Johnson era cauza, ci numărul mare de favoruri pe care a avut abilitatea să le ofere altor congresmeni în timpul mulţilor ani în care a deţinut puterea în Cameră şi în Senat. Ca Preşedinte, el a fost capabil să obţină votul Senatului pentru un număr cu adevărat remarcabil de legi într-un timp scurt apelând la întoarcerea unor favoruri. Este interesant că tot regula reciprocităţii poate fi făcut responsabilă de problemele pe care le-a avut Jimmy Carter cu aprobarea de către Congres a programului său, în prima perioadă a administraţiei sale, în ciuda puternicei majorităţi democrate atât în Camera, cât şi în Senat. Carter a venit la Casa Albă din afara cercurilor conducătoare din Congres. El şi-a făcut campanie ca reprezentant al celor din afara Washington-ului, accentuând că nu este îndatorat nimănui din acele cercuri. Mare parte din dificultăţile sale legislative pe care le-a avut la începutul mandatului pot fi puse pe seama faptului că nimeni din acele cercuri nu îi era îndatorat lui.

  La un alt nivel, putem recunoaşte puterea regulii reciprocităţii în disponibilitatea corporaţiilor şi a persoanelor fizice de a oferi daruri şi favoruri oficialităţilor din justiţie şi din corpul legislativ, precum şi în seria de restricţii legale adoptate împotriva unor asemenea daruri şi favoruri.

  Chiar şi în cazul contribuţiilor politice legale, acumularea de obligaţii se află adesea la temelia scopului declarat de a susţine un candidat favorit. O privire asupra listei firmelor şi organizaţiilor care contribuie în egală măsură la campaniile Ambilor candidaţi favoriţi în alegerile importante reprezintă dovada existenţei unor asemenea motive. Un sceptic care cere o dovadă directă despre întoarcerea favorurilor aşteptată de cei care fac contribuţii politice, ar trebui să se gândească la Charles H. Keating Jr., care a recunoscut acest lucru cu toată sinceritatea, şi care a fost ulterior declarat vinovat pentru multiple acuzaţii de fraudă în conturile de economii ale ţarii şi dezastrul privind împrumuturile externe. Fiindu-i adresată întrebarea dacă a existat vreo legătură între cei 1,3 milioane dolari cu care a contribuit la campaniile a cinci senatori şi acţiunile ulterioare ale acestora în interesul său împotriva unor legi federale, el a afirmat: „Vreau s-o spun în modul cel mai deschis: Cu siguranţă am sperat să existe o legătură.”

  La nivelul cel mai de jos, organizaţiile politice locale au învăţat că principalul mod de a-şi păstra candidaţii în fotoliile lor este să se asigure că ei furnizează votanţilor o gamă largă de mici favoruri. Agenţii electorali de circumscripţie din multe oraşe lucrează încă eficient în această manieră.

  Dar cetăţenii obişnuiţi nu sunt singurii care oferă sprijin politic contra unor mici favoruri personale. În timpul primei faze a campaniei prezidenţiale din 1992, actriţa Sally Kellerman a fost întrebată de ce şi-a asociat numele şi eforturile posibilului candidat democrat Jerry Brown.

  Răspunsul ei a fost: „Acum douăzeci de ani, i-am rugat pe zece din prietenii mei să mă ajute să mă mut. El a fost singurul care a venit.”

  Desigur, acţiunea regulii reciprocităţii poate fi observată şi în domeniul comercial. Deşi numărul exemplelor posibile este mare, să analizăm două exemple familiare legate de „mostrele gratuite”. Ca tehnică de marketing, mostrele gratuite au o istorie lungă în care şi-au dovedit eficienţa.

  În majoritatea cazurilor, o cantitate mică din produsul respectiv este oferită potenţialului client în scopul declarat de a-i permite să-l încerce şi să vadă dacă îi place. Fireşte, aceasta este o dorinţă justificată a producătorului: să demonstreze publicului calităţile produsului. Cu toate acestea, frumuseţea mostrei gratuite consta în faptul ca este în acelaşi timp un dar şi astfel poate antrena regula reciprocităţii. Într-o adevărată manieră jiu-jitsu, promotorul care oferă mostre gratuite poate elibera forţa naturală a îndatorării inerentă unui dar, în timp ce îşi păstrează aparenţa inocentă că are doar intenţia de a informa.

  Un loc favorit pentru oferirea de mostre gratuite este un magazin universal unde clienţilor li se oferă adesea cubuleţe dintr-un anumit sortiment de brânză sau salamuri pentru a le încerca. Multor oameni li se pare dificil să accepte o mostra de la un asistent întotdeauna zâmbitor, să înapoieze scobitoarea şi să plece.

  Ei cumpără mai degrabă o cantitate din produsul respectiv chiar dacă nu le-a plăcut în mod special. O variantă foarte eficientă a acestui procedeu de marketing este ilustrată de cazul unui vânzător dintr-un magazin universal din Indiana, citat de Vance Packard în The Hidden Persuaders, care a vândut uluitoarea cantitate de 500 kg de brânză în doar câteva ore scoţând brânza afară şi invitând clienţii să-şi taie singuri felii ca mostre gratuite pe care să le guste.

  O variantă diferită a tacticii mostrei gratuite este folosită de corporaţia Amway, o companie cu o creştere rapidă care produce şi distribuie, printr-o vastă reţea de vânzări directe, produse pentru gospodărie şi îngrijire personală. Compania, care a crescut de la o mică afacere desfăşurată într-un subsol, aşa cum era acum câţiva ani, a ajuns acum o afacere cu o cifră de vânzări de un miliard şi jumătate de dolari pe an, foloseşte un set de mostre. Acest set conţine mostre din produsele Amway – sticle cu lac de mobilă, detergenţi, şampon, spray dezodorizant sau pentru insecte, lichid pentru curăţat geamuri – care sunt duse la client într-o geantă special concepută sau, pur şi simplu, într-o pungă de plastic.

  Manualul confidenţial pentru o carieră de succes în Amway îi învaţă pe vânzători să lase setul de mostre acasă la un client „pentru 24, 48 sau 72 de ore fără nici un cost sau obligaţie şi să-i spună să încerce produsele. Este o ofertă pe care nimeni nu o poate refuza.”. La sfârşitul perioadei de încercare, reprezentantul Amway se întoarce şi ia comanda pentru acele produse pe care clientul vrea să le cumpere.

  Deoarece puţini clienţi folosesc, într-un timp atât de scurt, întregul conţinut al unui recipient, chiar şi dintr-un singur produs, reprezentantul poate lua produsele rămase în setul de mostre pentru a le prezenta următorului potenţial client aflat în casa vecină sau peste stradă şi procesul reîncepe. Mulţi reprezentanţi Amway au