biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Muzeul inocentei descarcă iubiri de poveste online gratis .Pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Muzeul inocentei descarcă iubiri de poveste online gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 12 13 14 ... 229
Mergi la pagina:
pe piele şi-mi trăiam mândria, pe care n-o puteam disimula, ca pe un soi de bucurie. Cugetam, cu o parte a minţii, că urma să mă întâlnesc de nenumărate ori cu Füsun în blocul Compasiunea, spre a face dragoste. Îmi dădeam seama că n-aş fi izbutit să fac acest lucru decât dacă m-aş fi comportat ca şi cum în existenţa mea nu s-ar fi petrecut nimic neobişnuit.

 

 

 

10

 

Luminile oraşului şi fericirea

 

 

 

 

         In seara aceea, Yeşim, prietena lui Sibel din liceu, se logodea la Pera Palas; urmau să fie de faţă toţi cunoscuții noștri, prin urmare m-am dus şi eu. Sibei era foarte fericită. Se îmbrăcase cu o rochie argintie, strălucitoare, iar pe deasupra își puse un şal tricotat; o interesa totul, socotind că logodna aceea avea să-i servească drept model pentru a noastră, discuta cu toată lumea şi surâdea necontenit.

         Când fiul unchiului Süreyya, al cărui nume îl uit mereu, mi-a făcut cunoştinţă cu Inge, manechinul german care juca în reclamele ce promovau răcoritoarea Meltem, băusem deja

două pahare cu rachiu, aşa încât mă simţeam relaxat.

         - Cum vi se pare Turcia? am întrebat-o eu în engleză.

         - N-am văzut decât Istanbulul, a spus Inge. Sunt foarte surprinsă, nu-mi imaginam aşa ceva.

         -Dar ce vă imaginați?

         Ne-am privit o vreme în tăcere. Era o femeie deşteaptă. Învățase repede că i-ar fi putut lesne răni pe turci cu afirmaţii nepotrivite, aşa încât a zâmbit imediat.

         - Meritaţi totul! a spus ea, într-o turcă stricată.

         - Într-o săptămână aţi ajuns să fiţi populară în toată Turcia, ce sentimente încercaţi?

         - Poliţiştii, şoferii de taxi, lumea de pe stradă, cu toţii mă recunosc, a spus ea, cu o bucurie copilărească. Până şi vânzătorul de baloane m-a oprit pe stradă şi mi-a oferit un balon, spunându-mi „meritaţi totul“. E uşor să fii recunoscut într-o ţară în care nu există decât un singur canal de televiziune.

         Era, oare, conştientă de faptul că, dorind să pară modestă, era de fapt, ofensatoare?

         - Câte canale sunt în Germania? am întrebat eu.

         Și-a dat seama că spusese ceva nelalocul lui şi s-a jenat. Cât despre cuvintele mele, acestea erau inutile.

         - În fiecare zi, când mă duc la serviciu, văd pe un zid fotografia dumneavoastră, mare cât un bloc; este foarte plăcută.

         - Aaa, da, dumneavoastră, turcii, sunteţi cu mult mai avansaţi decât europenii în materie de reclame.

         Preţ de o clipă am fost atât de încântat de aceste cuvinte, încât am uitat că fuseseră rostite din politeţe. L-am căutat din priviri, în mulţimea limbută şi fericită din faţa mea, pe

Zaim. Era acolo, vorbea cu Sibel. Îmi plăcea să-mi imaginez că ar fi putut deveni prieteni. Îmi amintesc chiar şi acum, după atâţia ani, că m-am simţit nespus de fericit; când vorbeam între noi, Sibel îl numea pe Zaim „Zaim-Meritaţi-Totul“, căci găsea că sloganul acesta, folosit în campania publicitară pentru răcoritoarea Meltem, era profund lipsit de sensibilitate şi foarte egoist. După Sibel, cuvintele acestea, rostite într-o ţară atât de săracă şi de îndurerată precum Turcia, în care nenumăraţi tineri se ucideau între ei sub pretextul apartenenţei la stânga sau dreapta, erau absolut dezgustătoare.

