fără nimic în mână, încercând să intre în sat. Rând pe rând, au căzut toţi în nesimţire. Ultimul a atacat singur. A căzut în genunchi sub lovituri, s-a înălţat, a atacat din nou. S-a prăbuşit alături de camarazii lui. Întreaga echipă a căzut în nesimţire într-un lac de sânge. De acolo au fost târâţi prin zăpadă de jandarmi distanţă de doi kilometri, până la postul din sat. La ora 1 noaptea, un călăreţ a adus vestea în Bârlad a celor întâmplate seara la Băcani. Echipa de ieşeni, sub conducerea lui Totu, care sosise la 12 noaptea la Bârlad, a pornit imediat pe jos, în ajutorul camarazilor răniţi. După o luptă de la ora 3 jumătate la 5 dimineaţa, în care timp jandarmii au tras toate cartuşele pe care le aveau, legionarii au ocupat postul de jandarmi, găsind înăuntru încă în nesimţire, trântiţi la pământ, pe legionarii căzuţi în lupta de Băcani. Ei i-au ridicat şi transportat la spitalul din Bârlad.

  Lucrurile n-au rămas însă aici. Jidănimea a pornit o uriaşă campanie de presă, atacându-ne cu un cinism şi o nedreptate revoltătoare. Un val de minciuni, insulte, calomnii s-a abătut asupra noastră. Toate grupările politice se coalizaseră spre a ne scoate din luptă.

  A DOUA DIZOLVARE A GĂRZII.

  MARTIE 1932

  Izbiţi de jandarmi, atacaţi de presa jidovească, peste capul nostru cade o nouă dizolvare a Gărzii, hotărâre dată printr-o simplă decizie ministerială.

  Deşi ne găseam în cadrul celei mai perfecte legalităţi, guvernul Iorga-Argetoianu, călcând Constituţia şi legile, ne dizolvă în mod arbitrar. Sediile din nou au fost ocupate şi sigilate. Tipografia de la Iaşi închisă. Atacaţi de presă, suntem puşi în imposibilitate de a ne apăra, toate publicaţiile noastre fiind suspendate. În Parlament încerc să vorbesc, dar sunt împiedicat de zgomotele majorităţii, care nu-mi permite să mă apăr.

  Candidatura totuşi n-au putut-o opri.

  Echipa de la Bucureşti a fost evacuată. Rând pe rând şi celelalte. Echipa ieşenilor, în număr de 30, sub conducerea lui Totu, fiind dusă la gară pentru aceeaşi operaţie de evacuare, rupe cordoanele şi ocupă sala de aşteptare, unde se baricadează şi rezistă 24 de ore, până când este atacată cu gaze. Până la sfârşit însă, este suită în tren şi evacuată.

  În oraş nu mai rămân decât Ibrăileanu, Nuţu, Eşanu şi tatăl meu arestat. Prigoana începe asupra satelor. Ţărani, învăţători şi preoţi, sunt arestaţi şi bătuţi; casele lor călcate. alegerile se amână cu o lună, pentru 17 aprilie.

  Tatăl meu este eliberat. Intervin în luptă, prezentându-se în oraş, bătrânii, în frunte cu Hristache Solomon, Cornel Cambureanu, Ventonic, Ifrim, Pr. Isihie, Peceli, Potolea etc. Îi împart pe la diferite secţiuni. Se strecoară noaptea, fiecare la postul său. Echipele din judeţele vecine pătrund din nou în Tutova prin diferite puncte. Echipa Gh. Costea trece Bârladul, prin apă până la gât, toate intrările fiind păzite. Ea se prezintă udă la secţiile de votare.

  În dimineaţa de 17 aprilie începe votarea. Continuă ziua şi noaptea. La 18 aprilie, ora 5 dimineaţa, se anunţă victoria legionară: 5.600 voturi; liberalii: 5.200; ţărăniştii: 4.000; celelalte grupări: sub 2.000; cuziştii: 500 voturi.

  Această a doua biruinţă legionară, în contra coaliţiei tuturor politicienilor români, obţinută prin îndârjirea şi voinţa de fier a legionarilor, prin eroismul şi sângele lor, înfruntând obstacole, insulte, lovituri şi prigoniri, a stârnit un entuziasm de nedescris în toată ţara.

  NOI ALEGERI GENERALE.

  IULIE 1932

  Tatăl meu a fost validat în ultima zi a sesiunii parlamentare. Odihna noastră n-a durat decât o săptămână, deoarece guvernul Iorga a căzut. S-a constituit un guvern naţional-ţărănist în frunte cu dl. Vaida.

  Intrăm într-o nouă luptă, sleiţi de puteri fiziceşte şi materialiceşte. Suntem în iunie 1932. De la 15 decembrie 1929, suntem într-o luptă permanentă: decembrie 1929 – aprilie 1930, campaniile din Covurlui, Cahul, Turda, Tecuci. Vara lui 1930, pregătire aşi interzicerea marşului în Basarabia. Sunt închis până în toamnă. În octombrie şi noiembrie suntem în Maramureş. Iarna lui 1931 ne găseşte în închisoare. Primăvara lui 1931, luptă în alegerile generale. Vara lui 1931, alegerile de la Neamţ. Iarna lui 1932, alegerile de la Tutova. Iar acum intrăm din nou în alegeri generale.

  Cu toate aceste lupte, am continuat organizarea şi în restul ţării. Anul trecut avusesem liste în 17 judeţe, acum aveam în 36.

  Toate partidele încep aceleaşi certuri pline de intrigi pentru fixarea candidaturilor. Ele au ţinut o săptămână. Eu fixez singur, într-o singură noapte, toate candidaturile în 36 de judeţe. Între legionari, nimeni nu se bate pe locuri. Ei cer să fie puşi ultimii pe listă.

  Problema grea este însă problema materială. O mare parte din judeţe îşi susţin singure cheltuielile, din contribuţia legionarilor. Altele însă nu pot. Îmi trebuiesc 50.000 lei numai pentru taxe. Umblu năucit până în ultima zi. Încerc la unul, la altul – nimic.

  Mă duc la dl. Nichifor Crainic , directorul „Calendarului”, crezând că poate are el. Nici el nu avea. Cu foaia sa, apărută de cinci luni, ne susţine lupta, urmărind pas cu pas vitejia echipelor legionare, dar sprijin material nu ne poate da. În sfârşit, împrumut prin Pihu şi Caranica , care, alergând pe la toţi macedonenii, găsesc suma necesară. Câteva judeţe le susţin Focşanii cu Hristache Solomon.

  Campania începe. O nouă prigoană se abate asupra noastră. Răspândiţi pe un front mare, suntem puţini şi atacaţi pretutindeni cu violenţă. La Tighina sunt răniţi legionarii Savin şi Popescu. La Bârlad, zeci de învăţători şi preoţi sunt târâţi în beciuri şi maltrataţi din ordinul D-lui Georgescu-Bârlad. La Vaslui, micile echipe sunt rănite. La podul Iloaiei şi în întreg judeţul Iaşi, la fel.

  La Focşani, bătrânul Hristache Solomon, cu inginerul Blănaru şi alţi zece sunt atacaţi din ordinul avocatului Neagu, de bandele înarmate ale naţional-ţărăniştilor, în comuna Vulturul. Cad legionarii la pământ, răniţi de ciomege şi de cuţite. Rămâne în picioare singur, ca un munte, Hristache Solomon, de obrazul căruia nu se atinsese nimeni până atunci. Se apără cu îndârjire, dar până la urmă, cade în mijlocul drumului, răpus