în boli imaginare care devin preocuparea lor majoră, scuza lor principală pentru insatisfacţia de care nu pot scăpa. Se lasă foarte greu convinşi că de vină nu este vreo boală misterioasă, ci viaţa lor lipsită de satisfacţii. Solicită în permanenţă un medicament "minune", dar negăsind "pilule pentru fericire" sfârşesc prin a-şi imagina că au o boală gravă şi netratabilă. Pentru aceştia, singura pilulă utilă este relevarea sursei de conflict şi orientarea spre o preocupare în stare să le procure ceea ce le lipseşte.

  Realist vorbind, în viaţă nu întotdeauna circumstanţele ne sunt favorabile. Ce ne rămâne de făcut contra monotoniei, a blazării, a platitudinii? Trebuie să facem efortul să ne smulgem cu toată forţa găsind o ocupaţie, un "hobby" care să ne relaxeze, să ne "încarce bateriile" epuizate, să constituie o defulare pentru presiunea noastră psihică. Colecţia de timbre, pictura ca amator, sculptura în lemn pentru propria noastră plăcere etc. Sunt doar câteva sugestii pentru preocupări colaterale care pot să ne cheme cu plăcere acasă după o zi de muncă. Nu se poate vorbi de o viaţă normală fără satisfacţii şi afecţiune.

  Lipsa de metodă şi risipirea în mai multe acţiuni în acelaşi timp are de asemeni ca urmare o pierdere ineficientă de energie şi un randament redus. Se impune în consecinţă să ne ordonăm viaţa, planificându-ne judicios ceea ce avem de făcut, destinând un timp fiecărei acţiuni şi urmărind la sfârşitul zilei bilanţul celor ce ne-am propus. Este de dorit să se păstreze chiar un jurnal al evenimentelor trăite. Vom avea cea mai plăcută ocupaţie la vremea când vom rămâne fără ocupaţie. Cine n-are amintiri, n-are din ce se hrăni în amurgul vieţii, se spune şi, în plus, radiografia vieţii oricărui om este un inestimabil document pentru istorie.

  Este necesar să precizăm că inteligenţa cu care operăm în mod obişnuit poate rămâne aceeaşi, neinfluenţată în orice condiţie fizică a corpului. Dar inteligenţa spiritului, aceea care presupune o "utilizare inteligentă a inteligenţei" şi care este o sublimare a luminii, eliberată din adâncurile subconştientului, nu se manifestă oricum ci numai în condiţii adecvate. Aici doar le vom aminti succint deoarece o analiză detaliată face obiectul altui volum axat pe această temă.

  Somnul este, desigur, calea cea mai fiziologică pe care natura a inventat-o pentru refacerea potenţialului nostru energetic. S-ar putea spune că randamentul, buna dispoziţie şi acel aer personal de om sănătos, destins, agreabil este în cea mai mare parte condiţionat de beneficiul unui somn normal. Insomnia induce nervozitate, aspect iritat al mimicii, pierderea amabilităţii faţă de anturaj prin scăderea disponibilităţii noastre psihice în raport cu mediul deoarece şi aceasta are nevoie de o anumită cotă de energie pentru a se manifesta normal. Depresia de epuizare are acelaşi mecanism de formare. Agilitatea şi forţa de muncă sunt de asemenea serios afectate. De aceea oamenii care au şansa de a avea un somn normal, odihnitor, pot considera că soarta a fost generoasă cu ei. Prin mimica relaxată şi atitudinea agreabilă sunt uşor acceptaţi în relaţiile interpersonale şi îşi datoresc acestui fapt o mare parte din succesul social, mai ales în profesiunile care implică o relaţie cu publicul – medici, profesori, actori etc.

  Nevoia de somn este diferită ca durată de la om la om. Esenţial este ca la trezire să fie complet odihnit, să aibă un aer de prospeţime, de reconfortare. Generalizarea unor cazuri individuale este eronată. Informaţia că Napoleon dormea doar 4-5 ore din 24 de ore trebuie să fie mai întâi suspectată de subiectivismul celor din anturaj, care întotdeauna în astfel de situaţii au făcut mitologie pentru a-şi dovedi utilitatea. Şi dacă este reală, nu poate avea caracter de generalitate.

  Insomnia este astăzi suferinţa cea mai răspândită din lume. În epocile preindustriale, oamenii nu sufereau în aceeaşi măsură de insomnie deoarece somnul natural era condiţionat de mişcare, de efortul fizic. Astăzi omul a luat-o înaintea naturii, şi-a diversificat viaţa, a intervenit solicitarea nervoasă în locul celei fizice şi odată cu aceasta şi insomnia. Catecolaminele rezultate din solicitările nervoase, din ceea ce am numit gânduri şi trăiri negative, rămân neutilizate în sânge exercitând un efect de stimulare asupra formaţiei reticutare care, la rândul său, menţine creierul în stare de veghe. De aceea când avem o activitate sedentară avem zilnic nevoie de mişcare, de efort, atât pentru condiţia unui somn normal cât şi pentru efectul fortifiant asupra organismului în general.

  Omul, ca de altfel întreaga lume vie, a fost programat pentru mişcare, nu pentru opusul ei. În aceeaşi ordine de idei se impune să evităm seara orice activitate cu efect de incitare psihică, cu încărcătură emoţională negativă – discuţii, lecturi, filme. Când televiziunea ne "delectează" seara cu filme care "ne taie respiraţia" nu se poate spune că a avut o inspiraţie. Psihologică.

  Despre corpul uman privit ca templu în care sălăşluieşte spiritul nostru citim şi în literatura biblică. Aceeaşi viziune au avut-o încă mal înainte grecii. Graţia, armonia, perfecţiunea, materializate în reprezentarea corpului uman sunt aidoma celor pe care le vedem în ridicarea templelor. Chiar dacă în mod artificial am face o separaţie spirit – corp, relaţia lor reciprocă este indiscutabilă. Cei care ne-au lăsat celebra formulă mens sana în corpore sano au înţeles un adevăr profund. De aceea există o igienă psihică şi o igienă fizică. Limitele noastre nu se opresc la tegument, ci aici se stabileşte doar graniţa de-a lungul căreia se fac schimburi între noi şi lumea din afara noastră, între noi şi Cosmos.

  Din perspectiva medicinei tradiţionale chineze, tegumentul face oficiul de antenă pentru organism, dispunând de zone de maximă accesibilitate electrică prin care se recepţionează şi se emite o energie modulată în semnale purtătoare de informaţie. Acestor zone noi le spunem din acest motiv "ferestre electrice", iar chinezii le numesc "ferestrele cerului". Este interesant de reţinut că la întreaga lume vie, inclusiv la plante, întâlnim astfel de "ferestre electrice". Rezultă de aici necesitatea de a păstra o riguroasă igienă a corpului nostru. Se spune că preoţii din vechiul Egipt se îmbăiau de patru ori pe zi. Poarta de