— Mm, zise Teddy frecându-se la ochi.

— Măcar nu trebuie să mergem la Jiuquan până mâine, mormăi Venkat. Paisprezece ore și jumătate de zbor sunt destule pentru o zi.

— Nu-ți imagina că am scăpat, spuse Teddy. Mai avem de trecut prin vamă și probabil va trebui să completăm o mulțime de formulare pentru că suntem oficiali din guvernul SUA… o să mai treacă niște ore până să dormim.

— La naibaaaa!

Luându-și bagajele de mână, se târâră afară din avion împreună cu restul călătorilor obosiți.

Terminalul 3 al Aeroportului Internațional al Capitalei Beijing răsuna de gălăgia obișnuită a terminalelor uriașe. Venkat și Teddy merseră înainte, în timp ce chinezii din același zbor se împrăștiară pentru a trece printr-un simplu punct de acces.

Venkat se așeză la coadă, iar Teddy se postă în spatele lui și scană terminalul în căutarea unui magazin. Orice formă de cofeină era binevenită.

— Scuzați-mă, domnilor, se auzi o voce din spatele lor.

Se întoarseră și văzură un tânăr chinez în blugi și tricou cu guler.

— Mă numesc Su Bin Bao, spuse el într-o engleză perfectă. Sunt angajat al Administrației Spațiale Naționale Chineze. O să fiu ghidul și traducătorul dumneavoastră în timpul șederii în Republica Populară Chineză.

— Încântat de cunoștință, domnule Su, zise Teddy. Eu sunt Teddy Sanders, iar dumnealui este doctor Venkat Kapoor.

— Trebuie să dormim, spuse Venkat. De îndată ce trecem prin vamă, vă rugăm să ne duceți la un hotel.

— Pot să fac mai mult de-atât, domnule doctor Kapoor, zise Su zâmbind. Sunteți oaspeți oficiali ai Republicii Populare Chineze. Ați primit autorizație să ocoliți vama. Pot să vă duc imediat la hotel.

— Vă iubesc, spuse Venkat.

— Transmiteți-i Republicii Populare Chineze că îi mulțumim, zise Teddy.

— O să transmit, spuse Su Bin surâzând.

•

— Helena, iubita mea, îi spuse Vogel soției sale prin intermediul conexiunii video. Sper că ești bine.

— Da, sunt bine, spuse ea. Dar îmi lipsești.

— Îmi pare rău.

— N-ai ce să faci, spuse ea ridicând din umeri.

— Ce fac maimuțele noastre?

— Copiii sunt bine, zise ea zâmbind. Eliza s-a amorezat de un băiat nou din clasa ei, iar Victor a fost numit portar pentru echipa de la liceu.

— Excelent! zise Vogel. Aud că ești la Controlul Misiunii. NASA n-a putut transmite semnalul în Bremen?

— Ar fi putut să o facă, dar le-a fost mai ușor să mă aducă pe mine la Houston, spuse ea. O vacanță gratuită în Statele Unite. Cine sunt eu să refuz asta?

— Bine gândit. Și mama cum e?

— Așa cum e de așteptat, spuse Helena. Are zile bune și zile proaste. La ultimele vizite nu m-a recunoscut. Într-un fel, e o binecuvântare. Nu se îngrijorează pentru tine cum fac eu.

— Nu e mai rău? întrebă el.

— Nu, e cam la fel ca atunci când ai plecat. Doctorii sunt siguri că o să fie în continuare aici când te întorci.

— Bun, spuse el. Mă temeam că n-am s-o mai văd niciodată.

— Alex, o să fii în siguranță? zise Helena.

— Pe cât de în siguranță se poate, spuse el. Nava e în stare perfectă, iar după ce o primim pe Taiyang Shen o să avem toate proviziile care ne trebuie pentru restul călătoriei.

— Ai grijă.

— O să am, iubita mea, zise Vogel.

•

— Bun venit la Jiuquan, zise Guo Ming în chineză. Sper că ați avut un zbor liniștit.

Su Bin traduse spusele lui Guo Ming, în timp ce Teddy ocupă al doilea cel mai bun loc ca vizibilitate din camera de observație. Se uită prin geam la Centrul de Control al misiunii de la Jiuquan. Era izbitor de asemănător celui de la Houston, deși Teddy nu putea citi nimic din textul în chineză de pe ecranele mari.

— Da, mulțumesc, spuse Teddy. Poporul dumneavoastră a fost extrem de ospitalier. Avionul particular cu care ați aranjat să fim aduși aici a fost o surpriză plăcută.

— A fost o plăcere pentru oamenii mei să lucreze cu echipa dumneavoastră, zise Guo Ming. Ultima lună a fost foarte interesantă – atașarea unei sonde americane la un propulsor auxiliar chinezesc. Cred că e pentru prima oară când se întâmplă un astfel de lucru.

— Nu face decât să dovedească faptul că dragostea pentru știință este universală în toate culturile, zise Teddy.

Guo Ming dădu aprobator din cap.

— Oamenii mei au comentat în special etica muncii trimisului dumneavoastră, Mitch Henderson. Este foarte devotat.

— E un junghi în coaste, spuse Teddy.

Su Bin făcu o pauză înainte să traducă, dar continuă grăbit.

Guo Ming râse.

— Dumneavoastră puteți spune asta, eu nu, zise el.

•

— Deci explică-mi din nou, zise Amy, sora lui Beck. De ce trebuie să faci o EVA?

— Probabil că nu va trebui, explică Beck. Trebuie doar să fiu pregătit pentru ea.

— De ce?

— În caz că sonda nu poate să se fixeze pe nava noastră. Dacă e ceva în neregulă, e treaba mea să ies și să o prind.

— Nu poți doar să-l muți pe Hermes ca să se fixeze?

— În niciun caz, spuse Beck. Hermes e uriaș. Nu e făcut pentru manevre de control fine.

— Dar de ce trebuie să te duci tu?

— Pentru că eu sunt specialistul în EVA.

— Dar am crezut că tu ești doctorul.

— Sunt, spuse Beck. Fiecare avem mai multe roluri. Eu sunt doctorul, biologul și specialistul în EVA. Comandantul Lewis e geologul nostru. Johanssen e operatorul de sistem și tehnicianul pentru reactor. Și tot așa.

— Și tipul ăla arătos… Martinez? zise Amy. El ce face?

— Pilotează VCM-ul și VAM-ul, spuse Beck. Și e, de asemenea, însurat și are un copil, stricătoare de case libidinoasă ce ești.

— A, bine. Și Watney? El ce făcea?

— El e botanistul și inginerul nostru. Și nu vorbi despre el la trecut.

— Inginer? Ca Scotty?

— Cam așa, spuse Beck. Repară chestii.

— Presupun că-i pică la țanc acum.

— Mda, zău.

•

Chinezii pregătiseră pentru americani o sală de conferințe mică în care să lucreze. Chiar și așa, condițiile erau excelente după standardele de la Jiuquan. Venkat lucra la foile