soarele şi ard, căzând în jurul lui, prăbuşindu-mă, înapoi spre o culme fără suflare, însorită de pe Pământ. După un ultim şi suprem asalt, se opreşte brusc când ajunge la climax, trăgând de încheieturile mele şi prăbuşindu-se peste mine cu graţie şi fără să spună o vorbă.

  Uau… asta a fost neaşteptat. Încet, mă materializez din nou pe Pământ.

  — Ce naiba îmi faci? şopteşte el în timp ce-şi freacă nasul de gâtul meu. M-ai fermecat complet, Ana. Ţeşi în jurul meu o magie puternică.

  Îmi dă drumul şi îmi trec degetele prin părul lui, în timp ce cobor din înălţimile mele. Îmi strâng picioarele în jurul lui.

  — Eu sunt cea fermecată, îi şoptesc.

  Se uită la mine cu o expresie deconcertată, alarmată chiar, Prinzându-mi faţa între palme, îmi ţine capul pe loc.

  — Eşti. A. Mea, spune el, rostind sacadat fiecare cuvânt. Ai înţeles?

  E atât de înfocat, de pasional – un adevărat fanatic. Forţa chemării lui este în acelaşi timp neaşteptată şi dezarmantă. Mă întreb de ce simte ceea ce simte.

  — Da, sunt a ta, şoptesc eu tulburată de fervoarea lui.

  — Eşti sigură că trebuie să mergi în Georgia?

  Încuviinţez dând din cap încet. Şi, în acel scurt moment, văd cum i se schimbă expresia. Se retrage cu bruscheţe, făcându-mă să tresar.

  — Ai dureri? mă întreabă, aplecându-se peste mine.

  — Puţin, mărturisesc.

  — Îmi place să te doară. Ochii lui ard mocnit. Ca să nu uiţi că acolo am fost eu şi numai eu.

  Îmi apucă bărbia şi mă sărută cu brutalitate, după care se ridică şi-mi dă mâna ca să mă ajute să mă ridic. Privesc la pacheţelul de prezervative de lângă mine.

  — Mereu pregătit, murmur eu.

  Se uită la mine derutat în timp ce-şi trage fermoarul. Ţin la vedere ambalajul rupt.

  — Un bărbat are dreptul să spere, Anastasia, să viseze chiar, şi uneori visurile lui se transformă în realitate.

  Ceea ce spune sună tare ciudat, iar ochii lui ard. Pur şi simplu, nu înţeleg. Care e problema lui?

  — Va să zică, pe birou, ăsta a fost un vis? întreb pe un ton sec, încercând să mai înviorez cu ajutorul umorului atmosfera dintre noi.

  Pe faţă îi răsare un zâmbet enigmatic, şi ştiu imediat că n-a fost prima oară când a făcut sex pe acel birou. Gândul nu-mi face bine. Mă voiesc stingheră în timp ce toată vâlvătaia din trupul meu se evaporă.

  — Mă duc să fac un duş.

  Mă ridic şi dau să trec pe lângă el. Se încruntă şi-şi trece o mână prin păr.

  — Mai am două telefoane de dat. Vin să luăm micul dejun împreună când ieşi de la duş. Cred că doamna Jones ţi-a spălat hainele de ieri. Le găseşti în şifonier.

  Ce? Când naiba le-a spălat? Dumnezeule, oare ne-a auzit? Hoţesc.

  — Mulţumesc, bâigui eu.

  — Cu multă plăcere, răspunde el automat, dar în vocea lui se linte iritarea.

  Nu ţi-am mulţumit pentru că mi-ai tras-o! Cu toate că a fost foarte…

  — Ce e? întreabă el şi-mi dau seama că mă încrunt.

  — Ce s-a întâmplat? întreb încetişor.

  — Cum adică?

  — Ei bine… eşti mai ciudat ca de obicei.

  — Mă găseşti ciudat?

  Încearcă să-şi înăbuşe un zâmbet.

  — Uneori.

  Mă priveşte o clipă, cu ochi gânditori.

  — Ca de fiecare dată, reuşeşti să mă surprinzi, domnişoară Steele.

  — În ce fel?

  — Hai să spunem că asta a fost o bucurie neaşteptată.

  — Ţelul nostru este să oferim plăcere, domnule Grey.

  Îi răspund cu propriile lui cuvinte şi, în plus, îmi las capul într-o parte, cum face el adesea.

  — Şi chiar aţi reuşit, spune, dar se arată cam stânjenit. Parcă ziceai că te duci să faci un duş.

  Aha, deci îmi face vânt.

  — Da… ăă, ne vedem în scurt timp.

  Ies repede din biroul lui, consternată.

  Pare confuz. De ce? Trebuie să spun că, din perspectiva experienţelor fizice, a fost foarte satisfăcător. Dar, din punct de vedere emoţional… ei bine, sunt zdruncinată de reacţia lui, iar asta a fost la fel de hrănitor emoţional cum este vata de zahăr de nutritivă.

  Doamna Jones e tot în bucătărie.

  — Vreţi să beţi ceaiul acum, domnişoară Steele?

  — O să fac un duş mai întâi, mulţumesc, bâigui eu şi-mi scot cât pot de repede faţa aprinsă din încăpere.

  Sub duş, încerc să îmi dau seama ce s-a întâmplat cu Christian. Este cea mai complicată persoană pe care o cunosc şi nu reuşesc să-i înţeleg stările astea sufleteşti mereu schimbătoare. Părea OK când am mers prima oară în biroul lui. Am făcut sex… şi după aia n-a mai fost bine. Nu, chiar nu pricep. Mă uit la Vocea interioară. Fluieră cu mâinile la spate şi se uită oriunde, numai la mine nu. N-are nici cea mai mică idee, iar zeiţa mea intimă încă se desfată cu reminiscenţele orgasmului mistuitor. Nu – n-avem habar.

  Îmi şterg părul cu prosopul, îl pieptăn cu peria lui Christian şi-l prind într-un coc. Rochia lui Kate, spălată şi călcată, atârnă pe umeraş în şifonier împreună cu sutienul şi chiloţii mei curaţi. Doamna Jones e o minune. Încalţ pantofii lui Kate, îmi îndrept rochia, trag aer în piept şi mă întorc în camera spaţioasă.

  Nu-l văd pe Christian pe nicăieri, iar doamna Jones îşi face de lucru verificând conţinutul cămării.

  — Beţi acum ceaiul, domnişoară Steele? întreabă ea.

  — Te rog, îi răspund zâmbind.

  Acum, că sunt îmbrăcată, mă simt mai stăpână pe mine.

  — Vreţi ceva de mâncare?

  — Nu, mulţumesc.

  — Ba bineînţeles c-o să mănânci, intervine Christian. Îi place să mănânce clătite, bacon şi ouă, doamnă Jones.

  — Da, domnule Grey. Şi pentru dumneavoastră?

  —