— Mâinile pe cap, îmi porunceşte printre dinţii încleştaţi în timp ce îngenunchează, depărtându-mi picioarele şi mai mult, şi duce mâna la buzunarul interior al hainei.

  Scoate pacheţelul, uitându-se la mine cu o expresie sumbră, înainte de a-şi da jos haina care cade pe podea. Îşi rulează prezervativul pe sexul de o lungime impresionantă.

  Îmi pun palmele pe cap şi ştiu că mi-a cerut asta ca să nu-l pot atinge. Sunt extrem de excitată. Simt cum şoldurile mi se mişcă deja în sus ca să vină în întâmpinarea lui – pentru că-l vreau în mine, exact aşa – dur şi puternic. O… aşteptarea.

  — Nu avem mult timp la dispoziţie. O să termin repede, şi e pentru mine, nu pentru tine. Ai înţeles? Să nu-ţi dai drumul, că te bat, spune el printre dinţii încleştaţi.

  Fir-ar să fie!. Şi cum să mă opresc?

  Cu o mişcare rapidă, e complet în mine. Scot un geamăt puternic, gutural, şi mă abandonez lui. Îşi pune mâinile peste ale mele, pe creştetul capului, cu coatele îmi ţine braţele depărtate de corp şi lipite de canapea, iar picioarele lui mă ţintuiesc. Sunt prinsă ca într-o capcană. El este pretutindeni, copleşindu-mă, aproape sufocându-mă. Dar, în acelaşi timp, e divin; asta e puterea mea, iată ce efect am asupra lui şi e un sentiment triumfător. Se mişcă rapid şi cu furie înăuntrul meu, gâfâie la urechea mea, iar trupul meu reacţionează, topindu-se în jurul lui. Nu trebuie să-mi dau drumul. Nu. Dar ies în întâmpinarea fiecăreia dintre împingerile lui – un contrapunct perfect. Brusc, şi mult prea repede, împinge cu putere şi rămâne nemişcat în timp ce-şi dă drumul, expirând cu un şuierat printre dinţi. Apoi se relaxează, aşa încât îi simt întreaga greutate delicioasă pe mine. Încă nu sunt gata să-l las să plece, trupul meu tânjind după plăcere, dar, în acel moment, nu pot să-l împing de pe mine. Dintr-odată, se retrage, lăsându-mă însetată de mai mult. Se uită crunt la mine.

  — Să nu te pipăi singură. Te vreau frustrată. Asta mi-ai făcut nevorbindu-mi, negându-mi ceea ce-i al meu.

  Ochii lui se aprind iarăşi, plini de mânie.

  Încuviinţez din cap, gâfâind. Se ridică în picioare şi-şi scoate prezervativul, înnodându-l la capăt şi vârându-şi-l în buzunarul pantalonilor. Mă uit la el şi involuntar îmi strâng coapsele, încercând să găsesc un pic de uşurare. Christian îşi trage fermoarul şi îşi trece mâna prin păr în timp ce se apleacă să-şi ia haina de jos. Se întoarce spre mine şi văd că expresia i s-a îmblânzit.

  — Trebuie să ne întoarcem în casă.

  Mă ridic în capul oaselor, cu oarecare nesiguranţă, ameţită.

  — Uite, poţi să-ţi pui ăştia.

  Din buzunarul interior scoate chiloţii. Mă abţin să rânjesc când îi iau de la el, dar în sinea mea ştiu – mi-am luat un futai ca pedeapsă, dar am obţinut o mică victorie în privinţa chiloţilor. Zeiţa mea intimă încuviinţează din cap, cu un zâmbet satisfăcut pe faţă: N-a fost nevoie să-i ceri.

  — Christian! strigă Mia de la parterul clădirii.

  El se întoarce şi ridică sprâncenele la mine.

  — La ţanc! Doamne, cât poate să mă calce pe nervi!

  Mă uit urât la el, le redau chiloţilor mei locul cuvenit şi stau în picioare cu câtă demnitate mai pot să am, în starea mea de „abia-futută”. Iute, încerc să-mi netezesc părul de „imediat-după-futai”.

  — Aici, Mia, strigă el spre sora lui. Ei, domnişoară Steele, mă simt mai bine în privinţa fazelor alea – dar tot vreau să te bat la fund, spune el încetişor.

  — Nu cred că o merit, domnule Grey, mai ales după ce ţi-am tolerat atacul neprovocat.

  — Neprovocat? M-ai sărutat.

  Încearcă din răsputeri să se arate rănit. Eu îmi ţugui buzele.

  — Atacul e cea mai bună formă de apărare.

  — Apărare împotriva a ce?

  — A ta şi a palmei care te mânca.

  Îşi lasă capul într-o parte şi-mi zâmbeşte, tocmai când Mia urcă zgomotos scara.

  — Dar a fost suportabil? întreabă el încet.

  Eu roşesc.

  — La limită, şoptesc, dar nu mă pot abţine să nu pufnesc cu superioritate.

  — Aha, iată-vă, zice ea, bucuroasă că ne-a găsit.

  — Îi arătam Anastasiei împrejurimile.

  Christian ţine mâna întinsă către mine, cu o privire intensă în ochii cenuşii. Îmi pun mâna într-a lui şi el mă strânge uşurel.

  — Kate şi Elliot vor să plece. Vă vine să credeţi ce se întâmplă cu ăştia doi? Ar sta tot timpul îmbrăţişaţi.

  Mia mimează dezgustul şi se uită când la Christian, când la mine.

  — Auzi, da' voi doi ce făceaţi aici?

  Dumnezeule, n-are nici o jenă. Mă fac stacojie la faţă.

  — Îi arăt Anastasiei trofeele mele de la canotaj, răspunde Christian fără nici cea mai mică ezitare, cu o faţă impenetrabilă. Hai să mergem să ne luăm la revedere de la Kate şi Elliot.

  Trofee de canotaj? Mă trage cu blândeţe în faţa lui şi, când Mia se întoarce, îmi arde o palmă la fund. Eu icnesc surprinsă.

  — Am s-o fac iar, Anastasia, şi cât de curând, mă ameninţă el vorbindu-mi cu voce calmă la ureche, după care mă îmbrăţişează, ţinându-mă cu spatele lipit de el, şi mă sărută pe păr.

  Ajungem înapoi în casă, unde Kate şi Elliot îşi iau rămas-bun de la Grace şi domnul Grey. Kate mă îmbrăţişează cu căldură.

  — Trebuie să vorbesc cu tine despre cum să fac să-i ţin piept lui Christian, îi şuier eu în ureche în timp ce mă îmbrăţişează.

  — Are nevoie să i se opună cineva; abia pe urmă poţi să vezi cum e el cu adevărat. Bagă de seamă, Ana – îi place atât de mult să comande, şopteşte ea. Ne vedem mai târziu.

  EU ŞTIU CUM E EL CU ADEVĂRAT –