ospătat şi s-a început nunta. S-au mai pus la cale pe cînd să aşeze nunta, cine să fie ca nanaş şi mai multe de aiestia din partia nunţii. Nunta s-a aşezat să fie pe data de 15 august anu 1921. Era vara, cald, frumos. A fost o nuntă mare, cu lume multă de la noi din sat şi de prin alte sate vecine, din Ciahor, Ostriţa, Boian, Rarencia, căci părinţii aviau cunoscuţi, să hrămuiau în toate satele vecine. Nunta s-a petrecut tare frumos. Eu am fost fericită că mi-au fost toţi fraţii la nuntă.

Dar alte cele încă nu pria judecam din ce constă viaţa înainte, eram tînără, abia am fost împlinit 17 ani, aşa că la vîrsta asta încă e mintia zburătoare.

A doaua zi nunta s-a gătit, oaspeţii s-au împrăştiat, fraţii mei au mai rămas vro săptămînă acasă, i-au mai ţinut de urît mamii. După o săptămînă s-au dus şi fraţii care şi în drumu lui, căci nu au fost gătit de învăţat şi la întîi septemvrie să încep toate cursurile.

Eu de acuma îs la socrii mei, fraţii au plecat, mama a rămas singură. Dureria mea în suflet e destul de mare, dară mă reţin. Am trăit vro două săptămîni la socri, pe urmă am trecut la căsuţa noastră, după cum am povestit mai sus.

Am venit la căsuţa asta, ce să spun, o căsuţă cu uşi, cu fereşti. Am deschis uşia, am întrat în casă, în casă ce să vezi, nimic, nici pat nici masă nici scaun nici laiţă, patru păreţi goi. Într-o camară, cum să zicia la noi, adică în a doilia cameră, era o plită şi cuptoriu bătrînesc. Am făcut focu, el a căutat nişte capete de scîndură, a făcut oliacă de pat lîngă cuptori, să avem unde ne pune jos. De acuma trebuie să aducă şi zestria ce mi-a dat părinţii: cîteva laicere, perne, ţoluri, îmbrăcămintia, cum era obiceiu pe atunci. Li-a adus, dar unde să le pui, jos pe pămînt, căci nu era nimic pe ce? A mai căutat el nişte druci şi i-a bătut în ţînte, a făcut aşa, ca două capri, ce să întrebuinţiază aşa cînd lucriază la o clădire şi trebuie să se suie, la acelia le zice capre. Li-a făcut josuţe, aşa ca nălţimea patului, pe urmă a mai tins nişte druci de pe una pînă la alta, li-am acoperit cu o pîslă, aşa să făcia pe atunci de aşternut pe pat şi pe lăiţi. Erau maisteri anumia care făciau. Trebuia lînă multă, aveau istrumente cu care o scarmanau, pe urma o aşternia la ce mărime vrai, pe pat sau pe lăiţi. Şi apoi, ei erau practicaţi pe asta, dacă era lîna niagră, făcia felurite flori cu lînă albă şi o bătugia pînă să făcia vîrtoasă, groasămia cam de vro trei degete, poate şi mai bine. Şi mi-a făcut şi mie pîslă şi atunci cînd a făcut patu ista de druci, am avut noroc de pîslă că era groasă şi vîrtoasă. Am acoperit drucii cu pîsla şi pe urmă am pus ceilaltă zestre deasupra. De acuma trebuie gîndit ce-i de făcut înainte, ca să putem schimba aiestia toate.

Ne sfătuim amîndoi, căci nu avem milă, ajutor, de nicăiri mai mult. Din partea lui nici vorbă, ei erau bucuroşi că l-au dat la căsuţa lui, căci mai aviau fete şi flăcăi în urmă şi le era timpu de însurat şi de măritat. Trebuiau multe şi nu era de unde aştepta nimic. Din partia mia ar fi fost de unde, căci erau de toate, dar după cum am spus mai sus, tatăl meu nu era pria cu sufletu împăcat, pentru că nu m-a măritat în alte sate, mai departe, după bogătaşi de sama lui. Şi cum a spus cînd a legat nunta, cît pămînt şi cîtă avere îi dă mirelui, atîta dă şi el. Şi aşa au şi rămas. Noi nu am pretins mai mult nimic, ni-am gîndit la Dumnezeu, ca să ne ajute să biruim toate greutăţile.

Şi ni-am început încet de mica noastră gospodărie. Înaintea căsuţei era o şuricică hîrbuită. Am pardosît-o cu ce am putut, să se poată închide uşia şi a adus junca de la părinţii lui, de la părinţii mei a adus vaca. Am mai cumparat doi purcei, căci vaca era cu lapte, să mulgea. Şi pîne, paşiune am strîns oliacă din grădină, mai de la cîmp şi am avut cu ce scoate din iarnă aceste animale. Dar ne sfătuim că pe altă iarnă nu ne mai ţine şuricica ceia, o să se risipiască. Trebuie de prigătit şi de făcut ceva adăpost pentru altă iarnă. Pînă în primăvară vaca a fatat, a făcut o viţeluşcă. Acuma, ne sfătuim noi ce-i de făcut, cum să începem. Ni-am pus pe cale să vindem vaca, viţeluşcă să rămîie şi să mai vindem porci, căci peste iarnă au crescut, de acuma erau mari. Şi aşa am şi făcut. Am vîndut vaca şi porcii şi cu banii eştia am întemeiat şi am făcut o şuricică pentru vite. Am mai adăugat oliacă lîngă şură şi am făcut aşa oliacă de studolă să fie unde te adăposti vara, cînd vii de la cîmp şi te prinde cîte o ploaie. Nu am făcut-o tare cilighie{3}, am acoperit-o cu paie, cu stuf ce creşte aşa pe la mlăştini, pe bălţi, numai să nu cure întrînsa. Pînă în altă toamnă s-a terminat. Eram mulţămiţi căci de acuma aviam unde ţinia vitele şi oliacă de pîne şi paşiune nu sta sub ceriu liber. De acum viţăluşca a crescut, îi marişoară, am mai cumpărat alţi doi purcei, junca care i-au dat-o părinţii lui s-a făcut vacă şi a fatat un bouţ. Dacă am văzut noi că bouţul e sănătos şi creşte, atunci am zis amândoi că acest bouţ are să fie temelia de început casa. Şi am mai cumparat încă un bouţ să criască în păreche, căci pe atunci să creştiau boi, să înjugau la car şi lucrau cu ei. Arau pămîntu, aduceau pînia de la cîmp, lemne din pădure, în fine tot ce trebuia, numai atîta că încetu mergia, cum zice