— Încercaţi măcar să vă daţi seama despre ce e vorba, le zise el, şi glasul lui le trimise fiori stranii în trup. Încercaţi să vă daţi seama ce înseamnă să ai o mamă vivipară.

Ah, iarăşi cuvîntul acela obscen! Dar nici unuia dintre ei nu-i veni cîtuşi de puţin să zîmbească.

— Încercaţi să vă imaginaţi ce însemna „să trăieşti cu familia ta“.

Încercară, dar, în mod evident, fără pic de succes.

— Şi ştiţi ce însemna „un cămin“?

Clătinară din cap.

Din subsolul ei întunecat învăluit în lumina aceea roşie, Lenina Crowne ţîşni în sus şaptesprezece etaje, ieşi din lift spre dreapta, străbătu un coridor lung şi, deschizînd uşa pe care scria VESTIAR FEMEI, se afundă într-un vălmăşag asurzitor de braţe şi sîni şi desuuri. Torentele de apă fierbinte şiroiau şi clipoceau în o sută de căzi sau stropeau în jurul duşurilor. Uruind şi şuierînd, opt sute de vibromasoare vacuumatice frămîntau şi sugeau simultan pielea bronzată şi carnea tare a optzeci de femei superbe. Toate vorbeau cît le ţinea gura. Iar la megafon se auzea un sintetizator care emitea un solo de super-corn.

— Bună, Fanny, îi spuse Lenina tinerei care avea cuierul şi dulăpiorul de lîngă ea.

Fanny lucra la Sala de Îmbuteliere, iar numele ei de familie era tot Crowne. Dar, întrucît cele două miliarde de locuitori ai planetei nu aveau în total decît zece mii de nume, coincidenţa nu era deloc surprinzătoare.

Lenina îşi trase fermoarele – în jos pe cel de la jachetă, în jos, cu amîndouă mîinile pe cele care îi ţineau pantalonii, şi iarăşi în jos ca să-şi scoată lenjeria intimă. Cu pantofii şi ciorapii în picioare se îndreptă spre băi.

— Un cămin, o casă: cîteva cămăruţe, sufocant de aglomerate de către un bărbat, o femeie care tot năştea periodic, şi o droaie de băieţi şi fete de toate vîrstele. Nici un pic de aer, nici un pic de spaţiu; o închisoare prost sterilizată; beznă, boală şi miasme.

(Evocarea Controlorului era atît de sugestivă, încît unul dintre băieţi, mai simţitor decît ceilalţi, păli pur şi simplu, gata să vomite.)

Lenina ieşi din baie, se şterse bine cu prosopul, apucă un tub lung şi flexibil prins în perete, îi apropie capul de pieptul ei – parcă ar fi vrut să se sinucidă – şi apăsă pe trăgaci. Un jet de aer cald pulveriză pe ea talc foarte fin. Opt tipuri diferite de parfumuri şi apă de colonie erau aşezate în mici recipiente prevăzute cu robinete, deasupra lavoarului. Îl întoarse pe cel de-al treilea din stînga, se tamponă cu parfum „Chypre“ şi, ducîndu-şi pantofii şi ciorapii în mînă, ieşi să vadă dacă s-a eliberat vreunul dintre aparatelele de vibromasaj.

— Iar căminul era la fel de sordid din punct de vedere psihic ca şi din punct de vedere fizic. Psihologic vorbind, era o vizuină de iepuri, o gaură încălzită de frecuşul vieţii aglomerate, duhnind a emoţie. Ce intimităţi sufocante, ce relaţii primejdioase, obscene şi demente între membrii grupului familial! Cu o manie tipică, mama se purta ca o cloşcă faţă de copii (copiii ei)… şi-i strîngea la piept cum îşi ţine mîţa strîns de tot pisoii; numai că era o pisică în stare să vorbească, o pisică înzestrată cu capacitatea de a spune „Puiul meu, puiul meu“ de nu ştiu cîte ori. „Puiul meu, copilul meu, of, of, la pieptul meu, mînuţele lui, foamea, acea plăcere intensă, chinuitoare, de nedescris! Pînă cînd pruncul meu adoarme, puiul meu doarme cu o băşicuţă de lapte alb în colţul gurii. Puişorul meu doarme…“

— Da, da, zise Mustafa Mond, încuviinţînd din cap. Aveţi dreptate să vă înfioraţi.

— Cu cine ieşi astă-seară? întrebă Lenina pe cînd se întorcea de la vibromasaj ca o perlă luminată dinăuntru, strălucind trandafiriu.

— Cu nimeni.

Lenina ridică uimită din sprîncene.

— În ultima vreme n-am prea fost în apele mele, îi explică Fanny. Doctorul Wells mi-a recomandat să iau un Înlocuitor de Sarcină.

— Vai de mine, draga mea, dar n-ai decît nouăsprezece ani. Abia la douăzeci şi unu e obligatoriu primul Înlocuitor…

— Da, ştiu, draga mea. Numai că unora le face mai bine să înceapă mai devreme. Doctorul Wells mi-a spus că brunetele cu bazinul lat, ca mine, ar trebui să înceapă Substituirea Gravidităţii la şaptesprezece ani. Aşa că de fapt sînt cu doi ani în urmă, nu cu doi ani înainte.

Deschise dulăpiorul şi arătă şirul de sticluţe de pe raftul superior:

— „Sirop de corpus lutem“. Lenina citi tare şi celelalte nume: „Ovarin, proaspăt: A nu se folosi după data de 1 august – 632 era Ford.“ „Extract de glandă mamară: a se administra de trei ori pe zi înaintea meselor, cu puţină apă.“ „Placentin: cinci centimetri cubi. A se injecta intravenos, la intervale de trei zile…“ Pfui! exclamă Lenina scuturată de un fior. Nu pot să sufăr injecţiile intravenoase, dar tu?

— Nici eu, dar de vreme ce-ţi fac bine…

Fanny era o fată deosebit de înţeleaptă.

— Ford al Nostru – sau Freud al Nostru, aşa cum, din cine ştie ce motiv rămas necunoscut prefera să se intituleze ori de cîte