— De ce?

  — Boho-chic10 ar fi avut mai mult succes.

  Kate ridică o sprânceană.

  — Tu şi boho-chic.

  Îşi lasă capul într-o parte – pff! De ce toată lumea îmi aminteşte de preferatul meu, Marele Vicios?

  — La drept vorbind, Ana, tu eşti una dintre puţinele persoane căreia chiar i s-ar potrivi ţinuta aia.

  Zâmbesc larg.

  — Chiar mi-a plăcut a doua editură. Cred că m-aş potrivi acolo. Tipul care mi-a luat interviul era cam enervant, totuşi…

  Las gândul neterminat – drace, aici vorbesc cu Megafon Kavanagh. Taci, Ana!

  — Serios?

  Radarul lui Katherine Kavanagh pentru frânturi de informaţii interesante intră imediat în acţiune – o informaţie care va ieşi la suprafaţă în cel mai inoportun şi stingheritor moment, ceea ce îmi aminteşte de o altă problemă.

  — Apropo, vrei, te rog, să nu-l mai întărâţi pe Christian? Comentariul tău despre José de la cina de ieri a fost deplasat. E un tip gelos. Nu faci bine nimănui, să ştii.

  — Păi, să ştii că, dacă n-ar fi fost fratele lui Elliot, aş fi spus şi mai multe şi mai rele. E un adevărat maniac al controlului. Nu înţeleg cum de suporţi. Încercam să-l fac gelos – să-l ajut niţel în problema lui legată de implicarea pe termen lung. Ridică mâna cu un gest defensiv. Dar dacă vrei să nu mă mai amestec, n-am s-o mai fac, se grăbeşte ea să adauge când vede că mă încrunt.

  — Viaţa cu Christian e şi-aşa îndeajuns de complicată, crede-mă.

  Dumnezeule, am vorbit ca el.

  — Ana.

  Face o pauză, privindu-mă lung.

  — Eşti bine, da? Nu te duci la mama ta ca să evadezi?

  Roşesc.

  — Nu, Kate. Tu ai spus că am nevoie de o pauză.

  Se apropie de mine şi îmi ia mâinile – un gest cât se poate de necaracteristic pentru Kate. Oh, nu… pericol de lacrimi.

  — Tu eşti, nu ştiu… altfel. Sper că eşti bine şi orice probleme ai avea cu Domnul Saci-de-bani, poţi să vii la mine să-mi spui. Şi am să încerc să nu-l mai provoc, deşi, sincer, în cazul lui e ridicol de simplu. Uite, Ană, dacă e ceva care nu-ţi convine, spune-mi, n-o să te judec. O să încerc să înţeleg.

  Clipesc ca să-mi opresc lacrimile.

  — Of, Kate.

  O îmbrăţişez.

  — Cred că m-am îndrăgostit rău de el.

  — Ana, oricine poate să vadă asta. Şi el e îndrăgostit de tine. E nebun după tine. Nu-şi dezlipeşte ochii de tine.

  Râd nesigură.

  — Crezi tu asta?

  — Nu ţi-a spus?

  — Ei, nu direct.

  — Dar tu i-ai spus?

  — Nu direct, spun şi ridic din umeri în chip de scuză.

  — Ana! Cineva trebuie să facă prima mutare, altfel n-o să ajungeţi nicăieri.

  Ce?. Să-i spun ce simt?

  — Mă tem c-o să se sperie şi o să-l îndepărtez.

  — Şi de unde ştii că nu simte şi el acelaşi lucru?

  — Christian, să se teamă? Nu pot să-mi imaginez că s-ar putea speria de ceva.

  Dar, exact când pronunţ cuvintele, mi-l imaginez ca băieţel. Poate că pe-atunci n-a cunoscut altceva decât teama. Tristeţea îmi strânge inima când mă gândesc.

  Kate se uită la mine cu buzele ţuguiate şi ochii mijiţi, cam ca Vocea mea interioară – n-ar mai fi nevoie decât de ochelarii în formă de semilună.

  — Voi doi trebuie să staţi şi să vorbiţi unul cu celălalt.

  — În ultima vreme, n-am prea avut timp de vorbit.

  Roşesc. Alte lucruri. Comunicare nonverbală şi asta e bine. Mă rog, mai mult decât bine. Ea zâmbeşte larg.

  — Păi, atunci e vorba despre sex! Dacă asta merge bine, bătălia e câştigată pe jumătate, Ana. Mă duc să iau nişte mâncare chinezească. Eşti gata de plecare?

  — O să fiu. Mai avem vreo două ore până la plecare.

  — Nu – ne vedem în douăzeci de minute.

  Îşi ia geaca şi pleacă, uitând să închidă uşa. O închid în urma ei şi mă duc la mine în dormitor, meditând la ce mi-a spus.

  Să-i fie teamă lui Christian de sentimentele pe care le-ar avea pentru mine? Are vreun sentiment pentru mine? Pare foarte aprins, spune că sunt a lui – dar asta e, cu siguranţă, doar o parte din eul lui de Dominator, de maniac al controlului, care trebuie să aibă şi să posede totul acum. Îmi dau seama că, în perioada cât voi fi plecată, va trebui să revăd în minte toate conversaţiile noastre şi să încerc să depistez vreun semnal grăitor.

  Şi mie o să-mi fie dor… mai mult decât îţi dai seama…

  M-ai fermecat complet…

  Îmi scutur capul. Nu vreau să mă gândesc la asta acum. Am pus BlackBerry-ul la încărcat, aşa că nu l-am avut la mine toată după-amiaza. Mă apropii de el cu teamă şi sunt dezamăgită că nu găsesc nici un mesaj. Pornesc maşinăria malefică şi nici acolo nu e nici un mesaj. Adresa de e-mail e aceeaşi, Ana – Vocea interioară îşi rostogoleşte ochii către mine şi, pentru prima oară, înţeleg de ce lui Christian îi vine să mă bată la fund când fac asta.

  OK. Păi, să-i scriu un e-mail.

  De la: Anastasia Steele

  Subiect: Interviuri

  Data: 30 mai 2011,18.49

  Către: Christian Grey

  Dragă Sir, Interviurile mele au decurs bine azi.

  M-am gândit că v-ar putea interesa.

  Ce zi aţi avut azi?

  Ana

  Stau şi mă uit la ecran. De regulă, Christian răspunde instantaneu. Aştept… şi aştept, până când în sfârşit aud semnalul sonor care anunţă sosirea unui mail nou.

  De la: Christian Grey

  Subiect: Ziua mea

  Data: 30 mai 2011, 19.03

  Către: Anastasia Steele

  Dragă domnişoară Steele, Tot ce faci