aerodromul Luftwaffe. Le-a descris amplasarea lui exactă, tipul şi numărul avioanelor, apoi a scos un creion şi o bucăţică de hârtie din cuşca Ducesei, din cele date de armată. În timp ce scria tot ce descoperise, zgomotul unui motor de maşină l-a făcut să îngheţe.

Boar şi-a încleştat mâinile.

— Ai fost urmărit?

Ollie s-a gândit imediat la santinelă. Oare câinele mi-a luat urma?

— Grăbiţi-vă! a spus Madeleine şi a azvârlit imediat ţigara în chiuvetă.

Motorul a păcănit. Louis a grohăit.

Au tras masa la o parte şi au scos repede scândurile.

Frânele au scârţâit. Motorul a părut că se îneacă, apoi s-a oprit.

Boar s-a strecurat în ascunzătoare. Ollie l-a urmat. Madeleine a întins mâna după o scândură.

— Aşteaptă! a strigat Ollie. Ducesa!

O uşă de maşină trântită.

Madeleine a înşfăcat cuşca de pe masă, făcând-o pe Ducesa să fluture din aripi. A aruncat porumbelul în hrubă. Scândurile au intrat la locul lor cu o izbitură. Când femeia a tras masa deasupra lor, s-a auzit o bătaie puternică în uşă. Louis a grohăit. Madeleine a mângâiat purcelul, apoi s-a dus la intrare.

— Herr Dietrich, a spus ea, deschizând uşa.

Printr-o crăpătură din duşumea, Ollie a zărit un ofiţer nazist SS, după câte i se părea. Bărbatul purta o uniformă cenuşie, cu svastica aplicată pe mâneca stângă. Chipiul cu cozoroc era decorat cu două insigne de argint, capul-de-mort şi vulturul. Cizmele cu carâmbi înalţi, bine lustruite, luceau ca obsidianul40. Pulsul lui Ollie a luat-o razna.

40. Sticlă vulcanică de culoare neagră.

Nazistul avea pielea feţei ca de ceară şi pleoape rozalii, aproape transparente. I-a sărit în ochi urechea stângă din care lipsea o bucată, ca o aripă de molie tăiată în două. În lipsa cartilajului, chipiul stătea pieziş.

Ofiţerul s-a uitat la Louis şi a încreţit din nas.

— Schweinestall!41

41. Cocină de porci (în germ., în orig.).

Madeleine a adus taşca de piele şi i-a dat câteva trufe. Nazistul le-a cântărit în mână şi a clătinat din cap. I-a smuls taşca. Louis a grohăit.

Ollie a simţit că Ducesa se agită în cuşcă. Şi-a încordat muşchii, gata să ţâşnească din ascunzătoare.

Ofiţerul a golit taşca şi trufele s-au revărsat pe masă. Una dintre ele, cât o mură de mică, a căzut pe duşumea, s-a rostogolit şi s-a oprit lângă spărtură.

Ollie s-a uitat la trufa care îi acoperea puţin vederea. Se aştepta ca nazistul să înhaţe ciupercuţa căzută şi să observe crăpătura şi scândurile desfăcute. Poate că Boar trăgea un glonţ, dar, fără vedere, se putea considera norocos dacă nimerea în plin. Atunci, nazistul îşi descărca şi el pistolul. Ollie îşi imagina gloanţele făcând ţăndări scândurile şi trupul său ciuruit cu plumb. Hruba asta avea să-i fie mormânt. Senzaţia de neputinţă îi măcina stomacul. Cu greu şi-a putut controla respiraţia.

Nazistul a adunat trufele de pe masă şi le-a pus în chipiu, ca într-un coş. A dus o ciupercă la nas şi a adulmecat-o.

Ollie a văzut mâna lui Madeleine în dreptul crăpăturii. Trufa a dispărut. A tras cu ochiul şi a văzut-o cum a şters trufa cu mâna şi a pus-o în chipiu.

— Sie finden mehr42, a spus nazistul, admirându-şi comoara.

42. Să culegi mai multe (în germ., în orig.).

Madeleine a lăsat capul în jos.

Nazistul s-a întors să plece şi a dat peste Louis, care îi stătea în drum. Şi-a luat avânt şi l-a izbit cu cizma în coaste. Louis a guiţat tare şi a luat-o la fugă prin bucătărie, răsturnând un scaun.

Ollie s-a înroşit ca focul. Îi venea să-l împuşte. Tocmai se gândea să-i smulgă lui Boar pistolul, când a auzit uşa deschizându-se. Ofiţerul a ieşit din casă.

La puţin timp, a pornit un motor. Cauciucurile au scârţâit pe pietriş şi maşina s-a îndepărtat. O clipă mai târziu, masa a fost trasă într-o parte, iar Madeleine a scos scândurile.

— Eşti bine? a întrebat Ollie ieşind din ascunzătoare.

Madeleine a dat din cap că da.

— Louis?

Femeia a mângâiat pe burtă purcelul, care a început să dea din coadă.

— Oui.

— Nazist împuţit, a spus Boar, aşezându-se pe duşumea.

Ducesa a fluturat din aripi. Ollie a scos cuşca din hrubă şi a aşezat-o pe masă.

Boar a dus mâinile la ochi, apăsând peste bandaje.

— Crezi că pasărea ta poate duce informaţiile pentru RAF?

— Ştiu că poate, a spus Ollie.

Ollie a terminat de încifrat mesajul, apoi a scos-o pe Ducesa din cuşcă. I-a prins tubul de picior, a pus hârtia înăuntru şi a luat porumbiţa cu el afară.

— Să mai încercăm o dată, i-a şoptit Ollie Ducesei. Tubul e prins mai bine acum.

Ducesa a uguit.

A azvârlit-o în aer. În timp ce porumbiţa zbura roată deasupra casei, s-a gândit la Susan şi la drumul făcut la Clacton-on-Sea. Părul ei blond-cenuşiu care dansa în briza Mării Nordului. Ochii ei, de culoarea safirului, privind spre cer la porumbei. Stivele de coşuri goale. Şi presimţirea pe care a avut-o când Susan îi spusese că foarte puţini porumbei aveau să se mai întoarcă din Franţa.

Ollie a urmărit-o cu privirea pe Ducesa până a dispărut deasupra copacilor. S-a întors în casă cu speranţa că peste doar câteva ore Susan avea să-i citească mesajul.

Capitolul 36 EPPING, ANGLIA

Susan s-a târât până la Bertie, care căzuse cu faţa la pământ. Zăcea cu mâinile şi picioarele întinse în lături, ca o sperietoare doborâtă pe câmp.

Mieii s-au împrăştiat şi behăiturile tremurătoare s-au înteţit. I-a atins umărul. Nici o mişcare. Susan a început să respire sacadat, scoţând pe gură aburi ce se răsfirau în aerul rece.