Cabina îl uimea cel mai mult pe Pak. Descoperi lucruri pe care nu le înţelegea, pe care n-avea să le înţeleagă niciodată.

De pildă, bucătăria. În spaţiu, greutatea era importantă. Evident, băştinaşii ar fi putut realiza alimente de masă mică, eventual sintetice, capabile să ţină pilotul sătul şi sănătos pentru o durată indefinită. Economiile în privinţa efortului şi a consumului de combustibil ar fi fost colosale, dacă se multiplicau cu numărul navelor pe care le văzuse. Ei însă preferau să transporte mai multe tipuri de semipreparate, plus o maşinărie complexă, care să le selecteze şi să le gătească. De asemenea, preferaseră să răcească aceste alimente, pentru a nu se descompune, în loc să le transforme în pulbere. De ce?

Apoi, tablourile. Phssthpok înţelegea rolul fotografiilor, al graficelor şi al hărţilor. Însă cele trei opere de artă de pe peretele cabinei nu făceau parte din aceste categorii. Ele erau schiţe în cărbune. Una înfăţişa capul unui băştinaş, ce aducea oarecum cu prizonierul lui, dar cu o creastă de păr mai lungă, pigmentat în jurul ochilor şi al gurii; ceilalţi păreau exemplare mai tinere ale aceleiaşi specii neplăcut de asemănătoare rasei Pak. Se vedeau numai capetele şi umerii. Ce scop aveau?

În alte circumstanţe, desenul de pe costumul lui Brennan ar fi putut oferi un indiciu.

Phssthpok observase desenul şi-l înţelesese parţial. Pentru membrii unui subgrup de fiinţe spaţiale cooperante, era util să-şi codifice costumele în culori vii. Alţii puteau recunoaşte configuraţiile respective de la depărtare. Desenul băştinaşului părea extrem de complex, totuşi nu suficient pentru a-i trezi curiozitatea lui Phssthpok.

El n-ar fi putut înţelege niciodată arta sau luxul.

Lux? Un Prăsitor Pak ar fi putut aprecia luxul, dar nu era atât de inteligent ca să-l dorească pentru sine. Un Protector nu avea motivaţia. Dorinţele lui erau conectate exclusiv la nevoia de a-şi proteja descendenţii.

Artă? De la începuturile istoriei Pak, existaseră desene şi imagini realizate de diverşi indivizi, dar acestea aveau destinaţii militare. Oricum, nu-i recunoşteai pe cei dragi din vedere. Îi adulmecai.

Să reproduci mirosul unei fiinţe dragi?

Phssthpok s-ar fi putut gândi la asta, dacă desenul de pe pieptul lui Brennan ar fi fost orice altceva. Acela ar fi fost într-adevăr un concept revoluţionar! O metodă de a păstra un Protector în viaţă, funcţional, multă vreme după moartea descendenţilor săi. Aşa ceva ar fi putut modifica istoria neamului Pak. Asta numai dacă Phssthpok ar fi putut înţelege conceptul artistic de reproducere.

Ce putea însă deduce din costumul lui Brennan?

Pieptul acestuia era o copie după Madona din portul Lligat de Salvador Dali. Se zăreau munţi cu bazele drepte şi netede, sfidând legea gravitaţiei, plutind deasupra unei mări colorate în albastru-deschis. Se mai zăreau o femeie şi un copil, ireal de frumoşi, cu ferestre prin trupurile lor. Asemenea lucruri nu aveau nici un înţeles pentru Phssthpok.

* * *

Un lucru îl pricepu însă imediat.

Se arătase foarte atent faţă de tabloul de bord. Nu dorea să strice nimic înainte de a afla cum să extragă date astronomice din calculatorul navei. Când deschise panoul însemnat cu avertismentul furtunii solare, îl găsi surprinzător de mic. Curios, investigă mai departe. Instrumentul fusese realizat cu monopoli magnetici.

Într-un salt de cangur, Phssthpok traversă spaţiul dintre nave. Trase jumătate din încărcătura pistolului său direcţional, apoi se destinse, aşteptând cele cincisprezece minute de cădere liberă.

Sărise către modulul calei. Va fi necesar să-l lege pe băştinaş, ca măsură de prevedere împotriva acceleraţiei. Deja o inspecţie sumară a navei lui îi redusese la jumătate regiunea de căutare… iar acum trebuia s-o abandoneze. Era posibil ca băştinaşul să deţină cunoştinţe chiar mai valoroase. În ciuda acelei realităţi, Phssthpok regretă amar necesitatea de a-şi proteja prizonierul; timpul respectiv îl putea costa nu numai misiunea, ci şi viaţa.

Băştinaşii foloseau monopoli, ceea ce însemna că aveau mijloace de detecţie a acestora. Phssthpok capturase un băştinaş — un gest ostil, iar nava sa, lipsită de arme, utiliza o cantitate de monopoli sud ce depăşea orice s-ar fi putut descoperi în acest sistem solar.

Probabil că deja erau pe urmele lui.

Nu-I puteau ajunge în timp util. Motoarele lor erau mai puternice, deoarece acceleraţia gravitaţională pe Ţinta 1-3 era în jur de 1,09, dar nu aveau câmpuri statoreactoare. Înainte ca puterea motoarelor lor să poată fi exploatată la maximum, aveau să-şi fi terminat combustibilul… cu condiţia ca el să fi pornit la timp.

Frână, pentru a face joncţiunea cu modulul calei, folosi reducătorul şi se strecură prin carcasa opacă de twing. Întinse braţul către un mâner, fără să se uite, ştiind unde trebuia să fie, căutându-l cu privirea pe băştinaş.

Nu mai apucă mânerul. Pluti prin mijlocul calei, în vreme ce muşchii i se transformară în gelatină şi se topiră.

Băştinaşul rupsese plasa şi scormonea cu desperare printre rădăcini. Abdomenul lui devenise o proeminenţă dură, diformă. Ochii îi erau lipsiţi de conştiinţă.

* * *

Cum pot face ceva, dacă ei schimbă întruna regulile? se întrebă Phssthpok cu o furie perplexă.

Opreşte-te! Gândeşti ca un Prăsitor. Câte un pas, pe rând…

Se întinse către un mâner şi se propulsă în jos, spre Brennan. Acum, acesta era inert, cu ochii pe jumătate închişi, albul lor întrezărindu-se sub pleoape, în vreme ce mâna lui continua să ţină o jumătate de rădăcină. Phssthpok îl roti în aer, examinându-l cu atenţie.

Perfect.

Trecu prin perete, în vid, şi ocoli cala, îndreptându-se spre capătul ascuţit al ovoidului. Ajuns acolo, se strecură din nou înăuntru, într-o incintă în care de-abia încăpea.

Acum trebuia să găsească o ascunzătoare.

Nu se mai punea problema părăsirii Sistemului Solar. Era nevoit să abandoneze restul navei. Băştinaşii n-aveau decât să urmărească monopolii din modulul pustiu al propulsiei.

Era ca şi cum şi-ar fi pitit toţi copiii în aceeaşi grotă, dar n-avea de ales. Ar fi putut să fie şi mai rău. Deşi aparatura din cală fusese concepută numai să coboare modulul respectiv de pe orbita unei planete, motorul în sine — polarizatorul de