India şi în ţănie răsăritene. El este de părere că muzica ţiganească din diferitele ţări are mult mai multe elemente comune decât se pare la prima vedere şi ca există adesea o legătura între aceste trasaturi comune şi muzica orientală.

{194} F. Liszt, The Gipsy in Music, tradus de E. Evans, Londra, 1926, p. 340.

{195} Ţiganii valahi din Ungaria, sosind mai târziu decât romungre şi neinteresaţi să cânte pentru gadźé, şi-au păstrat stilul şi repertoriile proprii de cântece populare. Cf. A. Hajdu, „Les Tsiganes de Hongrie et leur musique”, apărut în Etudes Tsiganes (1958), nr. 1, pp. 1-30; K. Kovalcsik, Vlacb Gypsy Folk Songs in Slovakia, Budapesta, 1935, şi M. Stewart, „La fraternité dans le chant: L’experience des Roms hongrois”, apărut în Tsiganes: Identite, Evolution, editat de P. Williams, Paris, 1989, pp. 497-513.

{196} V. Bobri, „Gypsies and Gypsy choruses of old Russia”, JGLS (3), 40 (1961), pp. 112-120; Y. Druts şi A. Gessler, Tsygane, Moscova, 1990, pp. 201-276.

{197} Contribuţiile, atât cele ţigăneşti, cât şi cele din afara etniei, sunt bine analizate de A. Alvarez Caballero în Gitanos, payos y flamencos en los origines del flamenco, Madrid, 1988.

{198} Cf. B. Leblon, „Identite gitane et flamenco”, aparut în Tsiganes: Identitc, Evolution, pp. 531-527, şi Musiques Tsiganes et Flamenco.

M. de Falia, El Cânte jondo, Granada, 1922.

{200} Cf. A. Alvarez Caballero, Histona del cánte flamenco, Madrid, 1981, pp. 15-17.

{201} J. Bias Vega, Los Cafes cantantes de Sevilla, Madrid, 1984, p. 27.

{202} Czigany Nyelvtan [Gramatica limbii ţigăneşti], Budapesta, 1888.

{203} Rezultatele au fost publicate în A Magyarorszâgban... czigânyosszeirâs eredmenyei (Rezultatele recensământului ţiganilor din Ungaria), editată de J. Jekelfalussy, Budapesta, 1895, cu un comentariu în maghiară şi în germană; reluată şi însoţită de un eseu în engleză, Pécs, 1992. Detalii despre recensământul din 1880 în lucrarea lui J. H. Scgwicker, Die Zigeuner în Ungarn und Siebenburgen, Viena, 1883, pp. 75-89.

{204} De exemplu, F. C. H. L. Pouqueville, Voyage dans la Grece, Paris, 1820, voi. 2, p. 458, scriind despre ţiganii musulmani din Bosnia, afirmă că „adesea sunt întâlnite colibe de lemn acoperite cu coajă de copac, montate pe roţi şi trase de 10 sau 12 boi, în vreme ce familia se deplasează pe jos în urma domiciliului mobil”; A. Boue, La Turquie d’Europe, Paris, 1849, vol. 2, p. 77, după ce menţionează că majoritatea ţiganilor nomazi locuiau în corturi sau colibe provizorii, adaugă că, „îndeosebi în Albania, mai pot fi văzuţi ţigani locuind în căruţe acoperite cu pânză sau coajă de copac”.

{205} Cf. C. H. Ward-Jackson şi D. E. Harvey, The English Gypsy Caravan, Newton Abbot, 1972; ediţia a 2-a, 1986.

{206} Cf. D. Jones, „Rural crime and protest”, apărut în The Victorian Countryside, editat de G. E. Mingay, Londra, vol. 2, pp. 566-579.

{207} Două studii folositoare despre viaţa nomazilor din Anglia secolului al XIX-lea aparţin lui R Samuel, „Comers and goers”, apărut în The Victorian City, editat de H. J, Dyos si JVL Wolff, Londra, 1973, vol. 1, pp. 123-160, şi Mayall, Gypsy Travellers.

{208} Bazat pe Mayall, Gypsy Travellers, pp. 23-29, care furnizează o analiză mai detaliată.

{209} În cartea lui G. Borrow, Romano Lavo-Lil, Londra, 1874, pp. 207-237, se află descrieri ale coloniilor din Wandsworth, Notting Dale şi Schoreditch.

{210} J. Crab, The Gipsies’ Advocate, ed. a 3-a, Londra, 1832, pp. 136-137.

{211} Cf. M. Kogălniceanu, Esquisse sur l’histoire... des Cigains, Berlin, 1837; A. A, Colcocci, Gli Zingan, Torino, 1889, îndeosebi pp. 126-146; T. R. Gjorgjefic, „Rumanian Gypsies in Serbia”, JGLS (3), 8 (1929), pp. 7-25; C. J. Popp Serboianu, Les Tsiganes, Paris, 1930, îndeosebi pp. 45-53; G. Potra, Contribuţium la istoricul Ţiganilor din Romanţa, Bucureşti, 1939; I. Hancock, The Pariah Syndrome, Ann Arbor, 1987, îndeosebi pp. 11-48; F. Remmel, Die Roma Rumăniens, Viena, 1993.

{212} M. Kogălniceanu, Esquisse, pp. 16-17; de asemenea, Desrobirea Ţiganiloru, Bucureşti, 1891, p. 14.

{213} M. Gaster „Bill of sale of Gypsy slaves in Moldavia, 1851”, apărut în JGLS (3), 2 (1923), pp. 68-81.

{214} Termenul „ursari”, în