         Pe uşile largi ale balconului pătrundea un aer plăcut de primăvară, purtând mireasma florilor de tei. Luminile oraşului se reflectau în apele Cornului de Aur; până şi Kasimpaşa,

Bidonvilurile 1 şi cartierele sărmane arătau frumos. Simţeam că duceam o viaţă nespus de fericită şi că, în plus, mă pregăteam pentru o şi mai mare fericire, care-mi era rezervată în viitor. Gravitatea momentelor trăite în ziua aceea alături de Füsun îmi stârnea tulburare, dar mă gândeam că fiecare om îşi avea tainele, neliniştile şi temerile lui. Cine ştie câţi dintre oaspeţii aceia eleganţi nu încercau stări de disconfort stranii ori nu aveau răni sufleteşti, dar, pe de altă parte, când stăteai şi sorbeai câteva pahare la o reuniune, printre prieteni, se vădea cât de lipsite de însemnătate şi de trecătoare erau lucrurile care ne preocupau.

         - Omul ăla nervos la care te uiţi tu e vestitul Suphi-cel- -Rece. Pune mâna pe toate cutiile de chibrituri pe care-i cad ochii şi le colecţionează. Se zice că ar avea nenumărate

 

1. Cartier de locuinţe mizere, de barăci construite din deşeuri industriale, din tabla bidoanelor uzate etc., unde locuieşte populaţia săracă (n. r.).

 

camere ticsite cu cutii de chibrituri. Lumea zice că ar fi ajuns aşa după ce I-a lăsat nevasta. La logodna noastră chelnerii n-ar trebui să se îmbrace aşa de ciudat, nu crezi? De ce bei atât de mult în seara asta? Uite ce vreau să-ţi spun!

         - Ce?

         - Mehmet o place foarte mult pe fata aia, manechinul din Germania; nu se dă dus de lângă ea, iar Zaim e gelos pe el. Aaa, îl ştii pe tipul ăla, băiatul unchiului Süreyya... E şi

Un fel de rudă cu Yeşim... Ţi-a stricat ceva cheful, vreun lucru pe care nu-1 ştiu eu?

         - Nu, nu e nimic. Ba chiar sunt foarte fericit!

         Chiar şi astăzi îmi amintesc, după ani de zile, de cuvintele tandre pe care mi le adresa Sibel. Sibel era hazoasă, deşteaptă și afectuoasă şi ştiam că aveam să mă simt bine alãturi de

ea, nu numai în perioada aceea, ci toată viaţa. După ce am condus-o acasă, la ore târzii din noapte, am rătăcit îndelung pe străzile pustii şi întunecate, cu gândul la Füsun. Ceea ce nu izbuteam deloc să-mi alung din minte şi ceea ce mă neliniștea peste măsură era inflexibilitatea ei, dincolo de faptul că se culcase cu mine pentru prima oară. Nu făcuse nici un ful de nazuri şi nu ezitase nici măcar când îşi scosese hainele...

         Când am ajuns acasă, nu se afla nimeni în camera de zi; în unelc nopţi, tata nu putea să doarmă, aşa încât îl găseam stând acolo, îmbrăcat în pijama, şi-mi făcea plăcere să tăifăsuiesc cu el înainte de a mã duce la culcare. Acum însă dormea şi el, şi mama; din dormitor răzbăteau sforăitul mamei și suspinele lui. Înainte de a mă culca, am mai dat peste cap un pahar cu rachiu şi am mai fumat o ţigară. Odată așezat în pat, n-am izbutit să adorm imediat. Prin fața ochilor mi se perindau imagini deprinse din clipele de dragoste petrecute alături de

1 ... 12 13 14 ... 229
Mergi la pagina: