muncă! Acum descoperirea poate fi utilizată nu numai pentru sinteza și perfecționarea dublurilor artificiale, ci și pentru transformarea complicatului sistem informațional cuprins în cea mai complexă soluție biologică, pe care noi o denumim simplu „om”. Transformarea oricărui om!”

„20 februarie. Da, circuitul lichid se conectează la organismul omului și la o comandă a voinței. Astăzi, cu ajutorul acestei metode, am înlăturat de pe brațul stâng, până la cot, tot părul. Mi-am cufundat brațul în rezervor și mi-am pus „coiful”. A urmat comanda „Nu!”, concentrată asupra părului. Înțepăturile și mâncărimea s-au intensificat. Pielea a devenit transparentă. După un minut părul s-a dizolvat.

Cu ajutorul acestei metode Viktor Kraveț a făcut să-i crească, în numai cinci minute, la degetele mic și la arătător, unghii lungi de doi centimetri! Și-a cufundat în lichid ambele mâini și a transformat amprentele obișnuite ale pielii de pe buricele degetelor în ceva asemănător cu desenul „în zigzag” de pe anvelopele automobilelor. Apoi a încercat să refacă vechiul desen, dar uitase cum arăta înainte de asta.

Acum e limpede de ce n-am reușit cu iepurii de casă. Ei n-au conștiință, n-au voință, nu cunosc insatisfacția față de propria lor ființă. Este o metodă doar pentru om. Numai pentru om!”

În continuare aspirantul Krivoșein a citit fugitiv, străduindu-se să memoreze. Întorcea filele jurnalului și parcă le fotografia cu memoria sa. Totul îi era limpede. Krivoșein și Kraveț au ajuns, pe o altă cale, la același rezultat ca și el — la dirijarea metabolismului, numai că au obținut această realizare cu ajutorul mașinii.

Și e foarte important că au făcut-o cu ajutorul mașinii. Acum această descoperire nu este ceva unic, nu reprezintă o formă a monstruozității, ci înseamnă știința de a se autotransforma. Nu e suficient să dispui de o metodă de transformare. Trebuie să dispui și de o informație completă asupra organismului omenesc. Ei nu o au și nici nu puteau s-o aibă. Iar „cunoștințele în senzații” pot fi înregistrate acum în „mașina-mamă” și transmise tuturor. Și fiecare om va căpăta o putere nemaiîntâlnită.

Aspirantul își strânse visător pleoapele și se lăsă pe speteaza scaunului… Ce să mai vorbim! Lupta împotriva bolilor… în curând ele vor fi uitate! Toate forțele naturii se vor supune omului chiar și fără mașini.

…Adâncurile albastre ale oceanului, unde nu te poți scufunda fără costumul de scafandru, fără batiscaf… Omul-delfin, lăsând să-i crească branhii și înotătoare, va putea să se delecteze cu stihia apelor, să trăiască în mijlocul ei, să muncească, să călătorească.

…Dacă îl vor atrage înălțimile văzduhului, va putea să-și lase aripi, să zboare, să planeze ca vulturii în curenții de aer cald.

…Planetele îndepărtate și vitrege omului, cu o atmosferă otrăvitoare formată din gaze de clor, supraîncălzite de arșița soarelui și fierbințeala magmei nestinse sau înghețate de frigul cosmic, infectate de bacili purtători de moarte vor putea fi cucerite. Omul va putea să trăiască acolo liber, ca și pe Pământ, fără scafandru și protecție biologică. Va trebui doar să-și reconstruiască organismul pentru oxidarea cu clor în loc de oxigen.

La om, principalul nu constă în faptul că respiră oxigen. Nici mâinile și nici picioarele nu sunt esențiale. El își poate făuri branhii, aripi înotătoare, poate respira fluor și totuși să rămână om. Tot așa după cum poți avea membre normale, piele albă, cap și acte în regulă și totuși să nu fii om!

— Da, dar… Krivoșein se sprijini cu coatele pe masă și rămase pe gânduri. Privirea îi căzu din nou pe însemnările din jurnalul lui Krivoșein cel original.

„… Vor dispare bolile, infirmitățile, nu vor mai fi de temut nici rănile, nici otrăvirile. Fiecare va putea să devină puternic, curajos, frumos, va putea să-și mobilizeze resursele organismului pentru a îndeplini munci care înainte i se păreau peste puterile lui. Oamenii vor fi ca niște zei!.. Da, da, de ce zâmbești? E într-adevăr acea metodă de perfecționare nelimitată a omului!

— Sunt mai înțelept, de aceea zâmbesc, a răspuns Viktor Kraveț cu răceală. Iar o iei razna!

— Ia mai lasă-mă! Oare nu tinde fiecare om să devină mai bun, să se perfecționeze?

— Năzuiește, dar pe măsura reprezentărilor sale despre bine și perfecțiune. Așa, de pildă, prin metoda respectivă pot lua naștere „băile cosmetice Krivoșein”.

— Ce băi mai sunt și astea?

— Uite așa, băi… câte cinci ruble de ședință. Vine o tovărășică, se dezbracă după paravan, se scufundă în soluția biologică. Operatorul — un oarecare Jora Șerverpupa, fost frizer și coafor — își pune în cap „coiful lui Monomah” și se apleacă spre ea: „Ce vă dorește inima?” „Acușica aș vrea să mă fac a la Brigitte Bardot — comandă clienta. Dar dacă se poate ceva mai plinuță și brună. Vasea al meu mă vrea așa, brună”… Ce te strâmbi? O să-i dea și bacșiș lui Jora. Iar clienții de sex masculin se vor transforma în genul superbărbatului Jean Marais sau în cel al frumuseții nordice de tipul Oleg Strâjenov. Iar în sezonul următor va veni moda Lolobrigidelor și a altei vedete masculine…

— Dar i se poate da „mașinii-mamă” o oarecare limită inferioară de selectare a informației… un fel de filtru pentru trierea prostiei și a vulgarității. Sau i se poate fixa un program rigid…

— … care odată cu formele să vâre în consumatorul de masă un bogat conținut interior? Dar dacă el nu va dori acest lucru? Are sau nu dreptul, pe banii lui, să nu-l dorească? „Dar ce, sunt cumva anormală — va protesta aceeași tovărășică — de vreți să mă rectificați? Voi sunteți niște caraghioși!” înțelegi, fermitatea de beton armat a poziției filistinului și a omului vulgar, trivial, rezidă tocmai în faptul că ei consideră că normală, exemplară propria lor comportare.

Dar se poate face ca această comportare să nu fie considerată normală de „mașina-mamă”.

— „Hm… Propun efectuarea unei experiențe simple. Vâră, te rog, degetul în lichid.

— Care din ele?

— Acela de care să nu-ți pară rău.

Am vârât în lichid degetul inelar. Dublura își puse coiful” și se apropie de dulăpiorul cu instrumente medicale.

— Atențiune!

— Au, ce faci?! Mi-am scos brusc degetul. Avea pe el o tăietură