— Perfect, îi zic. Ei bine, fraților, cred că am o grămadă de lucruri să vă spun ș-aș vrea să m-ascultați cu cea mai mare atenție. În special tu, Paulette, să iei bine aminte la ce-am să zic, pentru că trebuie să-ți dai seama de felu-n care un lucru sau altu’ poate să-ți influențeze situația. Am spus adineauri că, din punct de vedere strict legal, adunarea asta nu-i cîtuși de puțin în ordine; da’ dac-am convocat-o, am făcut-o numai în folosu’ tău. După ce vei asculta ce am de zis, ai să te-ntorci în celulă ș-ai să meditezi, apoi te mai gîndești și la lucrurile pe care-o să i le spui mîine dimineață și avocatului ăla al tău.

— E-n regulă. Care va să zică iată cum stau lucrurile: Fernandez și Periera sînt morți. Periera l-a trădat pe Fernandez și Fernandez l-a-mpușcat. Eu l-am achitat pe Fernandez și cu asta basta. Amîndoi acești indivizi erau complici în afacerea cu falsurile lui Granworth Aymes, iar tipu’ care era-n spatele acestor falsuri și capu’ bandei era chiar Granworth Aymes.

Și lui Granworth Aymes i-a venit o idee grozavă. Se știa în general că juca la bursă. Și de fapt chiar așa făcea – uneori. Cînd afacerile-i ieșeau bine, era-n regulă; în schimb cînd nu mergeau, atunci socotea că putea să te forțeze prin falsificări. Această bombă Altmira – localu’ pe care l-a clădit și l-a ipotecat lui Periera – era locul unde se confecționau hîrtiile false și ori că era un plan bun, să nu mă-ntrebați! A-nceput prin a-l pune pe Periera să scoată niște bancnote false, fiindcă era ușor să fie puse-n circulație sus, în camera de joc. Oamenii care-s îndopați cu alcool n-au ambiția să examineze hîrtiile pe care le-au cîștigat sau pe care le-au primit în schimb, și majoritatea tipilor care jucau la conac erau păsări călătoare. Dac-ar fi venit vreunu’ care locuia în Palm Springs, cred că s-ar fi abținut să-i bage pe gît hîrtii false. Așteptau de obicei cîte un fraier ca să-l umple de bani contrafăcuți.

Ți-aduci aminte, Metts, că-n prima seară cînd am venit aici mi-ai povestit c-ai avut cîndva un caz, un tip care fusese găsit cu bila spartă, undeva-n deșert, nu departe de conac? Îți amintești ce mi-ai spus? Că omu’ ăla-și găsise moartea sus în camera de joc. Ei bine, cred c-ai avut dreptate. Am impresia că ăsta a fost unu’ dintre puținii oameni care a făcut tărăboi pentru că i s-au plasat niște bancnote false. Ș-atunci l-au miruit. Una peste alta, ideea asta de a se folosi de conac ca loc pentru scurgerea acestor hîrtii contrafăcute în buzunarele oamenilor era tare. A mers ușor.

De-abia după aia au început să scoată acțiuni și obligațiuni false, ș-am să vă spun mai tîrziu de ce au făcut-o.

Banda asta era bine organizată. Aymes era capu’, iar Langdon Burdell împreună cu fecioru’ din apartament, cu șoferu’, Fernandez, și cu camerista Marie Dubuinet, lucrau cu toții mînă-n mînă. Periera era-nsărcinat cu conducerea localului și tipărirea hîrtiilor false. Cred că le-a mers jocu’ ăsta prea multă vreme.

E-n regulă. Acu’ am să vă spun de ce s-au apucat să facă acțiuni, obligațiuni și transferuri false, ș-am să vă povestesc de ce au făcut obligațiuni de-alea de stat în valoare de două sute de mii de dolari, cu care-a fost încălțată Henrietta. E o poveste grozavă, iar dama care poartă răspunderea șade-n mijlocu’ nostru aici și acum.

Zîmbesc către Paulette. Ea-mi întoarce privirea și-mi rîde-n nas. E încă dispusă să lupte și nu-i pasă de nimic.

— Și ție trebuie să-ți cer scuze, Paulette, îi zic. Trebuie să-ți cer scuze pentru că le-am adus înapoi aici sub învinuirea de a-l fi omorît pe Granworth Aymes. Tu nu l-ai omorît, da-n momentele alea mi se părea motivu’ cel mai potrivit pe care-l puteam invoca. În clipa de față ești reținută pentru complicitate la falsuri, da’ nu-i cazu’ să te lași năpădită de vreun sentiment de automulțumire. Stai cuminte ș-ai răbdare pînă termin, după aia poți să rîzi cît poftești.

Ei bine, așadar cam c-un an în urmă, Granworth o-ntîlnește pe Paulette care-i cade cu tronc la inimă, iar ea se-ndrăgostește de el. Cred că el era o creatură slabă, timidă, un gen de om care nu i-ar fi putut rezista unei dame grozave, cu o personalitate puternică, așa cum e Paulette. Ăștia doi sînt nedespărțiți, apoi Paulette află despre afacerea cu bancnotele false și i se pare că chestia-i grozavă.

Ș-atunci îi vine o idee diabolică. Trebuie să vă dați seama că ea posedă și un soț și că soțul ăsta-i pe ducă. E tebecist în ultimu’ grad și nu poate să circule cine știe ce. Nu vine la New York și nu bănuiește ce se petrece-ntre soția lui și Granworth.

Da’ după toate semnele, nu mai are mult de trăit și Paulette nu vrea s-aștepte pînă moare ca să pună laba pe banii lui. Așa a ajuns la ideea asta drăcească. I se năzare c-ar fi grozav să-l determine pe Rudy Benito să-și plaseze investițiile prin intermediul lui Granworth Aymes și-i sugerează lui Granworth c-ar fi o idee colosală dacă toate acțiunile și obligațiunile pe care el primește ordinu’ să le cumpere pentru Rudy ar putea fi contrafăcute aici la conac. Cu alte cuvinte, ea și cu Granworth pun mîna pe bani și-i plasează lui Rudy acțiuni și obligațiuni false.

Rudy nu va afla nimic, pentru că Paulette face pe soția iubitoare, care se ocupă de afacerile lui – mă-nțelegi? Ea va fi persoana care mînuiește certificatele, acțiunile și documentele respective, iar Rudy e prea bolnav ca să cerceteze operațiile mai îndeaproape și, avînd încredere-n nevastă-sa, nu le ia sub lupă.

Toate astea-s de natură să v-arate cît de ticăloasă poate fi o damă cînd își pune-n gînd să se comporte așa. Socot că majoritatea femeilor ai căror soți ar fi bolnavi s-ar considera fericite să stea-n apropierea lor și să le dea o mînă de ajutor. Da’ Paulette e construită altfel. Prințesa asta are ceva din brutalitatea unui