dinţi. Nimic la tine nu e „ieftin”, Anastasia. N-o să te las să gândeşti astfel. N-am făcut decât să-ţi cumpăr nişte cărţi vechi, despre care am crezut că ar putea să însemne ceva pentru tine, atât. Ia nişte şampanie.

  Ochii i se îmblânzesc, iar eu încerc să-i surâd.

  — Ei, aşa e mai bine, murmură el.

  Deschide sticla cu o mică pocnitură şi o mişcare exersată din încheieturi, astfel încât nu se varsă nici o picătură. Umple pe jumătate ceştile.

  — E roz, murmur, surprinsă.

  — Bollinger Grande Année Rosé 1999, o recoltă excelentă, spune el cu satisfacţie.

  — În ceşti de ceai.

  Rânjeşte.

  — În ceşti de ceai. Felicitări pentru diplomă, Anastasia.

  Ciocnim, iar el ia o gură, dar eu nu pot să nu mă gândesc că, de fapt, bem pentru capitularea mea.

  — Mulţumesc, murmur şi sorb puţin.

  Bineînţeles că e delicioasă.

  — Discutăm acum despre limitele acceptabile?

  El zâmbeşte, iar eu roşesc.

  — Mereu nerăbdătoare.

  Christian mă ia de mână şi mă duce la canapea, unde se aşază şi mă trage jos, alături de el.

  — Tatăl tău vitreg este un om foarte tăcut.

  Oh… deci nu discutăm despre limitele acceptabile. Eu voiam doar să scap de povestea asta, pentru că mă roade anxietatea.

  — Ai reuşit să-l faci să-ţi mănânce din palmă.

  Mă bosumflu.

  Christian râde încet.

  — Doar pentru că ştiu să pescuiesc.

  — De unde-ai ştiut că-i place pescuitul?

  — Tu mi-ai spus. Când am ieşit la cafea.

  — Oh… serios?

  Iau încă o înghiţitură. Uau, are memoria detaliilor.

  — Hmm… şampania asta chiar e bună. Ai gustat din vinul de la recepţie?

  Christian face o grimasă.

  — Da, groaznic.

  — M-am gândit la tine când l-am gustat. Cum ai ajuns să ştii atâtea lucruri despre vinuri?

  — Nu ştiu foarte multe lucruri, Anastasia, ştiu doar ce-mi place.

  Ochii îi lucesc, aproape ca argintul, iar eu roşesc şi mai tare.

  — Mai vrei? mă întreabă, referindu-se la şampanie.

  — Te rog.

  Christian se ridică graţios şi aduce sticla. Îmi umple ceaşca. Nu cumva vrea să mă ameţească? Mă uit la el cu suspiciune.

  — Casa asta arată cam pustie. Vă pregătiţi să vă mutaţi?

  — Mai mult sau mai puţin.

  — Mâine lucrezi?

  — Da, e ultima mea zi la Clayton's.

  — Te-aş ajuta la mutat, dar i-am promis surorii mele că o aştept la aeroport.

  Oh… asta e o veste.

  — Mia vine de la Paris sâmbătă dimineaţa foarte devreme. Eu mă întorc la Seattle mâine, dar am auzit că Elliot vă dă o mână de ajutor.

  — Da, Kate e foarte entuziasmată datorită acestui fapt.

  Christian se încruntă.

  — Da. Kate şi Elliot, cine ar fi crezut? murmură el şi, din cine ştie ce motiv, nu pare foarte încântat. Aşadar, ce ai de gând să faci în privinţa găsirii unui loc de muncă în Seattle?

  Când discutăm despre limitele alea? Ce planuri şi-a făcut?

  — Mă duc la vreo două interviuri pentru stagiatură.

  — Şi când aveai de gând să-mi spui asta? mă întreabă, arcuind o sprânceană.

  — Păăi… uite că-ţi zic acum.

  Mijeşte ochii.

  — Unde?

  Din cine ştie ce motiv, poate de teamă că şi-ar putea folosi influenţa, nu vreau să-i spun.

  — La două edituri.

  — Asta vrei tu să faci, să intri în lumea editorială? încuviinţez din cap cu precauţie.

  — Ei bine?

  Se uită la mine răbdător, aşteptând mai multe informaţii.

  — Ei bine, ce?

  — Nu fi obtuză, Anastasia, ce edituri? mă mustră el.

  — Păi, două mici, murmur eu.

  — Şi de ce nu vrei să ştiu?

  — Influenţă nepotrivită.

  Se încruntă.

  — Ei, acum tu eşti cel obtuz.

  Râde.

  — Obtuz? Eu? Doamne, cât poţi să mă provoci. Bea-ţi şampania şi hai să discutăm despre limitele alea.

  Scoate un alt print cu e-mailul meu şi cu lista. Omul ăsta umblă aşa, prin oraş, cu listele alea în buzunare? Cred că mai e una în sacoul care e la mine. La naiba, să am grijă să nu uit. Îmi golesc ceaşca. Îmi aruncă rapid o privire.

  — Mai vrei?

  — Te rog.

  Mă fericeşte cu acel zâmbet infatuat al lui, ţine ridicată sticla de şampanie şi se opreşte.

  — Ia spune, ai mâncat ceva?

  Oh, nu… iar o luăm de la capăt?

  — Da. Am mâncat la prânz trei feluri, cu Ray.

  Îmi dau ochii peste cap. Şampania mă face îndrăzneaţă. Se apleacă înainte şi-mi prinde bărbia, privindu-mă cu intensitate în ochi.

  — Dacă te mai prind o dată că-ţi dai ochii peste cap la mine, te pun pe genunchii mei.

  Ce?

  — Oh, exclam şi-i văd dorinţa din ochi.

  — Oh, răspunde, imitându-mi tonul. Aşadar, să începem, Anastasia.

  Inima-mi bate să-mi spargă pieptul, iar fluturii mi-au evadat din stomac şi au ajuns în gâtul pe care îl simt cum se contractă. De ce mi-e aşa de cald?

  Îmi umple ceaşca şi o beau, practic, dintr-o sorbitură. Mai liniştită acum, mă uit fix la el.

  — Am toată atenţia ta acum?

  Dau din cap în semn că da.

  — Răspunde-mi.

  — Da… ai toată atenţia mea.

  — Bun; spune el cu un zâmbet atotştiutor. Deci, actele sexuale. Am făcut cele mai multe dintre astea.

  Mă dau mai aproape de el pe canapea ca să văd şi eu lista.

  ANEXA 3

  Limite acceptabile

  De discutat şi de convenit între părţi:

  Dacă Supusa consimte la:

 

  Masturbare Cunnilingus

 

  Felaţie Înghiţirea spermei

 

  Penetrare vaginală Fisting vaginal

 

  Penetrare anală Fisting anal

  — Ai