Surprinderea mă face să ţip, iar el îmi dă o palmă răsunătoare peste fund.

  — Nu mai face atâta gălăgie, mormăie el.

  O, nu… asta nu e bine. Vocea interioară tremură. Are el un motiv de supărare – o fi José, Georgia, lipsa chiloţilor, faptul că-mi muşc buzele. Dumnezeule, uşor se mai enervează omul asta!

  — Unde mergem? murmur eu.

  — La adăpostul pentru ambarcaţiuni, răspunde el.

  Mă agăţ de şoldurile lui, iar el străbate gazonul cu pas hotărât în lumina lunii.

  — De ce? îl întreb cu respiraţia întretăiată.

  — Trebuie să fiu singur cu tine.

  — Pentru ce?

  — Pentru că o să te bat la fund după care-o să te fut.

  — De ce? scâncesc încetişor.

  — Ştii bine de ce, şuieră el.

  — Parcă ziceai că tu reacţionezi pe moment, nu? îl implor eu cu sufletul la gură.

  — Anastasia, crede-mă, acum e momentul.

  Fir-ar să fie!

  Capitolul 20

  Christian dă buzna pe uşa de lemn a adăpostului şi se opreşte ca să aprindă lumina. Câteva tuburi fluorescente încep să bâzâie unul după altul şi o lumină albă şi rece inundă clădirea mare din lemn. Din perspectiva mea răsturnată, văd un iaht impresionant aflat în doc şi plutind pe apa întunecată, dar abia apuc să-l văd în treacăt înainte de a mă duce pe nişte trepte de lemn în camera de deasupra.

  Se opreşte în prag şi apasă un alt întrerupător – becuri cu halogen, de data asta, cu o lumină mai plăcută, fiind acţionate de un variator de intensitate – şi ne aflăm într-o mansardă, cu tavanul în pantă. E decorat cu o temă nautică din New England: nuanţe de bleumarin şi crem cu adaosuri de roşu. Mobilierul e sărăcăcios, nu se văd decât două canapele.

  Christian mă lasă jos în picioare pe podeaua de lemn. Nu am timp că examinez împrejurimile – nu-mi pot dezlipi ochii de el. Sunt hipnotizată… Îl privesc ca pe un animal de pradă rar şi periculos, aşteptând să atace. Respiră cu greutate, dar, la urma urmei, tocmai m-a adus pe sus traversând un ditamai gazonul şi urcând o scară. Ochii lui cenuşii sunt aprinşi de mânie, nevoie şi dorinţă carnală pură, necontrafăcută.

  Doamne! Aş putea să mă topesc numai de la privirea lui.

  — Te rog să nu mă loveşti, şoptesc eu pe un ton rugător.

  Fruntea i se încreţeşte şi ochii i se măresc. Clipeşte de două ori.

  — Nu vreau să mă baţi la fund, nu aici, nu acum. Te rog, nu!

  Luat prin surprindere, rămâne cu gura căscată şi, într-un gest de mare curaj, întind mâna şi-mi plimb degetele pe obrazul lui, până la bărbia nerasă. E un amestec curios de moale şi înţepător, închizând încet ochii, mă lasă să-l ating, iar respiraţia i se accelerează. Ridic şi cealaltă mână şi îmi vâr degetele în părul lui. Îmi place la nebunie părul lui. Geamătul lui uşor abia se aude, iar când deschide ochii, are o privire precaută, de parcă n-ar înţelege ce se întâmplă.

  Fac un pas înainte astfel încât mă lipesc de el şi-l trag uşor de păr, aducându-i gura aproape de a mea, şi îl sărut, vârându-i limba cu forţa printre buze. Geme şi mă îmbrăţişează, trăgându-mă spre el. Mâinile lui ajung în părul meu şi îmi răspunde la sărut, puternic şi posesiv. Limbile noastre se răsucesc şi se mişcă împreună, căutându-se şi consumându-se reciproc. Are un gust divin.

  Se trage înapoi brusc respirăm amândoi întretăiat. Mâinile mele cad pe braţele lui, iar el îmi aruncă o căutătură încruntată.

  — Ce-mi faci? şopteşte, derutat.

  — Te sărut.

  — Ai spus nu.

  — Ce?

  Nu la ce?

  — La masă, în sufragerie, cu picioarele.

  Oh… despre asta era vorba?

  — Dar ne aflam la masă cu părinţii tăi.

  Mă uit la el complet năucită.

  — Nimeni nu mi-a mai spus nu până acum. Şi e atât de… excitant.

  Ochii i se măresc, plini de minunare şi de dorinţă. E un amestec ameţitor. Înghit în sec instinctiv. Mâna lui se mişcă în jos spre fesele mele. Mă trage brusc spre el, lipindu-mă de sexul lui.

  O, Doamne…

  — Eşti supărat şi excitat pentru că am spus nu? murmur eu uluită.

  — Sunt supărat fiindcă nu mi-ai spus nimic despre Georgia. Sunt supărat că te-ai dus la bar cu individul ăla care a încercat să te seducă atunci când erai beată şi care te-a lăsat de izbelişte când erai cu cineva aproape cu totul străin. Ce fel de prieten e ăla care procedează astfel? Şi mai sunt supărat şi excitat pentru că ţi-ai strâns picioarele în faţa mea.

  Ochii îi scânteiază periculos şi începe să-mi ridice lent tivul rochiei.

  — Te vreau şi te vreau acum. Şi dacă n-o să mă laşi să te bat la fund – lucru pe care-l meriţi – am să te fut în clipa asta pe canapea, rapid, pentru plăcerea mea, nu pentru a ta.

  Rochia abia îmi acoperă fundul gol. Cu o mişcare iute, îmi prinde sexul în palmă şi strecoară un deget în mine. Cu celălalt braţ mă ţine cu fermitate pe loc. Îmi înăbuş un geamăt.

  — Asta e a mea, îmi şopteşte cu agresivitate. E toată a mea. Ai Înţeles?

  Bagă şi scoate degetul în timp ce mă priveşte evaluându-mi reacţia, cu ochii aprinşi.

  — Da, e a ta, spun eu cu glas răguşit în timp ce dorinţa, fierbinte şi grea, îmi străbate fulgerător trupul, afectându-mi… totul. Terminaţiile nervoase, respiraţia. Inima îmi bate cu putere, încercând parcă să-mi iasă din piept, iar sângele îmi bubuie în timpane.

  Brusc, se mişcă făcând mai multe lucruri deodată: îşi retrage degetele, lăsându-mă cu dorinţa nesatisfăcută, îşi desface fermoarul şi