ar fi trebuit să facă. Un Protector dispunea de prea puţin liber arbitru, dar în arsenalul Protectorului existau toate invenţiile iadului. Brennan intenţiona să-l ucidă pe Roy Truesdale.

Se părea că planeta nu-i prezenta faţa dorită. Colonia umană era mare, de dimensiunile unei ţări mijlocii, totuşi nu se zărea aici. Şi unde se afla raza ucigaşă a lui Brennan? Trebuia s-o folosească.

Propulsia Protectorului continua să fie decuplată. Nu încerca să-l urmărească.

Oare Brennan se mai afla la bordul navei sale?

Elroy întrezări atunci o posibilitate. Iraţională, poate, însă nu mai avea timp de gândire; sări din fotoliu şi coborî o scăriţă. Armele se aflau în ecluză, iar uşa exterioară rămăsese deschisă. Elroy se repezi înăuntru, smulse un laser de pe perete şi sări înapoi înainte ca uşa să se închidă îndărătul său.

Dar uşa nu se clintise.

Dacă Brennan nu se mai găsea la bordul Protectorului…

Atunci, iraţional, aşa cum cu siguranţă era, el trebuia să încerce să salveze situaţia şi pe Elroy Truesdale. Pentru asta, trebuia să intre în nava centurană. 6 acţiune de un eroism imposibil… totuşi, tânărul şi-l putea închipui programând decuplarea automată a propulsiei Protectorului, apoi pornind spre nava centurană de îndată ce fusese detonat cablul. Coborând pe fuzelaj şi sudând un cordon, înainte ca pământeanul să fi accelerat. După aceea, ţinându-se de cordon, s-ar fi apropiat de ecluză.

Imposibil? Ce era imposibil pentru Brennan? Elroy ţinu arma pregătită, aşteptând închiderea uşii interioare a ecluzei.

Răspunsul veni sub forma urletului şi străfulgerării dinapoia sa. În ţiuitul ascuţit al aerului ce părăsea nava, monstrul-Brennan străpunse fuzelajul exterior în dreptul toaletei, ieşi pe uşa acesteia şi o închise în urmă. Uşa nu era construită din blindaj; se curbă datorită presiunii, totuşi rezistă.

Elroy ridică arma.

Brennan azvârli ceva. Obiectul zbură prea rapid ca să fie zărit şi-l lovi pe tânărîn antebraţul drept. Osul se sparse precum cristalul. Şocul îl răsuci pe jumătate pe Elroy, iar braţul i se bălăngăni din umăr, inert. Laserul ricoşă din perete şi se întoarse către el.

Îl prinse cu mâna stângă şi-şi încheie răsucirea.

Brennan stătea uşor aplecat, ca un luptător pe saltea. Ţinea în mână un disc de carbon de mărimea unui puc de hochei.

Elroy îşi schimbă priza pe patul laserului. De ce nu-şi lansa Brennan arma? Ajunse cu degetul pe trăgaci. De ce nu-şi lansa Brennan arma? Trase.

Brennan sări în lateral, incredibil de rapid, totuşi nu cu viteza luminii. Elroy mişcă raza după el. Aceasta îi traversă corpul puţin mai jos de talie.

Protectorul căzu, retezat în două.

Braţul nu-l durea absolut deloc pe Elroy, însă zgomotul căderii lui Brennan îi făcu pe neaşteptate rău. Îşi examină braţul. Atârna, umflat ca un pepene, iar sângele curgea din locul în care un os străpunsese pielea. Se întoarse cu privirea spre Brennan.

Ceea ce rămăsese din acesta se ridică în braţe şi porni către el.

Elroy se clătină şi se rezemă de perete. Cabina se rotea în jurul său. Era în stare de şoc. Surâse, în vreme ce Brennan se apropia, şi rosti:

— Touche, monsieur.

— Eşti rănit, zise Brennan.

Obiectele deveneau cenuşii, îşi pierdeau culorile. Tânărul fu conştient că Brennan îi rupse cămaşa, ca să-i lege un garou sub umăr. Protectorul vorbea cu glas egal, monoton, indiferent dacă se aştepta sau nu ca Elroy să-l audă:

— Te-aş fi putut ucide, dacă nu mi-ai fi fost rudă. Eşti un prost fără margini! Roy, ascultă-mă, trebuie să trăieşti. S-ar putea ca ei să nu creadă datele existente în calculator. Roy? La dracu', ascultă-mă!

Roy leşină.

Delira pe durata majorităţii evenimentelor ce urmară. Izbuti, totuşi, să îndrepte nava spre Cămin, dar tehnica lui era stângace şi ajunse pe o orbită de eliberare de pe planetă. Navele ce veniră să-l salveze fuseseră concepute să exploreze sistemul planetar interior. Reuşiră să-l recupereze pe el, corpul lui Brennan şi calculatorul de la bordul Protectorului. Nava în sine trebui abandonată.

Starea braţului său părea o explicaţie suficientă pentru coma în care-l găsiră. Abia după o vreme, înţeleseră că boala lui se datora altui motiv. In momentul acela, doi dintre piloţi se molipsiseră deja.

PROTECTOR

“Puiul este modalitatea prin care se înmulţesc ouăle.”

Samuel Butler

Fiecare protector uman trebuie să se trezească aşa. Un protector Pak descoperă conştient, pentru prima dată. Un Protector uman are amintiri umane. El se trezeşte cu mintea limpede, îşi aminteşte şi se gândeşte oarecum stânjenit: Am fost un Idiot.

Tavan alb, cearşafuri curate şi aspre peste salteaua moale. Ecrane mobile şi pastelate de ambele părţi ale patului. În faţă, o fereastră; prin ea, zăream o pajişte neregulată, presărată cu copăcei contorsionaţi, totul fiind scăldat într-o lumină solară prea portocalie pentru Pământ. Facilităţi rudimentare şi multe spaţii deschise; mă aflam într-o cameră de spital şi fusesem idiot. Dacă Brennan ar… dar nu trebuia să-mi fi spus nimic. Evident, după ce ajunsese atât de aproape de Cămin, se infectase în mod deliberat. Era suficient ca el, sau cadavrul lui, să ajungă pe planetă. Mă contaminase şi pe mine, urmând aceeaşi logică.

Îmi povestise cea mai mare parte a lucrurilor. Ceea ce încercase, de fapt, dincolo de marginea Sistemului Solar, cu proviziile de arborele-vieţii abandonate pe Marte, fusese să obţină o variantă a virusului arborelui-vieţii, care să poată creşte în mere, în rodii sau în alte fructe. Obţinuse în cele din urmă o mutaţie care se dezvolta în ignamele crescute în sol îmbunătăţit cu oxid de taliu. În decursul experimentărilor, însă, descoperise sau crease o mutaţie care se dezvolta în om.

Asta intenţionase să trimită pe Cămin.

Un atac viclean şi afurisit pentru colonia lipsită de apărare. Probabil că un astfel de virus nu s-ar fi mărginit la limita de vârstă, ci i-ar fi ucis pe toţi care nu se găseau între — cu aproximaţie, desigur — patruzeci şi şaizeci de ani. Căminul ar fi ajuns o planetă populată de Protectori fără copii, iar Brennan ar fi beneficiat astfel de o armată perfectă.

M-am sculat, speriind o infirmieră. Se afla de cealaltă parte a unui perete de plastic flexibil. Eram izolaţi, datorită