…Făceau practică la radiologie. Studenții din anul trei înconjuraseră bazinul reactorului cu uraniu destinat studiului și priveau cu respect la cilindrul întunecat din adâncul lui. El răspândea în apă, în jurul său, asupra cablurilor, firelor, barelor nichelate, pârghiilor și manivelelor de comandă o lumină verde calmă.

— Această frumoasă aureolă din jurul corpului reactorului, de culoarea ierbii proaspete, spunea profesorul Valerno cu o voce baritonală, se numește „luminiscența lui Cerenkov”. Ea apare datorită mișcării în apă a electronilor extrem de rapizi care apar cu ocazia divizării nucleelor uraniului 285…

Krivoșein asista, adică ședea pur și simplu deoparte, se plictisea și aștepta clipa când profesorul avea să-l invite să facă o experiență demonstrativă. De fapt, Valerno ar fi putut face singur această „experiență” sau ar fi putut apela la un student. Dar ținând cont de gradul său științific i se cuvenea un asistent calificat. „Așa că trebuie să stau”… Se gândea posac Krivoșein. Apoi i-a trecut prin cap că el nu experimentase încă asupra sa boala de iradiere. Se învioră și începu să se gândească cum ar putea s-o facă? „Să iau un balon de apă din reactor și, pentru început, să-mi provoc cu ajutorul radiațiilor o ușoară arsură… E o chestiune serioasă!”

— … Prezența în apă a unei luminiscențe puternice demonstrează existența unei radiații intense în preajma corpului reactorului, explica anost Valerno. Și nici nu e de mirare, fiindcă aici are loc o reacție în lanț. Creșterea luminiscenței dovedește creșterea intensității radiației, iar reducerea ei corespunde fenomenului contrar. Vă rog să priviți. El întoarse manivela de pe tabloul de comandă spre dreapta și — spre stânga. Lumina verde din bazin clipi.

— Dar dacă am răsuci manivela complet spre dreapta, ar urma o explozie? se interesă cu teamă un tânăr pistruiat cu ochelari pe nas.

— Nu, răspunse profesorul, abia stăpânindu-și căscatul (această întrebare i se punea la fiecare lecție). Acolo există un limitator. Și, în afară de asta, reactorul e prevăzut cu un sistem de autoblocare. De îndată ce intensitatea reacției în lanț depășește limitele admise, automatul aruncă în corpul reactorului bare de grafit suplimentare… Acelea de acolo, le vedeți? Ele absorb neutronii și anihilează reacția… Iar acum să facem cunoștință cu acțiunea radiației asupra organismului viu. Valentin Vasilievici, poftiți vă rog!

Krivoșein împinse spre bazin un cărucior, pe care se găsea un acvariu în care un țipar, lung de vreo jumătate de metru, își unduia corpul negru, arătându-și dinții albi.

— Iată un țipar de râu, Anguilliformes, anunță Valerno, fără să-și întoarcă capul, cel mai rezistent dintre peștii râurilor. Când Valentin Vasilievici îl va arunca în bazin, țiparul, supunându-se instinctului, se va năpusti imediat în adânc… Hm… Ceea ce eu personal n-aș face în locul lui. Exemplarele cele mai norocoase se ridică după două-trei minute la suprafață cu burțile în sus. De altfel, o să vedeți de îndată. Rog să marcați timpul. Valentin Vasilievici, dați-i drumul!

Krivoșein răsturnă acvariul deasupra bazinului, declanșând totodată cronometrul. Studenții se aplecară peste balustradă. Fulgerul negru se năpusti către fundul bazinului pavat cu faianță cenușie, descrise un cerc, apoi altul, străbătu aureola verde de deasupra cilindrului. Orbind, probabil, țiparul se lovi de peretele opus, repezindu-se înapoi…

Deodată lumina din bazin deveni mai puternică. Și în această lumină verde Krivoșein văzu ceea ce-i îngheță sângele în vine. Țiparul se încurcase în firele de care atârnau barele de grafit, regulatoarele reacției, și-se zbătea printre ele! Una din tije sări din lăcașul ei, fiind proiectată într-o parte ca un bastonaș verde. Luminiscența deveni mai puternică.

— Toată lumea înapoi! porunci Valerno, palid, dându-și de îndată seama de situație. Vocea lui de bariton se muiase dintr-odată. Vă rog să părăsiți sala!

Soneria de alarmă îi biciui nervii încordați. Se auziră declicurile automatului de blocare. Lumina din apă licări, ca și cum în bazin s-ar fi efectuat o sudură electrică, și deveni și mai puternică. Studenții, acoperindu-și fața, se dădură înapoi, repezindu-se spre ieșirea din sală. La ușă se produse îmbulzeală.

— Vă rog să nu vă agitați, tovarăși! strigă de data asta în falset Valerno, care-și pierduse capul. Concentrația uraniului 235, în elementele reactorului care emană căldură, nu este suficientă pentru o explozie atomică! O să fie doar o explozie calorică, ca într-un cazan cu abur!

— O, doamne! exclamă cineva.

Ușa începu să pârâie. O fată țipă cu voce plină de groază. Cineva înjură. Studentul pistruiat, cu ochelari, fără să se piardă cu firea, apucă sincronoscopul S1—8, în greutate de treizeci de kilograme, de pe masă, făcu țăndări fereastra cu ramă cu tot, și sări jos pe urmele sincronoscopului… în câteva secunde sala se goli.

În prima clipă de panică, Krivoșein se năpusti după ceilalți, dar se opri la un moment dat și se apropie de reactor. Din cilindru se ridicau bășici mari și dese. Apa se învolbura. În locul luminiscenței calme, în bazin pâlpâia o văpaie verde. Țiparul nu se mai zbătea, dar tijele de grafit lovite de el ieșiseră din lăcașurile lor.

„Apa o să dea în clocot și atunci norul de vapori radioactivi se va răspândi în toată zona. Raționa cu febrilitate Krivoșein. E tot atât de periculos ca și o explozie atomică… Ei, aș putea? Mă tem… Ei, hai odată! La ce dracu-mi folosesc toate experiențele mele dacă mi-e frică? Dar dacă o pățesc ca țiparul?… Ei, drace!”…

(Chiar și acum, după atâta timp, aspirantul Krivoșein simți că-i vine rău. Cum de a putut să se hotărască? Era atât de plin de încredere în el, încât și-a închipuit că nimic nu-l poate atinge? Sau a intrat în funcțiune reflexul motociclistului? Și-a imaginat că se strecoară în goană între două camioane care vin din direcții opuse. Principalul e să nu stai prea mult pe gânduri. Înainte!.. Clipa îmbătătoare a primejdiei, urletul motoarelor și, cu inima bătând năprasnic, te năpustești pe asfaltul care se deschide înaintea ta! Dar nici nu era vorba de o „clipă”. Ar fi putut foarte bine să rămână în bazin în compania țiparului mort.)

L-a