atractive care să lucreze pentru el? Şi un gând urât îmi răsare involuntar în minte: Nu cumva toate sunt foste supuse? Refuz să zăbovesc asupra acestei idei oribile. Îmi iţesc capul cu sfioşenie pe după uşă. E la telefon, cu faţa la fereastră, în pantaloni negri şi cămaşă albă. Are încă părul ud de la duş, iar mie mi-au zburat toate gândurile sumbre din cap.

  — Dacă nu-şi îmbunătăţesc raportul dintre profituri şi pierderi, nu sunt interesat, Ros. Nu ne trebuie pietre de moară… şi nu-mi mai trebuie scuze jalnice.,. Pune-l pe Marco să mă sune, trebuie să luăm o decizie… Da, zi-i lui Barney că prototipul arată bine, dar nu sunt sigur cu interfaţa… Nu, simt că-i lipseşte ceva… Vreau să mă văd cu el în după-amiaza asta să discutăm… De fapt, cu el şi echipa lui, facem un brainstorming… OK. Transferă-mă înapoi la Andrea…

  Aşteaptă, privind pe fereastră, stăpân al universului său, privind în jos la omuleţii de jos din castelul lui aflat în cer.

  — Andrea…

  Ridicând capul, mă vede la uşă. Un zâmbet lent şi sexy se aşterne pe faţa lui adorabilă, lăsându-mă fără grai şi topindu-mi măruntaiele. Fără umbră de Îndoială, e cel mai frumos bărbat de pe planetă, prea frumos pentru omuleţii de jos, prea frumos pentru mine. Nu, mă dojeneşte zeiţa intimă, nu e prea frumos pentru mine. Cumva e al meu, deocamdată. Ideea îmi trimite un fior prin sânge şi-mi risipeşte îndoiala de sine iraţională.

  Îşi continuă conversaţia, fără să-şi ia privirea de la mine.

  — Anulează-mi programările din dimineaţa asta, te rog, dar găseşte-l pe Bill şi zi-i să mă sune. O să ajung la două. Trebuie să vorbesc cu Marco după-amiază, iar pentru asta voi avea nevoie de cel puţin o oră şi jumătate… Programează-i pe Barney şi echipa lui după Marco sau poate mâine, şi găseşte-mi timp să îl văd pe Claude zilnic, săptămâna asta… Spune-i să aştepte… Oh… Nu, nu vreau publicitate pentru Darfur… Spune-i lui Sam să se ocupe de asta… Nu… Care eveniment?. Sâmbăta viitoare… Stai puţin.

  — Când te întorci din Georgia? întreabă.

  — Vineri.

  Reia conversaţia telefonică.

  — Voi avea nevoie de un bilet în plus pentru că voi merge însoţit… Da, Andrea, aşa am spus, însoţit. Domnişoara Anastasia Steele va merge cu mine… Asta-i tot.

  Închide.

  — Bună dimineaţa, domnişoară Steele.

  — Domnule Grey, zic eu, zâmbind sfios.

  Dă ocol biroului cu graţia lui obişnuită şi se propteşte în faţa mea. Îmi mângâie uşor obrazul cu dosul degetelor.

  — N-am vrut să te trezesc, păreai atât de liniştită. Ai dormit bine?

  — M-am odihnit foarte bine, mulţumesc. Am venit doar să te salut înainte să fac un duş.

  Mă uit la el, sorbindu-l din priviri. Se apleacă şi mă sărută cu blândeţe, iar eu nu mai rezist, îmi arunc braţele pe după gâtul lui şi-mi înfig degetele în părul lui încă umed. Îmi lipesc trupul de al lui, îi răspund la sărut. Îl vreau. Atacul meu îl ia prin surprindere, dar, după o clipă, răspunde, cu un geamăt gutural. Îşi strecoară mâinile în părul meu, apoi coboară ca să îmi prindă în palme fesele goale, limba lui explorându-mi gura. Se trage înapoi, cu ochii mijiţi.

  — Ei bine, somnul pare să fie de acord cu tine, murmură el. Sugerez să te duci să faci un duş, sau vrei să te întind pe birou acum?

  — Aleg biroul, şoptesc cu temeritate şi dorinţa mă inundă ca adrenalina, trezind totul în drum.

  Preţ de o milisecundă, mă priveşte uluit.

  — Chiar că ai prins gustul pentru asta, nu-i aşa, domnişoară Steele? Devii insaţiabilă, murmură el.

  — N-am prins gust decât de tine, şoptesc eu.

  Ochii i se măresc şi se întunecă în timp ce mâna lui îmi frământă dosul gol.

  — Ai dreptate, numai de mine, geme el şi deodată, cu o singură mişcare, răstoarnă toate hârtiile de pe birou, împrăştiindu-le pe podea.

  Mă ridici în braţe şi mă întinde pe latura scurtă a biroului, astfel încât capul aproape că-mi atârnă dincolo de margine.

  Dac-ai vrut-o, o s-o primeşti, iubito, mormăie scoţând din buzunarul pantalonilor un prezervativ, în timp ce-şi trage fermoarul.

  — Oh, domul Cercetaş. Îşi rulează prezervativul şi se uită în jos, la mine.

  — Sper din toată inima că eşti gata, spune el răguşit, cu un zâmbet desfrânat pe faţă.

  Şi, cât ai clipi, mă umple, ţinându-mi încheieturile strânse pe lângă mine, şi pompând în mine profund.

  Gem… oh, da.

  — Dumnezeule, Ana. Eşti atât de gata, şopteşte el cu veneraţie.

  Îmi înfăşor picioarele pe după mijlocul lui şi-l ţin în singurul mod în care pot în timp ce el stă în picioare, uitându-se în jos la mine, cu ochii cenuşii strălucind, pasional şi posesiv. Începe să se mişte, să se mişte cu adevărat. Asta nu mai înseamnă să faci dragoste, ăsta e futaişi-mi place. Gem. E atât de brut, de carnal, mă face să mă simţea o destrăbălată. Savurez felul cum mă posedă, pofta lui trupească stingând-o pe-a mea. Se mişcă cu uşurinţă, desfătându-se, bucurându-se de mine, cu buzele uşor desfăcute pe măsură ce începe să respire tot mai repede. Îşi unduieşte şoldurile într-o parte şi-n alta, iar senzaţia este desăvârşită.

  Închid ochii, simţind acumularea tensiunii – acea acumulare delicioasă, lentă şi crescătoare. Ridicându-mă tot mai sus, spre castelul din aer. Oh, da… ritmul lui creşte uşor.

  Scot gemete zgomotoase. Sunt numai senzaţii… numai el, mă desfăt cu fiecare împingere, fiecare asalt care mă umple. Iar el măreşte ritmul, împingând mai repede… mai tare… şi întregul meu corp mişcă în ritmul lui, simt cum îmi înţepenesc picioarele şi măruntaiele mele trepidează şi se înviorează.

  — Hai, iubito, dă-ţi drumul pentru mine, mă îndeamnă el ademenitor printre dinţii încleştaţi, iar fervoarea din glasul Iul încordarea – mă expediază peste margine.

  Ţip plină de pasiune când ating