S-a îmbrăcat repede cu pelerina. A început să-şi caute umbrela. Nu reuşea s-o găsească, pentru că, în drumurile mele spre bucătărie, o aruncasem cât ai zice peşte în spatele dulapului cu oglindă de la intrare.

         - Nu-ţi aminteşti unde ai pus-o ? am întrebat-o eu, căutând umbrela alături de ea, cu şi mai mare conştiinciozitate.

         - Aici trebuie s-o fi lăsat, a spus ea şi a arătat cu nevinovăţie spre dulapul cu oglindă.

         În timp ce scotoceam împreună prin tot apartamentul, căutând până şi prin locuri care ar putea fi socotite absurde, am întrebat-o, folosindu-mă de expresia preferată a presei de divertisment, ce făcea „în timpul liber“. Nu reuşise să intre la facultate cu un an în urmă, pentru că punctajul pe care-l obţinuse nu era suficient pentru secţia pe care şi-o dorea ea. Acum, în timpul care-i mai rămânea după slujba la buticul Şanzelize, se ducea la Centrul de pregătire „Succes de Excepţie“. Pentru că mai avea doar o lună şi jumătate până la examenul de admitere, muncea din greu.

         - La ce facultate vrei să te duci?

         - Nu ştiu, a spus ea, puţin ruşinată. Îmi doream, de fapt, să intru la conservator şi să mă fac actriţă.

         - La şcolile acelea particulare se pierde timpul de pomană, nu sunt decât nişte companii comerciale, am spus eu. Dacă există subiecte care-ţi dau bătăi de cap, mai ales la matematică, vino aici, căci eu mă închid în apartament în fiecare după-amiază, ca să pot lucra o vreme. Am să-ţi arăt cât ai bate din palme.

         - La arăţi şi altor fete la matematică? a spus ea.

         A ridicat din sprâncene, cu aceeaşi expresie batjocoritoare.

         - Nu există alte fete.

         - Sibel Hamm vine pe la noi, pe la magazin. Este o femeie foarte frumoasă şi foarte plăcută. Când vă căsătoriţi?

         - Ne logodim peste o lună şi jumătate. Ce zici, umbrela asta e bună?

         I-am arătat umbrela de soare pe care o cumpărase mama de la Nisa. Mi-a spus că, desigur, nu se putea întoarce la magazin cu umbrela aceea. În plus, voia să plece de-acolo şi

nu mai avea atâta importanţă dacă-şi găsea sau nu umbrela.

         - Ploaia s-a oprit, a spus ea cu bucurie.

         Odată ajunsă la uşă, am simţit, neliniştit, că n-aveam s-o mai văd niciodată.

         - Te rog, mai vino o dată, doar ca să bem ceai, am spus.

         - Nu te supăra, Kemal, dar nu vreau să mai vin. Ştii şi dumneata că n-am să mai vin. Nu-ţi face griji, n-am să spun nimănui că m-ai sărutat.

         - Şi umbrela?

         - Umbrela este a lui Şenay Hamm, dar poate să rămână aici, a spus ea, m-a sărutat pe obraz cu o mişcare grăbită, nelipsită de afecţiune, şi a plecat.

8

Prima băutură carbogazoasă pe bază

de fructe din Turcia

         Expun aici anunţurile din ziare, filmele publicitare şi varíantele cu căpşuni, piersici, portocale şi vişine ale primei băuturi carbogazoase cu fructe din Turcia, Meltem, care ne

amintește de atmosfera fericită, veselă şi destinsă, precum și de optimismul care ne anima în acele zile. Zaim dădea în seara aceea o mare petrecere în apartamentul său cu perspectivă din Ayaspaşa, pentru a sărbători lansarea pe piaţă a răcoritorii Meltem. Urma să ne revedem cu nenumăraţi prieteni. Sibel era mulţumită că pătrunsese în cercul prietenilor mei, tineri şi bogaţi, era foarte satisfăcută de plimbările cu cuterul pe Bosfor, de petrecerile-surpriză cu prilejul zilelor de naştere, de faptul că, după ce ne distram prin cluburi, urcam cu toţii în maşini, în miez de noapte, şi colindam Istanbulul stradă cu stradă, dar nu-1 plăcea pe Zaim. Spunea că era prea ostentativ, prea fustangiu şi prea „vulgar“ şi găsea foarte „banal“ faptul că invita dansatoare la sfârşitul petrecerilor pe care le organiza, în ideea de a le oferi oaspeţilor

o ,,surpriză“, punându-le să danseze din buric, ori faptul că aprindea ţigările fetelor cu brichete care purtau emblema Playboy. Sibel nu agrea nici faptul că Zaim trăia felurite aventuri cu artiste de mâna a doua, cu manechine (o meserie dubioasă, recent apărută în Turcia acelor zile), cu care nu avea să se însoare niciodată, pentru simplul motiv că acestea

se culcau cu el fără a avea nici un fel de pretenţii, şi-l considera iresponsabil pentru că întreţinea relaţii fără viitor cu fete oneste. De aceea, am fost uimit să constat că era

dezamăgită când i-am spus, la telefon, că nu puteam să mă duc la petrecerea din seara aceea, căci nu eram în apele mele şi nu puteam să ies.

         - Se pare că urmează să vină şi manechinul acela german despre care s-a scris în ziare şi care joacă în reclama cu răcoritoarea Meltem! a spus Sibel.

         - Imi spui mereu că Zaim ar fi un exemplu rău pentru mine...

         - Trebuie să fii cu adevãrat bolnav dacă nu mergi la petrecerea lui Zaim. Acum chiar că sunt îngrijorată! Vrei să vin să te văd?

         - Las-o baltă! Au grijă de mine mama şi Fatma. Îmi trece până mâine.

         M-am întins în pat îmbrăcat, m-am gândit la Füsun şi am hotărât să o dau uitării, să nu mă mai văd cu ea până la sfârşitul vieţii.

9

F

         A doua zi, pe data de 3 mai 1975, la ora două şi jumătate, Füsun a venit la blocul Compasiunea şi a făcut dragoste cu mine, mergând pentru prima oară în viața ei ,,până la capăt“. În ziua aceea nu m-am dus la birou, pentru că visam să mă văd cu ea. Acum, după ani de zile, când povestesc cele întâmplate, socotesc şi eu că aceste ultime cuvinte n-au cum să

oglindească realitatea, dar în ziua aceea chiar nu mă gândeam că urma să vină... Eram preocupat de vorbele pe care le rostise cu o zi în urmă, de lucrurile din copilărie, de antichitățile mamei, de ceasurile vechi, de tricicletă, de lumina stranie din apartamentul cufundat în semiîntuneric, de mirosul de praf şi de lucruri ponosite, de dorinţa de rămâne singur şi de a contempla grădina din spatele casei... Pesemne că fusesem atras într-acolo de toate aceste obiecte. Intenționam, de asemenea, să meditez încă o dată la întâlnirea din ziua precedentă, s-o retrăiesc, să spăl şi să pun la