de dinainte de 1750. Majoritatea fișelor sunt prevăzute cu perforații, pentru că în secolul trecut au fost administrate cu ajutorul unei mașini analitice, dar între timp au fost trecute aproape toate pe computere moderne. Tatăl luă o bucată de pește, după care adăugă mestecând: Dar amestecul cu sânge de rase străine este doar unul din numeroșii factori în funcție de care se stabilește un statut rasial sigur. Noi valorificăm și caziere judiciare încă de pe vremea lui Napoleon, consemnări de boli ereditare, de fapt toate datele medicale pe care le putem obține. Adică tot ce există. Medicii sunt obligați să păstreze toate evidențele într-un depozit de date la care NSA are acces nelimitat. Nu-i așa, Helene?

Ea tresări, dădu afirmativ din cap mecanic și murmură:

— Da, cam așa ceva.

— Statutul rasial, continuă tatăl ei ca de la catedră, trebuie să ne lămurească privitor la calitățile care se transmit genetic de la o persoană la descendenții ei. Dacă se cunoaște statutul rasial al ambilor părinți, atunci ne putem permite o prognozare fiabilă a vigorii, a aptitudinilor și a sănătății copilului. Este foarte probabil ca doi părinți cu statut rasial excelent să aibă și copii excelenți, iar doi părinți cu statut rasial redus să aibă copii cu calități reduse, cu boli ereditare ori slăbiciuni ereditare, incapabili de performanțe și așa mai departe. Firește că statutul rasial nu este deloc ușor de stabilit. În mod cert, viitoarele cercetări vor permite deducții mult mai exacte. Dacă, de exemplu, va fi posibil la un moment dat să se citească gena și importanța ei, vom avea cu totul alte posibilități decât astăzi. Dar oricum studiile noastre arată că și valorile pe care le obținem astăzi prin intermediul metodelor statistice sunt foarte relevante.

— Cum ne putem imagina aceste metode? întrebă Ludolf plin de venerație.

Tatăl ridică din umeri:

— Cei mai mulți oameni nu acceptă asta cu mare plăcere, dar adevărul este că și noi, oamenii, suntem mamifere, ca majoritatea animalelor noastre de casă și de crescătorie, motiv pentru care metodele aplicate în zootehnie funcționează și la noi. Și zootehnia își pune problema estimării calității animalelor-părinți înainte de a deveni părinți și această estimare se sprijină pe ceea ce se cunoaște despre bagajul genetic al părinților. Exact așa procedăm și noi. Luăm în considerare puritatea sângelui părinților și bunicilor, dar și bolile lor și alte probleme. Când cineva are ascendenți cu eșecuri permanente, incapabili de a fi educați, turbulenți, atunci respectivului nu i se va acorda statut A. El are în bagajul lui genetic gene rele și a le da mai departe este o problemă.

— A vine de la arian? întrebă Ludolf.

Tatăl clătină din cap.

— Nu în totalitate. Legile de la Nürnberg stabilesc cine are sânge arian. I se spune și „sânge german”. Dar această noțiune este în primul rând una juridică. Noi împărțim poporul german mai exact. Cam zece procente din populație are statut rasial A ori mai bun. Aproximativ treizeci de procente are statut B, cam jumătate statut C și mai rămâne un așa-zis sediment pe care îl denumim D, sau dacă este vorba despre evrei – J.

Tatăl se concentră din nou asupra peștelui lui. Se părea că voia să evite să îl privească pe Ludolf în față când își reluă discursul:

— Eu cred că în viitor – după război, după ce totul se va liniști – statutul rasial va juca un rol important, mai ales la acordarea de aprobări pentru căsătorie. Dacă de exemplu cineva cu statut rasial AAA, cel mai înalt, care este și foarte rar, își va irosi moștenirea genetică prin combinarea cu cineva cu statut rasial inferior. Astăzi acesta nu este încă un criteriu, dar în viitor va fi cu siguranță, căci numai un astfel de popor poate fi menținut puternic și sănătos.

Helene putea respira ușurată. Trebui să își înăbușe un zâmbet. Acest Ludolf von Argensleben cu siguranță că se crezuse tare abil solicitându-i tatălui ei detalii, dar își pusese singur piedică: luând în considerare propria urâțenie, practic era imposibil ca părinții ei să fie de acord cu o căsătorie cu fiica lor.

Dar oaspetele lor părea că nu înțelesese asta, privea foarte calm și sigur de sine cum Berta îi luă din față farfuria goală și o înlocuia cu alta pentru felul principal.

— Al cui bagaj genetic este de fapt mai important? Al tatălui ori al mamei? întrebă el.

— În cazul unei eredități pure, nu există deosebire, îi explică amabil tatăl. În privința dezvoltării prevăzute ereditar, mama este mai importantă, deoarece copilul ia naștere în corpul ei și este dependent de un mediu sănătos.

Ludolf clătină circumspect din cap:

— Asta înseamnă că cineva poate fi afectat din punct de vedere al sănătății, dar poate fi purtător al unei eredități bune?

— Desigur, dacă nu este vorba despre boli ereditare ori favorizate ereditar. Dar atâta vreme cât cauzele sunt doar tulburări de dezvoltare în sens larg – boli la vârsta copilăriei, care nu au putut fi vindecate complet, subnutriție, deficit de vitamine și altele asemănătoare – moștenirea ereditară poate fi de excepție.

Chipul palid al oaspetelui se lumină.

— Herr Doktor Bodenkamp, zise copleșit Ludolf, prin câteva cuvinte simple dumneavoastră clarificați un mister care mă preocupă enorm de mai mulți ani. Pentru că, vedeți dumneavoastră, când am aflat că mi s-a recunoscut statutul rasial A, mi-a fost de neînțeles, deoarece cu siguranță nu v-a scăpat că sufăr de câteva afecțiuni fizice.

Helenei i se tăie respirația. Oh, ce tip rafinat! Ea intui că acesta era pe punctul de a transforma o presupusă lovitură mortală într-o victorie.

— Aici ar putea fi vorba despre o tulburare de dezvoltare. Când sunteți născut dumneavoastră?

— În 1907.

— Hm… Dacă îmi amintesc eu bine, pe atunci eram într-o criză economică, dar nu am cunoștință despre o foamete în landurile germane în acel an.

— Când m-am născut, mama era foarte bolnavă, povesti Ludolf. Noi aveam un doctor evreu. Abia după ce tatăl meu l-a alungat de la curte și a adus un alt doctor, un renan cu sânge german, situația s-a îmbunătățit.

Tatăl dădu aprobator din cap:

— Asta