Sunt multe analogii care sugerează că gândul are o natură electrică. Un nerv care este făcut din aceeași substanță ca creierul este un excelent conductor electric. Când am trecut prima dată curent electric prin nervii unei persoane decedate, am fost șocați să o vedem ridicându-se și mișcându-se. Nervii prin care trecea curentul produceau aceleași contracții musculare care avuseseră loc pe vremea când persoana era vie.“

Gândul este de natură electrică

„Nervii par să acționeze asupra mușchilor la fel cum curentul electric acționează asupra unui electromagnet. Curentul magnetizează tija de fier plasată la un unghi potrivit, iar nervii produc, prin intermediul curentului intangibil al forței vitale ce curge prin ei, contracția fibrelor musculare care sunt aranjate la unghiurile potrivite față de ei.

Am putea invoca multiple motive pentru care gândul și forța vitală ar putea fi considerate ca având aceeași natură ca electricitatea. Curentul electric este cunoscut drept o mișcare a undelor prin eter – substanța ipotetică ce umple întreg spațiul și care trece prin toate celelalte substanțe. Credem că trebuie să fie eter, pentru că, în lipsa lui, curentul electric n-ar putea trece printr-un vid, iar lumina soarelui n-ar putea trece prin spațiu. Este rezonabil să credem că doar o mișcare a undelor cu caracteristici asemănătoare poate produce fenomenul gândului și forța vitală. Am putea presupune că celulele creierului se comportă ca o baterie și că curentul produs trece prin nervi. Dar se încheie totul aici? Oare nu trece dincolo de corp prin unde care înconjoară lumea întreagă, neobservabile prin simțuri, exact cum undele radio treceau neobservate înainte de Hertz și alții care le-au descoperit existența?“

Acest autor a demonstrat, în mod satisfăcător cel puțin pentru el însuși, că fiecare creier uman este în același timp emițător și receptor al vibrațiilor gândului.

Dacă această teorie se va dovedi adevărată și se vor stabili metode convenabile de verificare, imaginează-ți ce rol important va juca ea în adunarea, clasificarea și organizarea cunoștințelor. Posibilitatea și, mai ales, probabilitatea unui asemenea fapt uluiesc mintea umană!

Thomas Paine a fost una dintre marile minți ale perioadei Revoluției americane. Lui îi acordăm meritul, probabil mai mult decât oricui altcuiva, atât pentru începutul, cât și pentru finalul fericit al revoluției. Pentru că inteligența lui profundă a fost cea care a ajutat atât la proiectarea Declarației de Independență, cât și la convingerea semnatarilor de a o transforma în realitate.

Ale cui au fost gândurile care l-au transformat pe Paine într-un geniu?

Vorbind despre sursa depozitului său uriaș de cunoștințe, Paine a descris-o astfel: „Orice persoană care, analizându-și propria minte, a remarcat progresul minții umane n-a putut să nu observe că există două categorii diferite de gânduri: cele pe care le producem noi înșine, prin reflecție și prin actul gândirii, și cele care se fixează în mintea noastră cu voia lor. Am făcut o regulă din a-i trata politicos pe acești vizitatori cu voință proprie, având grijă să cercetez, cât pot de bine, dacă merită găzduiți, iar de la ei mi-am însușit aproape toată cunoașterea pe care o am. Cât despre învățătura pe care o capătă fiecare din educația de la școală, aceasta e utilă doar în calitate de mic capital, care te poate pune apoi pe calea învățării de unul singur. Fiecare devine până la urmă propriul profesor, pentru că principiile, fiind diferite de accidente, nu pot fi imprimate în memorie; locul lor în geografia mentală este înțelegerea și nu sunt niciodată durabile dacă nu își au originea în înțelegere.“

În cuvintele anterioare, Paine, marele patriot și filosof american, a descris un fenomen care, mai devreme sau mai târziu, ajunge să fie trăit de orice om. Cine să fie atât de ghinionist încât să nu fi primit dovada clară a faptului că, uneori, gânduri și chiar idei complet formate „răsar“ în minte, din surse exterioare?

Ce mijloace de transmitere există pentru asemenea vizitatori în afară de aer? Aerul este mediul de transmitere pentru toate formele cunoscute de vibrație: sunetul, lumina și căldura. De ce n-ar fi și mediul de transmitere pentru vibrația gândului?

Toate mințile sunt conectate

Fiecare minte, sau creier, este direct conectată cu fiecare alt creier care există. Fiecare gând emis de un creier poate fi instantaneu receptat și interpretat de toate celelalte creiere care sunt în legătură cu creierul emițător. Autorul lucrării de față este sigur de acest lucru, așa cum este sigur că formula H2O va produce apă.

Autorul acesta consideră că fiecare vibrație a gândului emis de orice creier este captată din atmosferă și păstrată în mișcare în circuitele lungimilor de undă. Lungimea unei unde depinde de intensitatea și de energia folosită pentru emiterea gândului. Aceste vibrații rămân în mișcare și sunt una din cele două surse de gânduri care atât de des răsar în mințile noastre. Cealaltă sursă este contactul direct și imediat cu creierul care emite vibrația gândului.

Dacă această teorie este adevărată, spațiul nemărginit al întregului univers este literalmente o bibliotecă ce conține toate gândurile emise vreodată de oameni. Aceasta este baza uneia dintre cele mai importante idei din acest capitol.

Conform oamenilor de știință, cea mai mare parte a cunoștințelor utile accesibile rasei omenești au fost păstrate și înregistrate cu precizie în Biblia naturii: Pământul. Răsfoind paginile acestei Biblii indestructibile, putem citi povestea marii lupte care a produs această civilizație. Paginile acestei Biblii sunt făcute din elementele fizice ale Pământului și ale altor planete și din atmosfera care le conține. Răsfoind paginile scrise în piatră și pe suprafața Pământului, am descoperit oasele, scheletele, urmele de pași și alte dovezi de neînlăturat ale istoriei vieții animale de-a lungul multor epoci și ere istorice. Dovezile sunt clare și incontestabile. Marile pagini de piatră ale Bibliei naturii constituie o sursă adevărată de comunicare între creator și omenire. Această Biblie a naturii a început încă dinainte ca oamenii să fi atins stadiul gândirii, ba chiar dinainte ca viața să fi atins stadiul de dezvoltare al amibei.

Această Biblie e mai presus și dincolo