pentru a garanta aceste drepturi, au fost instituite de către oameni Guvernele, a căror justă autoritate derivă din consensul celor pe care-i guvernează; că, ori de câte ori vreo formă de guvernământ devine destructivă faţă de aceste ţeluri, stă în dreptul oamenilor să o modifice sau s-o abolească şi să instituie un nou Guvern etc. etc. [1]

Ar fi absolut imposibil de redat acest pasaj în Nou vorbă şi, în acelaşi timp, de păstrat sensul iniţial, singura modalitate de a atinge măcar tangenţial acest dublu scop ar fi aceea de a pune semnul egalităţii între pasajul citat şi termenul crimăgândi. O traducere completă nu ar putea fi decât o traducere ideologică, prin care cuvintele lui Thomas Jefferson ar deveni un panegiric al conducerii totalitare.

O mare cantitate din literatura epocilor precedente se află deja în curs de transformare în acest mod. Din raţiuni de prestigiu, este bine să păstrezi amintirea unor personaje istorice, dar numai aducând realizările acestora pe aceeaşi linie cu filozofia SOCENG-uhii. Diverşi scriitori, cum ar fi Shakespeare, Milton, Swift, Byron, Dickens, se află în plin proces de traducere; odată această acţiune încheiată, scrierile lor originale, împreună cu orice altceva care mai supravieţuieşte încă, din literatura trecutului, vor fi distruse. Asemenea traduceri se fac, însă, lent şi anevoios şi nu se poate prevedea ca ele să fie definitivate înainte de primul sau chiar de al doilea deceniu .al secolului douăzeci şi unu. In plus, există şi mari cantităţi de literatură strict utilitară — manuale tehnice indispensabile şi altele — care urmează să fie tratate în acelaşi fel. Mai ales pentru a lăsa timpul necesar acţiunii preliminare de traducere a fost fixată adoptarea definitivă a Nouvorbei pentru o dată atât de îndepărtată cum este anul 2050.

George Orwell

George Orwell (pseudonimul literar şi jurnalistic al lui Etic Arthur Blair) s-a născut în 1903 în India şi a murit de tuberculoză la Londra, în 1950. Tatăl său era funcţionar public în administraţia engleză din India. Orwell a studiat la Eton între 1917 şi 1921, publicând în diferitele reviste ale colegiului, iar între 1922 şi 1927 s-a angajat în cadrul Poliţiei Imperiale Indiene din Birmania, experienţa pe care a reconstituit-o mai târziu în romanul Zile birmaneze (1934). Prima sa carte, Fluierând a pagubă prin Paris şi Londra (1933), este o relatare emoţionantă şi mai ales comică a celor câţiva ani de sărăcie autoimpusă pe care i-a trăit după ce s-a întors în Europa. Printre romanele sale din anii '30 se numără Fiica unui cleric (1935) şi O gura de aer (1939), dar adevărata recunoaştere i-au adus-o alte două proze, tip reportaj: Drumul către Wigan Pier (1937), despre viaţa la limita sărăciei a minerilor dintr-un orăşel din Lancashire, şi Omagiu Cataloniei (1938), despre propria sa experienţă din timpul Războiului Civil din Spania. „Asemeni Hannei Arendt, Orwell a fost un om de stânga. El nu a fost însă niciodată comunist, iar Omagiu Cataloniei este expresia cea mai directă a dezgustului resimţit de acest scriitor britanic, profund ostil ipocriziei imperiale din propria sa ţara, în faţa infamiei politrucilor stalinişti” (Vladimir Tismăneanu). Între 1943 şi 1945, ca director literar la Tribune, a publicat numeroase articole literare şi politice, colaborând în acelaşi timp la Observer şi la Manchester Evening News. Fabula politică Ferma Animalelor (1945) şi distopia O mie nouă sute optzeci şi patru (1949) sunt cele mai populare romane ale lui Orwell, traduse în întreaga lume. În 1968, Sonia Orwell şi Ian Angus i-au editat, în patru volume, eseurile, publicistica şi corespondenta.

Notes

1

Traducerea acestui pasaj din Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii aparţine şi serveşte cărţii de faţă (n. tr.)