şi, cu toată sinceritatea, nici nu mă interesează. Arată-mi doar cum să-l pornesc şi să-l opresc – mă prind eu de restul. În definitiv, îl folosesc pe al lui Kate de patru ani. Kate fluieră, impresionată de ceea ce vede.

  — Asta e tehnologie de generaţia următoare.

  Ridică din sprâncene spre mine.

  — Majoritatea femeilor primesc flori sau poate bijuterii, spune ea cu subînţeles, încercând să-şi înăbuşe un zâmbet.

  Mă încrunt la ea, dar nu pot să stau cu faţa serioasă. Izbucnim amândouă într-un hohot de râs şi omul cu computerul se uită la noi cu gura căscată, năucit. Termină ce are de făcut şi îmi cere să semnez avizul de expediţie.

  În timp ce Kate îl conduce afară, stau cu cana de ceai şi deschid programul de e-mail şi iată că mă şi aşteaptă un mesaj de la Christian. Inima-mi sare drept în gât. Am primit un e-mail de la Christian Grey. Agitată, îl deschid.

  De la: Christian Grey

  Subiect: Computerul tău cel nou

  Data: 22 mai 2011, 23.15

  Către: Anastasia Steele

  Dragă domnişoară Steele, Sper că ai dormit bine. Sper că vei utiliza cu folos acest laptop, după cum am discutat.

  Abia aştept să luăm cina miercuri.

  Răspund bucuros la orice întrebare până atunci, prin e-mail, dacă doreşti.

  Christian Grey, CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

  Apăs butonul „Reply”.

  De la: Anastasia Steele

  Subiect: Computerul tău cel nou (de împrumut)

  Data: 23 mai 2011,08.20

  Către: Christian Grey

  Am dormit foarte bine, mulţumesc – dintr-un motiv straniu – Sir. Am înţeles că acest computer e cu titlu de împrumut, ergo, nu e al meu.

  Ana

  Aproape instantaneu, a venit şi un răspuns.

  De la: Christian Grey

  Subiect: Computerul tău cel nou (de împrumut)

  Data: 23 mai 2011,08.22

  Către: Anastasia Steele

  Computerul e cu titlu de împrumut. Pe termen nedeterminat, domnişoară Steele.

  Remarc după tonul tău că ai citit documentaţia pe care ţi-am dat-o. Ai ceva întrebări până în acest moment?

  Christian Grey, CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

  Nu pot să mă