— E foarte senin şi tihnit aici, murmură el. Nu în clipa asta… cu tine aici.

  În cele din urmă, bulbul meu rahidian îşi aminteşte care îi este menirea. Respir.

  — Cum…?

  Zâmbeşte.

  — Sunt încă la Heathman.

  Asta ştiu.

  — Vrei ceva de băut? Politeţea anulează orice altceva aş fi vrut să spun.

  — Nu, mulţumesc, Anastasia.

  Îmi adresează un zâmbet ameţitor, cu capul uşor lăsat într-o parte.

  Ei, s-ar putea să am eu nevoie să beau ceva.

  — Deci, a fost drăguţ să mă cunoşti?

  Sfinte Sisoe, se simte jignit? Mă uit în jos la degetele mâinilor.

  Cum ies eu din tărăşenia asta? Dacă-i spun c-a fost o glumă, nu cred că va fi impresionat.

  — Mă gândeam c-o să răspunzi prin e-mail, îngaim eu cu voce scăzută, jalnică.

  — Îţi muşti cumva intenţionat buza de jos? întreabă el pe un ton lumbru.

  Mă uit la el clipind, suspin şi dau drumul buzei.

  — Nu-mi dădeam seama că-mi muşc buza, murmur eu încetişor.

  Inima îmi bubuie în piept. Simt acea atracţie, acel delicios câmp electric dintre noi care se acumulează, umplând spaţiul cu electricitate statică. El stă foarte aproape de mine, cu ochii lui cenuşii întunecaţi, cu coatele sprijinite pe genunchi şi picioarele depărtate. Aplecându-se în faţă, îmi desface cu mişcări lente una dintre codiţe, eliberându-mi părul cu degetele. Abia mai respir şi nu sunt în stare să mă mişc. Privesc hipnotizată cum mâna lui se duce la a doua codiţă şi, trăgând de elastic, îmi desface părul cu degetele lui lungi şi îndemânatice.

  — Deci, ai hotărât să faci puţină mişcare, rosteşte el cu voce catifelată şi melodioasă.

  Îmi dă părul după ureche.

  — De ce, Anastasia?

  Degetele lui descriu cercuri în jurul urechii mele şi, foarte delicat, ritmic, începe să mă tragă de lob. E atât de sexual gestul…

  — Am avut nevoie să mă gândesc, şoptesc.

  Mă simt ca o căprioară în bătaia farurilor, ca o molie în preajma lumânării, ca o pasăre hipnotizată de şarpe… iar el ştie exact ce efect are asupra mea.

  — Să te gândeşti la ce, Anastasia?

  — La tine.

  — Şi ai decis în final că a fost drăguţ că m-ai cunoscut? Te-ai referit la cunoaştere în sens biblic?

  Oh, la naiba. Roşesc.

  — Nu credeam că eşti familiarizat cu Biblia.

  — Am fost la şcoala de duminică, Anastasia. Am învăţat multe lucruri acolo.

  — Nu-mi amintesc să fi citit în Biblie despre clame pentru sfârcuri. Poate că ţie ţi-au citit dintr-o traducere modernă.

  Umbra unui zâmbet îi arcuieşte buzele, iar ochii îmi sunt atraşi de gura lui.

  — Păi, m-am gândit să vin să îţi reamintesc cât de drăguţ a fost să mă cunoşti.

  Fir-ar să fie! Mă holbez la el cu gura căscată, iar degetele lui trec de la ureche la bărbia mea.

  — Ce părere ai despre asta, domnişoară Steele?

  Ochii lui mă ard, în ei se ascunde o provocare. Are buzele uşor depărtate – aşteaptă, gata să atace. Dorinţa acută, lichidă şi mistuitoare – s-a aprins în adâncurile pântecului meu. Decid să acţionez preventiv şi mă reped la el. Nu ştiu cum se mişcă, habar n-am cum, dar într-o fracţiune de secundă mă pomenesc lungită pe pat, ţintuită sub el, cu braţele întinse şi ridicate deasupra capului, cu mâna liberă imobilizându-mi faţa, iar gura lui o caută pe a mea.

  Îşi mişcă limba în gura mea, revendicându-mă şi posedându-mă, iar forţa pe care o foloseşte mă desfată. Îi simt trupul lipit de toată lungimea trupului meu. Mă vrea pe mine, iar acest lucru îmi provoacă senzaţii stranii şi delicioase măruntaielor mele. Nu pe Kate în micuţii ei bikini, nu pe una dintre cele cincisprezece, nici măcar pe malefica doamnă Robinson. Pe mine. Acest bărbat frumos mă vrea pe mine. Zeiţa mea intimă străluceşte atât de tare, încât ar putea lumina întreg Portlandul. Încetează să mă mai sărute şi, deschizând ochii, îl văd că se uită în jos la mine.

  — Ai încredere în mine? şuieră.

  Aprob dând din cap, cu ochii măriţi, inima dând să-mi iasă din cuşca toracică, sângele mişcându-se cu repeziciune prin trup.

  Lasă mâna jos şi, din buzunarul pantalonilor, scoate cravata din mătase argintiu-cenuşie… acea cravată împletită care lasă urme mici pe pielea mea. Se mişcă cu repeziciune, stând călare peste mine în timp ce-mi leagă încheieturile mâinilor, dar de data asta leagă celălalt capăt al cravatei de una dintre spiţele tăbliei de la patul meu de fier. Trage de legătură, ca să-i verifice rezistenţa. N-am de gând să plec nicăieri. Sunt legată, literalmente, de patul meu şi sunt cât se poate de excitată.

  Se dă jos şi stă în picioare lângă pat, uitându-se la mine, cu ochii întunecaţi de dorinţă. În privire i se citeşte un amestec de triumf şi uşurare.

  — Aşa e mai bine, murmură el şi îmi adresează un zâmbet vicios, atotştiutor.

  Se apleacă şi începe să-mi scoată unul dintre adidaşi. Oh, nu… nu… tălpile mele. Nu. Abia am venit de la alergat.

  — Nu! protestez şi încerc să mă eliberez, dând din picioare.

  El se opreşte.

  — Dacă te zbaţi, te leg şi de picioare. Dacă scoţi vreun zgomot, Anastasia, îţi pun căluş. Stai liniştită. Katherine probabil că în clipa asta stă afară şi ascultă.

  Vrea să-mi pună căluş! Kate! Nu mai zic nimic.

  Îmi scoate pantofii şi ciorapii cu mişcări eficiente şi îmi dă jos şi pantalonii de trening. Au… oare ce chiloţi am pe mine? Mă ridică şi trage cuvertura şi pilota de sub mine şi mă aşază la loc, de data asta direct pe cearşafuri.

  — Aşa.

  Îşi linge buza de jos cu lentoare.

  — Îţi muşti buza aceea, Anastasia, şi ştii ce efect are asupra mea. Îşi pune