Vibrații, unde și gânduri

Cu toate că le luăm ca fiind de la sine înțelese, nu trebuie să trecem cu vederea minunăția miracolelor înșirate dinaintea noastră în fiecare zi. Înaintașii noștri nu și-ar fi putut imagina că vibrațiile obișnuite, precum cele emise de vocea umană care atinge un platou subțire de metal, ar putea fi convertite în sunete emise de un radio aflat într-o casă îndepărtată. Undele electrice create de aceste vibrații se deplasează în toate direcțiile cu viteza luminii (300 000 km pe secundă). În același fel, televizoarele noastre recepționează unde radio și le transformă în sunete și imagini. Telefoanele noastre permit semnalelor electrice care vibrează să pătrundă într-un electromagnet aflat în receptor, făcând o diafragmă de oțel să vibreze și să emită sunetul. Aceste realități de zi cu zi – transmisia instantanee a vibrațiilor sunetului – ne ajută să înțelegem mai ușor transmiterea vibrației gândului de la creier la creier ca pe ceva la fel de plauzibil.

Mintea Supremă – unde-s doi, puterea crește

Suntem acum pregătiți să cercetăm un nou mod de a colecta, clasifica și organiza cunoștințele folositoare și esențiale în atingerea succesului. Acest nou mod constă în uniunea dintre două minți, care o creează pe a treia, pe care o numim Mintea Supremă.

Am auzit prima oară sintagma „Minte Supremă“ la unul dintre cei mai bogați și mai puternici oameni din istorie: Andrew Carnegie. E un principiu abstract, care se referă la efectul unei minți asupra altei minți.

Mă aflu printre cei care cred că mintea este făcută din aceeași energie care umple universul. Dar din moment ce nu toate mințile seamănă între ele, unele se ciocnesc atunci când intră în contact una cu cealaltă, pentru că există grade diferite de afinitate, respectiv de antagonism.

Unele minți sunt atât de natural adaptate unele la altele, încât „dragostea la prima vedere“ este rezultatul inevitabil al contactului. Cine n-a avut această experiență? În alte cazuri, mințile sunt atât de antagonice încât antipatia violentă și reciprocă se arată încă de la prima întâlnire. Aceste lucruri se întâmplă în lipsa oricărui cuvânt și fără cel mai mic semn de existență a motivelor obișnuite pentru dragoste sau ură. Oricare ar fi motivul, se pare că există o reacție chimică reală, și vibrațiile care rezultă au fie un efect plăcut, fie unul neplăcut.

„Întâlnirea dintre două minți“ este un fenomen observabil chiar și de către un martor întâmplător. Acest fenomen trebuie să aibă o cauză ca oricare altul, iar cauza aceasta se găsește în noul câmp creat de întâlnire, unde cele două minți se rearanjează. Ambele minți intră într-o stare diferită de cea anterioară întâlnirii.

E lucru știut acela că reacția respectivă are loc în fiecare moment, ceea ce ne dă punctul de pornire de la care putem arăta ce înțelegem prin sintagma „Minte Supremă“.

O Minte Supremă poate fi creată prin aducerea împreună sau combinarea, în spiritul armoniei perfecte, a două sau mai multe minți. Din acest amestec armonios chimia minților creează a treia minte, care poate fi însușită și folosită de una sau mai multe dintre mințile individuale. Mintea Supremă va rămâne disponibilă atât timp cât alianța prietenoasă și armonioasă dintre indivizi va continua să existe. Se va dezintegra și toate dovezile existenței sale vor dispărea în momentul în care alianța prietenoasă se va rupe.

Acest principiu al potrivirii dintre minți este baza și cauza tuturor întâlnirilor dintre „suflete-pereche“ și a formării „triunghiurilor eterne“. Lăsând la o parte procesele de divorț, tabloidele și scandalurile, aceste situații dramatice sunt de fapt dovada uneia dintre cele mai puternice legi ale naturii.

Întreaga lume civilizată știe că primii doi sau trei ani de căsătorie sunt deseori marcați de multe neînțelegeri mai mult sau mai puțin mărunte. Aceștia sunt anii de „ajustare“. În cazul în care uniunea trece cu bine prin acești ani, atunci va fi mai aptă să devină o alianță permanentă. Nici o persoană căsătorită nu va putea nega acest lucru. Din nou, vedem „efectul“ fără să înțelegem „cauza“.

Cu toate că mai există și alte cauze determinante, această perioadă de ajustare din primii ani de căsătorie se datorează chimiei dintre cele două minți care încep să se combine în mod armonios. Când se întâlnesc pentru prima dată, energiile lor mentale nu sunt de cele mai multe ori nici extrem de prietenoase, nici antagonice. Printr-o asociere constantă, ele se adaptează și ajung treptat la armonie, în afara cazurilor rare în care există ostilitate pe față.

Este un fapt bine cunoscut acela că, după ce o femeie și un bărbat au trăit împreună timp de zece sau cincisprezece ani, devin practic indispensabili unul altuia, cu toate că s-ar putea să nu existe nici cea mai mică dovadă a stării de spirit numite dragoste. Mai mult, această asociere și relația sexuală nu doar că dezvoltă o afinitate naturală între cele două minți, ci chiar face ca cei doi să aibă expresii faciale asemănătoare și să ajungă să își semene în multe moduri. Orice analist competent al naturii umane poate cu ușurință să identifice, dintr-o mulțime de oameni, soția, după ce i s-a făcut cunoștință cu soțul. Expresiile din privirile lor, conturul fețelor și tonul vocii oamenilor căsătoriți de multă vreme devin asemănătoare într-o mare măsură.

Orice orator experimentat poate să interpreteze rapid modul în care afirmațiile făcute la tribună sunt primite de audiență, atât este de puternic efectul chimiei minții umane. Antagonismul din mintea unei singure persoane din audiență, una singură dintr-o mie, poate fi imediat detectat de oratorul care a învățat să „simtă“ și să înregistreze efectele antagonismului. Mai mult, oratorul poate face aceste interpretări fără să observe sau fără să fie influențat într-un mod oarecare de expresiile de pe fețele celor din audiență. O audiență poate face ca oratorul să se ridice pe culmile cele mai înalte ale oratoriei sau să se rostogolească pe panta eșecului, fără să scoată un sunet sau să afișeze vreo expresie