biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Enigma Otiliei descarca cartea online pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Enigma Otiliei descarca cartea online pdf 📖». Rezumatul cărții:

2
0
1 ... 122 123 124 ... 167
Mergi la pagina:
după ce se consultă cu Otilia, spre a-şi uşura conştiinţa. Lili nu i se păru extraordinară.

  O găsi foarte drăguţă, simpatică, însă lipsită de vioiciunea nervoasă a Otiliei, de marele stil al acesteia. Se purtă cu ea cu atât mai amabil, cu cât nu se temu că trădează nici un alt sentiment mai sfânt. Tocmai această purtare tulbură pe Lili. Până acum fata se jucase în libertate şi vorbise de căsătorie ca despre păpuşi. Prin educaţia ereditară, simţurile ei erau coapte de pe acum pentru dragoste, şi căzu în ea cu aceeaşi repeziciune cu care-i căzuse victimă Titi. Urmărea cu ochi umezi tot ce spunea Felix, îl scruta cu supunere şi duioşie, râdea când râdea el şi se întorcea ori de câte ori acesta o ţintea în ochi. În acelaşi timp Titi simţea leşinuri când o privea pe Lili şi ură mocnită pentru norocosul la vorbă Felix.

  Aglae făcu tot ce-i stătu în putinţă să orienteze pe Lili spre Titi şi să sfărâme convorbirea dintre Felix şi fată. Întâi ordonă lui Titi să facă fetei un portret frumos, aşa cum ştie el. Lili se supuse din politeţe şi se lăsă aşezată în semiprofil, aşa cum dorea Titi. Dar se plictisi numaidecât şi întoarse capul mereu, la orice cuvânt al lui Felix, încât Titi şterse de câteva ori schiţa cu guma, până ce, vânăt la faţă de ciudă, o rupse bucăţele şi o aruncă jos.

  Lili privi foarte curioasă pe Titi şi comise imprudenţa de a-i spune:

  — Nu trebuie să vă enervaţi, domnule, mai nimeni, din câţi s-au încercat, n-au putut să-mi dea asemănarea.

  — Eu reuşesc, de obicei, foarte bine asemănarea, scrâşni Titi.

  — Foarte bine reuşeşte, aprobă şi Aglae, ca un ecou.

  Lili însă nu auzea nimic şi umbla cu ochii, blândă ca o oaie bolnavă, după Felix. Prin limbuţia lui Stănică, Lili află de Otilia, care venise de la Paris, şi puse întrebări lui Felix despre ea. Aglae făcu încercări desperate să sfărâme convorbirea, aduse dulceaţă, cafele. Stănică lăuda acum zgomotos pe Otilia şi demonstră că numai o astfel de fată superioară este vrednică de prietenia Liliei. În cele din urmă, Stănică luă pe Felix şi pe Lili şi trecură dincolo, la moş Costache, spre ciuda Aglaei, care nu-i putea urma. Titi, însă, se ţinu după ei. Otilia făcu cea mai bună primire blândei fete, stătu mâini în mâini cu ea, îi cântă la pian, mărindu-i vibraţia sufletească, pe care Lili o întrebuinţa toată spre a contempla pe Felix. Titi, uitat, încruntat, privea muţeşte pe Lili. Stănică lăudă ditirambic, când pe Otilia, când pe Lili, când pe Felix, nemaiştiind ce spune, ca de obicei, făcând pe diabolicul cu sentimentalism. În sfârşit, se aprinse atâta, încât îşi aduse aminte că Lili îi fusese încredinţată ca un „depozit sacru” şi că trebuie înmânată părinţilor. O conduseră cu toţii spre trăsură, şi Titi încercă să se aşeze cât mai aproape, pe linia fetei. Lili plecă blând entuziasmată de Felix, pe care-l visă multă vreme, şi împărtăşi numaidecât impresiile ei părinţilor, de faţă fiind şi Stănică, care izbucni jovial:

  — Nu v-am spus eu? Felix e o podoabă, un model de tânăr, e mândria mea, ciracul meu! Când a minţit vreodată Stănică, săracul?

  Evenimentele care urmară nu mai îngăduiră lui Felix să se gândească la Lili şi la momentele acestui scurt episod. Dar în casa Aglaei ura se dezlănţui din nou furioasă împotriva familiei de dincolo, şi intenţiile de împăcare fură din nou abandonate. Titi spusese întunecat, apăsat, ca atunci când vestea că e bolnav de inimă şi credea că are să moară, că el vrea de nevastă pe Lili. Aglae, departe de a se mira şi de a găsi această dorinţă ridicolă şi extravagantă, răspunse ambiţioasă:

  — Ţi-o dau de nevastă, să ştiu că mă tai în cuţite cu Costache! Ocările împotriva Otiliei şi celorlalţi începură mai verzi.

  Otilia era o „rafinată, cu şcoală de la Paris, care atrăgea, cu ajutorul „păcătosului de Stănică, fiindcă altfel nu pot să-i zic”, fete ca Lili pentru Felix, cu care voia să pună la cale cine ştie ce matrapazlâcuri. Îl ameţise şi pe bătrân, care voia să le facă casă la amândoi, ca să se dea peste cap. S-au mai văzut femei care împing pe amanţii lor spre căsătorii bogate, ca să mănânce banii nevestelor împreună cu ei. Felix era un stricat prefăcut, care ştia să intre pe sub pielea oamenilor. Toţi studenţii de la medicină sunt oameni fără ruşine, iar Felix, auzise ea, era făcut de tată-său cu nu se ştie cine, fiindcă altfel nu se explică de ce l-a ţinut tot printre străini. Deciziunea ei era să nu-l mai prindă pe Felix prin casa ei să-i strice băiatul.

  Câtă vreme Titi a avut de-a face cu Felix, se zăpăcise. Acum, de când a rupt-o, şi-a venit în fire şi ascultă de ea, cum se cuvine unui băiat cuminte. O dorinţă are: să-l însoare pe Titi cum ştie ea, şi apoi să-l pună pe Costache la respect prin tribunal, ca să vadă dacă este de tolerat ca un om bătrân să-şi risipească averea după gustul unei fete şi al unui june, care nu-i sunt copii, nici rude de sânge, nici nimic. O fată ca Otilia merită să intre într-o casă de corecţie, iar Felix trebuie trimis la urma lui, nu să cheltuiască Costache cu întreţinerea lui cât nu ia din pretinsele venituri ale acestuia.

  Blestemurile acestea, aprobate cu o furie mută de Titi, fură produse în intimitate. Împotriva lui Stănică, Aglae căpătă oarecare necaz, dar nu îndrăzni să-i facă observaţii, fiindcă de delaţiunile acestuia avea nevoie, şi apoi acesta era un consilier juridic, interesat personal la parte, căruia ea putea să-i destăinuie toate dorinţele ei, oricât de lacome. Pe care avocat ar fi putut să-l întrebe cum să facă spre a moşteni un frate, care nu vrea să-i lase averea? Stănică mirosi indispoziţia Aglaei şi se supără el. Tot necazul lui de a fi făcut o căsătorie săracă îl

1 ... 122 123 124 ... 167
Mergi la pagina: