Electroliza a separat hidrogenul de oxigen. Acum remorca era plină de și mai mult oxigen și, de asemenea, de hidrogen. Destul de periculos, de fapt.

Pe urmă am pornit regulatorul atmosferic. Știu că tocmai am zis că nici măcar nu recunoaște hidrogenul, dar știe cum să extragă oxigenul din aer. Am trecut peste toate regulile de siguranță și l-am setat să scoată tot oxigenul. După ce a terminat, în remorcă rămăsese doar hidrogen. De-asta am început cu o atmosferă formată din oxigen pur, pentru ca regulatorul să-l poată separa ulterior.

Apoi am făcut sasul roverului să deruleze un ciclu complet cu ușa interioară deschisă. Sasul credea că evacuează aerul din el însuși, dar de fapt evacua toată remorca. Aerul a fost stocat în rezervorul de înmagazinare al sasului. Și astfel obții un rezervor de hidrogen pur.

Am cărat rezervorul de înmagazinare al sasului la VAM și i-am transferat conținutul în rezervorul de hidrogen al acestuia. Am spus-o de mai multe ori: mă înclin în fața supapelor standardizate!

În cele din urmă am pornit instalația de combustibil și am pus-o la treabă ca să genereze combustibilul suplimentar de care o să am nevoie.

O să trebuiască să trec de mai multe ori prin procesul ăsta, pe măsură ce se apropie data lansării. O să-mi electrolizez până și urina. Asta o s-aducă o aromă plăcută în remorcă.

Dacă supraviețuiesc chestiei ăsteia, o să le povestesc oamenilor că urinez combustibil de rachetă.

•

[19.22] JOHANSSEN: Bună, Mark.

[19.23] VAM: Johanssen!? Să dea naiba! În sfârșit te lasă să-mi vorbești direct?

[19.24] JOHANSSEN: Da, NASA a dat OK-ul pentru comunicarea directă acum o oră. Suntem la distanță de doar 35 de secunde-lumină, așa că putem vorbi aproape în timp real. Tocmai ce-am configurat sistemul și acum îl testez.

[19.24] VAM: De ce le-a luat atâta să ne lase să vorbim?

[19.25] JOHANSSEN: Echipa de psihologi s-a temut de situațiile conflictuale.

[19.25] VAM: Ce? Doar fiindcă m-ați abandonat pe o planetă uitată de Dumnezeu fără nicio șansă de supraviețuire?

[19.26] JOHANSSEN: Haios. Nu face genul ăsta de glume cu Lewis.

[19.27] VAM: Recepționat. Așadar, ăăă… Mersi că vă întoarceți să mă luați.

[19.27] JOHANSSEN: Măcar atâta putem să facem. Cum merge adaptarea VAM-ului?

[19.28] VAM: Bine, până acum. NASA s-a gândit mult la proceduri. Sunt funcționale. Nu c-ar fi simple. Mi-am petrecut ultimele trei zile scoțând panoul 19 al carcasei și fereastra din față. Chiar și în gravitația de pe Marte sunt grele ca dracu’.

[19.29] JOHANSSEN: Când o să te recuperăm o să fac dragoste cu tine pasional, nebunește. Pregătește-ți fizicul.

[19.29] JOHANSSEN: N-am tastat eu asta! A fost Martinez! N-am fost plecată nici 10 secunde din fața consolei!

[19.29] VAM: Chiar mi-a fost dor de voi, băieți.

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 543

Sunt… gata?

Cred că sunt gata.

Am făcut tot ce era pe listă. VAM-ul e gata de zbor, iar în șase zile solare asta o să și facă. Sper.

S-ar putea să nu se lanseze deloc. În fond, am scos un motor. E posibil ca în procesul ăsta să fi stricat tot soiul de chestii. Și nici n-am cum să testez stadiul de ascensiune. Odată ce l-ai pornit, e bun pornit.

Însă toate celelalte vor fi supuse testelor începând de acum și până în momentul lansării, fie de mine, fie de la distanță, de către cei de la NASA. Nu vor să-mi spună probabilitatea de eșec, dar presupun că e cea mai ridicată din istorie. Iuri Gagarin a avut o navă mai fiabilă și mai sigură decât am eu.

Iar navele sovietice erau niște capcane mortale.

•

— În regulă, zise Lewis. Mâine e ziua cea mare. Echipajul plutea în camera de recreere. Opriseră rotația navei ca să se pregătească pentru operațiunile care urmau.

— Sunt gata, spuse Martinez. Johanssen m-a pus la încercare cu toate variantele posibile. Am primit toate scenariile pentru orbită.

— Toate, în afara eșecurilor catastrofice, îl corectă Johanssen.

— Ei, da, zise Martinez. Nu prea are rost să simulezi o explozie la ascensiune. N-am putea face nimic.

— Vogel, cum e traseul? spuse Lewis.

— E perfect. Suntem la un metru de traiectoria plănuită și la doi centimetri pe secundă de viteza estimată.

— Bun, spuse ea. Beck, la tine?

— Totul e pregătit, comandante, zise Beck. Cablurile de prindere sunt legate și înfășurate pe bobină în sasul 2. Costumul meu și MMU-ul sunt pregătite.

— Bun, planul de bătaie e destul de evident, zise Lewis.

Apucă un mâner de pe perete ca să-și oprească alunecarea ușoară.

— Martinez o să piloteze VAM-ul, Johanssen o să fie operatorul de sistem pentru ascensiune. Beck și Vogel, vreau să stați în sasul 2 cu ușa deschisă, chiar dinainte de lansarea VAM-ului. Trebuie să așteptați cincizeci și două de minute, dar nu vreau să risc nicio defecțiune tehnică a sasului sau a costumelor voastre. Odată ce ajungem în faza de interceptare, e treaba lui Beck să-l ia pe Watney.

— E posibil să fie în stare proastă când îl iau, spuse Beck. VAM-ul ciopârțit o să ajungă în timpul lansării la accelerația gravitațională 12. S-ar putea să fie inconștient sau chiar să aibă sângerări interne.

— Cu atât mai bine că ești doctorul nostru, zise Lewis. Vogel, dacă toate merg conform planului, îi tragi pe Beck și pe Watney înapoi la bord cu ajutorul corzii de prindere. Dacă lucrurile merg prost, tu ești rezerva lui Beck.

— Ja, spuse Vogel.

— Aș vrea să putem face mai multe acum, zise Lewis, dar tot ce ne-a rămas e așteptarea. Programele de lucru v-au fost anulate. Toate experimentele științifice sunt suspendate. Dacă puteți, dormiți, dacă nu puteți, rulați diagnostice pe echipamentele proprii.

— O să-l recuperăm, comandante, spuse Martinez pe când ceilalți ieșeau. Peste douăzeci și patru de ore Mark Watney o să fie fix aici, în camera asta.

— Să sperăm, maior Martinez.

•

— Verificările finale pentru tura asta s-au terminat, spuse Mitch în cască. Cronometrul?

— Spune, zise responsabilul cu cronometrul.

— Cât mai e până la lansarea VAM-ului?

— Șaisprezece ore, nouă minute