class="p4">— Scuză-mă, spuse Vogel, trebuie să mă întorc la sasul 2 ca să-l las pe doctor Beck înăuntru.

— Mm, zise Johanssen.

•

Martinez se întoarse plutind pe punte.

— Am avut câteva minute, așa c-am verificat repede lista de blocare pentru camera reactorului în caz de frânare aerodinamică. Totul e pregătit pentru accelerare, iar compartimentul e etanșat.

— Te-ai gândit bine, spuse Lewis. Pregătește corecția poziției.

— Înțeles, comandante, spuse Martinez plutind spre postul lui.

— VAL-ul e deschis, spuse vocea lui Beck prin radio, încep traversarea carcasei.

— Recepționat, spuse Lewis.

— Calculul ăsta e delicat, zise Martinez. Trebuie să fac totul pe dos. VAL-ul e în față, așa că sursa impulsului o să fie complet opusă motoarelor noastre. Software-ul nostru nu se așteaptă să avem un motor acolo. O să trebuiască doar să-i transmit informația că plănuim un impuls către Mark.

— Nu te grăbi și fă-o cum trebuie, spuse Lewis. Și nu face nimic până nu-ți spun eu. Nu rotim nava câtă vreme Beck e afară, pe carcasă.

— Înțeles, spuse el.

După o clipă, adăugă:

— Bun, suntem pregătiți pentru ajustare.

— Rămâi pe poziție, spuse Lewis.

•

Vogel, purtând din nou costumul, depresuriză sasul 2 și deschise ușa exterioară.

— Era și timpul, zise Beck, cățărându-se înăuntru.

— Scuze pentru întârziere, zise Vogel. Mi s-a cerut să fac o bombă.

— Ce zi ciudată, spuse Beck. Comandante, Vogel și cu mine suntem pe poziție.

— Recepționat, răspunse Lewis. Rezemați-vă de peretele de la prova al sasului. O să fie cam un g vreme de patru secunde. Asigurați-vă că sunteți amândoi ancorați.

— Recepționat, spuse Beck în timp ce își prindea coarda.

Cei doi se lipiră de perete.

•

— Bine, Martinez, zise Lewis. Îndreaptă-ne în direcția corectă.

— Înțeles, spuse Martinez, executând ajustarea de poziție.

Johanssen pluti spre punte în timp ce se efectua ajustarea. Camera se roti, iar ea se întinse să prindă un mâner.

— Bomba e gata, iar întrerupătorul e închis, spuse ea. Pot s-o declanșez de la distanță dacă aprind panoul de iluminat patruzeci și unu.

— Etanșează puntea și treci la postul tău, spuse Lewis.

— Înțeles, zise Johanssen.

Desfăcând etanșarea de urgență, conectă intrarea la punte. Cu câteva răsuciri de manivelă, treaba fu făcută. Reveni la postul ei și rulă un test rapid.

— Cresc presiunea punții la 1,03 atmosfere… Presiunea e constantă. Avem o etanșare bună.

— Înțeles, spuse Lewis. Timpul până la interceptare?

— Douăzeci și opt de secunde, spuse Johanssen.

— Uau, zise Martinez. Ne-a ieșit cam la limită.

— Ești gata, Johanssen? spuse Lewis.

— Da, trebuie doar să apăs pe tasta Enter.

— Martinez, cum e unghiul nostru?

— La fix, comandante, raportă Martinez.

— Legați-vă.

Toți trei își strânseră centurile scaunelor.

— Douăzeci de secunde, spuse Johanssen.

•

Teddy se așeză pe scaunul său din camera VIP-urilor.

— Care e situația? întrebă el.

— Cincisprezece secunde până aruncă în aer VAL-ul, răspunse Venkat. Unde ai fost?

— La telefon cu președintele, zise Teddy. Crezi c-o să meargă?

— Habar n-am, spuse Venkat. Nu m-am simțit în viața mea atât de neputincios.

