care să alegi, în comparaţie cu vocabularul limbii engleze, cel al Nouvorbei este redus şi încontinuu se imaginează noi modalităţi de a-l restrânge. Nouvorbă se deosebeşte, într-adevăr, de aproape orice altă limbă, prin faptul că vocabularul ei scade cu fiecare an, în loc să sporească. Fiecare nouă reducere este un câştig, pentru că ispita de a te cufunda în gânduri este cu atât mai slabă, cu cât ai mai puţin de unde alege. Scopul suprem este acela de a face ca vorbirea să se producă direct în laringe, fără a mai antrena deloc centrii nervoşi superiori. Această finalitate este declarată în mod cinstit de un cuvânt din Nouvorbă, macavorbi, care înseamnă „a măcăi ca o raţă”. Şi acesta, ca atâtea alte cuvinte din vocabularul B, are un dublu sens. In cazul în care opiniile măcăite sunt cele corecte, are sensul unei profunde preţuiri, iar atunci când Times se referă la unul dintre oratorii Partidului numindu-i dubluplusbun macavorbitor, îi adresează, de fapt, respectivului un cald şi valoros omagiu.

Vocabularul C

Vocabularul C este un apendice al celorlalte două şi constă exclusiv din termeni ştiinţifici şi tehnici. Aceştia se aseamănă cu termenii ştiinţifici pe care îi folosim şi noi astăzi şi provin din aceleaşi rădăcini, dar, şi în privinţa lor, există aceleaşi preocupări pentru a-i defini cu stricteţe şi a le elimina semnificaţiile nedorite. Regulile gramaticale sunt aceleaşi ca şi în cazul cuvintelor din vocabularele A şi B. Foarte puţine cuvinte din vocabularul C pot circula în vorbirea de fiecare zi sau în limbajul politic. Fiecare om de ştiinţă sau tehnician găseşte toţi termenii de care ar putea avea nevoie în lista alcătuită pentru propria sa specialitate şi numai rareori i se întâmpla să aibă fie şi cea mai vagă idee — şi atunci numai cu totul superficial — despre termenii care apar pe alte asemenea liste. Cu excepţia câtorva cuvinte comune tuturor listelor, nu există un vocabular care să exprime funcţia Ştiinţei ca obicei al minţii sau ca mod de gândire, indiferent de ramurile ei. În realitate, nici nu există, în Nouvorbă, vreun cuvânt care să însemne „ştiinţă”: orice înţeles Pe care un asemenea prezumtiv cuvânt l-ar transmite este suficient de bine acoperit de termenul SOCENG. Din cele ce urmează, se va vedea că, în Nouvorbă, exprimarea unor judecăţi deviaţioniste este cvasi-imposibilă, dincolo de un nivel cu totul şi cu totul rudimentar. Bineînţeles că s-ar putea rosti erezii de un soi foarte brut, mai degrabă nişte blasfemii şi-atât. De exemplu, s-ar putea spune Fratele cel Mare este nebun. Dar o asemenea afirmaţie care, pentru o ureche bungânditoare, exprimă o pură aberaţie, nu poate fi sprijinită cu argumente logice, fiindcă lipsesc cuvintele necesare. Opiniile potrivnice SOCENG-ului nu pot fi întreţinute decât într-o formă vagă, neexprimată, şi nu pot fi numite decât în termeni foarte generali, care se învârt în cerc si înfierează grupuri întregi de erezii, fără ca, însă, condamnându-le, să le şi definească. Adevărul este că Nouvorbă nu poate fi folosită în scopuri neortodoxe decât traducând, în mod ilegal, unele cuvinte înapoi în Vechivorbă. De exemplu, Toţi omii sunt egali este o posibilă propoziţie în Nouvorbă, dar numai în măsura în care Toţi oamenii sunt roşcaţi este o propoziţie posibilă în Vechivorbă. Ea nu conţine nici o eroare gramaticală, dar exprimă un evident neadevăr — şi anume că toţi oamenii ar avea aceeaşi înălţime, greutate si, eventual, culoare a ochilor. Conceptul de egalitate politică nemaiexistând, cuvântului egal i-a fost eliminat acest sens secundar, în anul 1984, când Vechivorbă încă mai constituie mijlocul normal de comunicare, există primejdia teoretică de a-ţi aminti sensul iniţial al cuvintelor din Nouvorbă, pe care le foloseşti. Practic, însă, oricine stăpâneşte bine tehnicile dublugânditului poate evita cu uşurinţă acest pericol, iar în răstimpul câtorva generaţii, până şi posibilitatea unei asemenea deviaţii va dispărea cu totul. Cei ce vor creste având drept unică limbă Nouvorbă nu vor mai avea de unde să ştie că înţelesul secundar al cuvântului egal era odată „echivalent din punct de vedere politic”, iar al cuvântului liber era „neangajat intelectual”, la fel cum cei care nu au auzit niciodată de şah nu pot fi conştienţi de sensurile adiacente ale cuvintelor regină sau turn. În acest fel, multe crime şi erori vor deveni imposibil de comis, pur şi simplu pentru că nu vor purta nici un nume şi vor fi, prin chiar acest fapt, de neimaginat. Şi este de prevăzut că, o dată cu trecerea timpului, trăsăturile specifice ale Nouvorbei vor deveni din ce în ce mai pronunţate, că vocabularul ei se va restrânge din ce în ce mai mult, că semnificaţiile cuvintelor vor fi din ce în ce mai strict delimitate, iar probabilitatea ca acestea să fie întrebuinţate în alte moduri decât cele corecte va scădea neîntrerupt. Iar o dată cu înlocuirea totală si definitivă a Vechivorbei, va fi tăiată şi ultima legătură cu trecutul. Istoria a fost deja rescrisă, dar fragmente din literatura epocilor trecute mai supravieţuiesc ici şi colo, nefîind bine cenzurate; atâta timp cât omul î şi mai păstrează cunoştinţele de Vechivorbă, el are şi posibilitatea să le citească, în viitor, asemenea fragmente, chiar dacă, din întâmplare, ar mai supravieţui fizic pe undeva, vor fi de neînţeles şi de netradus. Este imposibil să traduci orice text din Vechivorbă în Nouvorbă, cu excepţia cazului în care se referă la ceva pur tehnic sau la vreo activitate foarte simpl ă de fiecare zi, sau dacă merge pe linia corectă de la bun început — dacă este deja bungândal, cum s-ar spune în Nouvorbă. Practic, acest lucru înseamnă că nici o lucrare scrisă pînă prin anul 1960 nu poate fi tradusă integral. Literatura pre-revoluţionară trebuie neapărat supusă unei traduceri ideologice, adică unor modificări nu numai de limbă, ci şi de conţinut. Să luăm, de exemplu, binecunoscutul pasaj din Declaraţia de Independenţă:

Considerăm aceste adevăruri ca fiind de la sine înţelese: că toţi bărbaţii şi femeile au fost creaţi egali; că ei au fost înzestraţi de Cel ce i-a creat cu anumite drepturi inalienabile; că printre acestea se numără viaţa, libertatea şi căutarea fericirii; că,