În principiu, nu-mi place să scriu postfeţe la romanele mele, dar de data aceasta consider că este necesar.

  În primul rând, romanul de faţă se bazează pe povestirea Licuricii, scrisă cu cinci ani în urmă, povestire apărută în volumul Licuricii, Incendiul din hambar şi alte povestiri. Pornind de la Licuricii, intenţionam să scriu o poveste simplă de dragoste, de aproximativ o sută douăzeci de mii de caractere, înainte de a mă apuca de o altă lucrare de dimensiuni mai mari, care să urmeze romanului În ţara aspră a minunilor şi la căpătui lumii, dar povestea mea de dragoste a ajuns, până la urmă, să aibă trei sute şaizeci de mii de caractere. Mi-ar fi greu acum să mai spun că e un roman simplu şi uşor şi trebuie să mărturisesc că m-am ambalat mai mult decât am crezut la început.

  În al doilea rând, consider acest roman ca fiind foarte personal, la fel ca În ţara aspră… sau ca Blândeţea nopţii şi Marele Gatsby, romanele lui Scott Fitzgerald. Pot spune că este vorba despre acelaşi tip de probleme psihologice. Unii cititori mă plac, alţii nu. Aceeaşi soartă o va avea, probabil, şi romanul meu, dar eu sper din tot sufletul ca el să dăinuie în timp şi să se bucure de un succes mai mare decât m-am bucurat eu ca individ.

  În al treilea rând, am scris romanul în sudul Europei. Am început să-l scriu pe 21 decembrie 1986, într-o vilă de pe insula Mikonos din Grecia, şi l-am încheiat într-o cameră de hotel de la marginea Romei, la data de 27 martie 1987. Mi-era imposibil pe atunci să-mi imaginez cum va fi primit romanul meu în Japonia, cu atât mai mult cu cât mă aflam departe de ţară. Uneori, aveam senzaţia că se va bucura de succes, alteori, mă temeam că nu, dar, oricum, am fost mulţumit că musafirii şi telefoanele m-au lăsat în pace şi am putut să mă concentrez asupra scrisului. Prima jumătate am scris-o în Grecia, apoi am luat o pauză, trăgându-mi sufletul în Sicilia, iar a doua parte am scris-o la Roma. În camera ieftină de hotel nu exista masă, aşa că am intrat în fiecare zi într-o tavernă cumplit de gălăgioasă şi, cu căştile pe urechi, ascultând Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band de aproximativ o sută douăzeci de ori, am reuşit să-mi termin romanul. De aceea, aş putea spune că Lennon şi McCartney mi-au fost de mare ajutor.

  În al patrulea rând, acest roman este dedicat câtorva dintre foştii mei prieteni care nu mai sunt în viaţă, precum şi unora care se află încă printre noi.

  Iunie 1987

  Haruki Murakami

          SFÂRŞIT

[1] Keyaki face parte din familia ulmului, atinge înălţimea de treizeci de metri şi diametrul trunchiului este de aproximativ doi metri.

  [2] Steagul Ţării de la Soare-răsare [3] Imnul naţional al Japoniei [4] O rogojină măsoară 90/180 cm [5] Tăiţei semipreparaţi [6] Localitate în apropierea oraşului Tokyo [7] Universitatea Tokyo [8] Eticheta cere ca, cel puţin la început, cel mai tânăr să se adreseze în termeni politicoşi celui mai în vârstă, chiar dacă diferenţa de ani este foarte mică.

  [9] Sport tradiţional japonez, practicat cu săbii din lemn [10] Turte din orez [11] Mâncare tradiţională de Anul Nou care constă din turte din orez şi legume fierte [12] Anul şcolar japonez începe în luna aprilie [13] În sistemul de notare japonez se dau note de la A la D, aceasta din urmă fiind cea minimă.

  [14] Osamu Dazai (1909-l948), renumit scriitor japonez contemporan [15] Midori înseamnă „verde”.

  [16] Momo înseamnă „piersică”, iar momoiro, „culoare roz” [17] Sistemul de învăţământ japonez cuprinde şase ani de şcoală elementară, trei de gimnaziu şi trei de liceu.

  [18] Roman al scriitorului japonez Kenzaburo Ôe, care a luat Premiul Nobel în anul 1994.

  [19]. Zona Kansai cuprinde marile oraşe: Osaka, Kyoto, Nara.

  [20] Fulgi dintr-un soi de peşte, numit katsuo, care se fierbe, apoi se prăjeşte în ulei şi se pune la uscat.

  [21] Prieten [22] Sensei este un apelativ pentru doctori, profesori, artişti.

  [23] Maneki neko este o pisică specială, din ceramică, cu o lăbuţă ridicată, cu care invită clienţii să intre într-un magazin. Asemenea pisici se văd la intrarea maga­zinelor japoneze.

  [24] Oamenii sunt stranii când eşti un străin (engl.).

  [25] Pace (engl.) [26] Foiţe din alge marine, uscate şi presate [27] Marele cutremur din zona Tokyo-Yokohama, care a avut loc la data de 1 septembrie 1923 [28] Cheag din pastă de soia [29] Uscăţele din orez [30] Este vorba de un meniu fix, servit în cutii lăcuite, care cuprinde, de obicei, orez, murături, peşte prăjit sau pane, legume pane, pui fript etc.

  [31] În Japonia se circulă pe partea stângă a drumului [32] Melodie interpretată de celebrul cântăreţ Kyu Sakamoto, care a murit într-un accident de avion.