— Dacă te consolează cu ceva, cam toată lumea de pe glob se simte la fel, zise Teddy.

De cealaltă parte a geamului, Mitch umbla de colo-colo.

•

— Cinci… patru… trei… zise Johanssen.

— Țineți-vă bine pentru accelerare, spuse Lewis.

— Doi… unu… continuă Johanssen. Activez panoul patruzeci și unu.

Apăsă pe tasta Enter.

În interiorul bombei lui Vogel, tot curentul din sistemul de iluminat intern al navei trecu printr-un fir subțire, expus. Acesta atinse repede temperatura de aprindere a zahărului. Ceea ce în atmosfera Pământului ar fi fost o fâsâială minoră, în mediul cu oxigen pur al containerului deveni o deflagrație necontrolată. În mai puțin de o sută de milisecunde, presiunea masivă a combustiei detonă containerul, iar explozia rezultată rupse ușa sasului în fâșii.

Aerul din interiorul lui Hermes se năpusti prin VAL-ul deschis, azvârlindu-l pe Hermes în direcția opusă.

Vogel și Beck fură împinși în peretele sasului 2. Lewis, Martinez și Johanssen suportară accelerația așezați pe scaunele lor. Nu fusese o forță periculoasă, de fapt fusese mai slabă decât forța gravitațională de pe suprafața Pământului, dar fusese inconstantă și sacadată.

După patru secunde scuturăturile încetară, iar nava reveni la imponderabilitate.

— Camera reactorului e în continuare presurizată, raportă Martinez.

— Etanșarea punții rezistă, spuse Johanssen. Evident.

— Stricăciuni? zise Martinez.

— Încă nu sunt sigură, răspunse Johanssen. Am camera externă patru îndreptată spre bot. Nu văd nicio problemă cu carcasa în apropiere de VAL.

— Mai târziu poți să-ți faci griji și pentru asta, spuse Lewis. Ce viteză relativă și ce distanță avem până la VAM?

Johanssen tastă rapid.

— O să ajungem la douăzeci și doi de metri și avem doisprezece metri pe secundă. Am avut un impuls mai bun decât ne așteptam.

— Watney, a mers, zise Lewis. Beck e pe drum.

— Tare! răspunse Watney.

— Beck, e rândul tău, spuse comandantul. Doisprezece metri pe secundă.

— Pe-aproape! răspunse Beck.

•

— O să sar afară, spuse Beck. O să-mi aducă încă doi sau trei metri pe secundă.

— Înțeles, spuse Vogel slăbind cordonul lui Beck. Noroc, doctor Beck!

Punând talpa pe peretele din spate, Beck se răsuci și sări afară din sas.

Odată eliberat, se orientă în spațiu. O privire rapidă la dreapta îi arătă ce nu putea vedea din sas.

— Am contact vizual! spuse el. Pot să văd VAM-ul.

VAM-ul abia dacă mai arăta ca navele spațiale pe care le știa Beck. Liniile odinioară aerodinamice ajunseseră o masă informă cu segmente de carcasă lipsă și puncte de ancorare goale unde fuseseră odată componentele neesențiale.

— Doamne, Mark, ce i-ai făcut chestiei ăleia?

— Stai să vezi ce i-am făcut roverului, răspunse Mark prin radio.

Beck se împinse pe cursul de interceptare cu ajutorul propulsoarelor. Se antrenase pentru așa ceva de multe ori. În acele sesiuni de antrenament se presupunea că ar fi salvat un coleg de echipaj al cărui cordon se rupsese, dar principiul era același.

— Johanssen, mă ai pe radar? zise el.

— Afirmativ, răspunse aceasta.

— Spune-mi ce viteză relativă am față de Mark la fiecare două secunde sau pe-acolo.

— Recepționat. 5,2 metri pe secundă.

— Hei, Beck, zise Watney. Partea din față e complet deschisă. O să mă urc