Pe Pământ, particulele mici se lipesc de apă sau se uzează până dispar. Pe Marte rămân pur și simplu prin preajmă. Stratul superior al nisipului e ca pudra de talc. Am ieșit cu o pungă și am râcâit la suprafață. Am făcut rost de ceva nisip, dar și de mult praf.

Am menținut presiunea habitatului la a douăzecea parte dintr-o atmosferă, completând aerul care se pierdea. Apoi am „pufăit” cu punga, ca să fac particulele cele mai mărunte să plutească în jur. Au fost rapid atrase spre locurile unde erau pierderi. Pe măsură ce am descoperit fiecare răsuflătoare, am etanșat-o pe loc cu rășină.

A durat câteva ore, dar în cele din urmă am reușit o etanșare bună. Tre’ să-ți zic, habitatul arată acum cam ca un ghetou. Una dintre laturi e mai jos decât restul. O să trebuiască să mă ghemuiesc când am treabă acolo.

Am presurizat la o atmosferă completă și am așteptat o oră. N-au fost pierderi.

A fost o zi lungă, solicitantă fizic. Sunt complet epuizat, dar nu pot să dorm. Fiecare sunet mă sperie ca dracu’. Face poc habitatul? Nu? Bine… Ce-a fost asta?! O, nimic? Bine…

E îngrozitor să-mi depindă viața de lucrul manual pe care l-am făcut ca vai de lume.

E timpul să iau o pastilă de dormit din rezervele medicale.

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 389

Ce dracu’ e în pastilele astea de dormit? E miezul zilei.

După două cești de cafea marțiană m-am mai trezit nițel. N-o să mai iau nicio pilulă din aia. Nu e ca și cum ar trebui să mă duc la muncă în zori.

În orice caz, poți să-ți dai seama după cât sunt de ne-mort că habitatul a rămas etanș peste noapte. Etanșarea e solidă. Urâtă ca naiba, dar solidă.

Sarcina zilei de astăzi a fost dormitorul.

Asamblarea dormitorului a fost mult mai ușoară decât resigilarea habitatului, pentru că de data asta n-a trebuit să port un costum pentru EVA. Am făcut toată chestia în interiorul habitatului. De ce nu? E doar prelată. Pot s-o rulez și s-o scot prin sas când sunt gata.

Mai întâi am făcut nițică chirurgie pe cortul ejectabil rămas. Trebuia să păstrez conectorul pentru sasul roverului și prelata din jur. Restul prelatei trebuia îndepărtat. De ce să ciopârțesc cea mai mare parte a prelatei ca s-o înlocuiesc cu și mai multă prelată? Îmbinările.

NASA se pricepe să facă tot felul de lucruri. Eu nu. Elementul periculos din structura asta n-o să fie prelata, ci îmbinările. Iar lungimea îmbinării o să fie mai mică dacă nu încerc să folosesc prelata existentă a cortului ejectabil.

După ce am tăiat și îndepărtat cea mai mare parte din cortul rămas, am unit cu benzi adezive cele două podele de cort. Apoi am etanșat noile bucăți de prelată la locul lor.

A fost mult mai ușor fără să port costumul pentru EVA. Mult mai ușor!

Apoi a trebuit să-l testez. Din nou, am făcut-o în habitat. Am adus un costum pentru EVA cu mine în cort și am închis ușa mini-sasului. Apoi am pornit costumul pentru EVA, cu casca scoasă. I-am cerut să crească presiunea la 1,2 atmosfere.

A durat ceva până să egalizez presiunile și a trebuit să dezactivez unele alarme ale costumului. („Hei, sunt destul de sigur că nu e fixată casca!”) A consumat aproape tot rezervorul de azot, dar în cele din urmă a reușit să crească presiunea.

Pe urmă am șezut și am așteptat. Eu respiram, iar costumul regulariza aerul. Totul era cum trebuie. Am urmărit îndeaproape indicatorii costumului ca să văd dacă a trebuit să înlocuiască aerul „pierdut”. După o oră fără vreo modificare notabilă, am declarat primul test reușit.

Am rulat toată chestia (mai exact am făcut-o ghem) și am scos-o la rover.

Știi, mă îmbrac foarte des în costum în ultima vreme. Presupun că ăsta e un alt record pe care-l dețin. Un astronaut marțian obișnuit face câte patruzeci de EVA-uri? Eu am făcut câteva sute.

Odată ce am adus dormitorul la rover, l-am fixat de sasul dinăuntru. Apoi am tras declanșatorul și i-am dat drumul. Purtam în continuare costumul pentru EVA, fiindcă nu sunt idiot.

Cortul s-a desfăcut și s-a umplut în trei secunde. Tambuchiul sasului deschis ducea direct în dormitor și părea să mențină presiunea.

La fel ca mai înainte, l-am lăsat să stea o oră. Și, la fel ca mai înainte, a mers perfect. Spre deosebire de reetanșarea prelatei habitatului, asta mi-a ieșit din prima. În cea mai mare parte pentru că n-a trebuit să o fac purtând nenorocitul de costum pentru EVA.

Inițial plănuisem să-l las să stea peste noapte și să-l verific dimineața. Dar am dat peste o problemă: dacă fac asta, nu pot să ies. Roverul are un singur sas, iar dormitorul era prins la el. N-aveam cum să ies fără să desprind dormitorul și n-aveam cum să atașez și să presurizez dormitorul fără să fiu în rover.

E nițel cam înspăimântător. Prima dată când o să testez chestia asta peste noapte o s-o fac stând în ea. Dar asta mai târziu. Am făcut destule astăzi.

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 390

Trebuie să accept adevărul. Am terminat pregătirea roverului. Nu mă „simt” ca și cum aș fi terminat. Dar e pregătit de plecare:

Hrană: 1.692 de cartofi. Tablete de vitamine.

Apă: 620 de litri.

Adăpost: roverul, remorca, dormitorul.

Aer: stocare combinată în rover și remorcă: 14 litri de O2 lichid, 14 litri de N2 lichid.

Sistem de menținere a vieții: oxigenatorul și regulatorul atmosferic și 418 ore de filtre de CO2 de unică folosință pentru urgențe.

Energie: depozitare de 36 kilowați-oră. Capacitate de transport pentru 29 de celule solare.

Încălzire: GTR de 1.400 de wați. Rezervor artizanal pentru încălzirea aerului de retur de la regulator. Radiator electric de rezervă în rover.

Disco: provizii pe viață.

Plec de aici în ziua solară 449, ceea ce înseamnă că o să am cincizeci și nouă de zile solare ca să testez totul