Aştept cu foarte mare nerăbdare să vină data viitoare.

  Christian Grey

  CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

  De la: Anastasia Steele

  Subiect: Gimnastică lingvistică

  Data: 31 mai 2011, 22.36 EST

  Către: Christian Grey

  Iar te-ai jucat cu dicţionarul de sinonime?

  De la: Christian Grey

  Subiect: Abia aştept

  Data: 31 mai 2011, 19.40

  Către: Anastasia Steele

  Ce bine mă cunoşti, domnişoară Steele.

  Merg să iau cina cu un vechi prieten, aşa că o să conduc maşina.

  Pe mai târziu, iubi (c)

  Christian Grey

  CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

  Care prieten vechi? Nu ştiam că ar avea vreun prieten vechi, în afară de… ea. Mă încrunt la ecran. De ce e nevoie s-o mai vadă şi acum? Pe neaşteptate, simt că mă cuprinde o gelozie sfâşietoare. Îmi vine să lovesc ceva, pe cineva, preferabil pe madam Robinson. Într-un acces de furie, închid laptopul şi mă sui în pat.

  Ar trebui de fapt să răspund la lungul lui e-mail de dimineaţă, dar deodată sunt prea mânioasă. De ce nu e în stare să-i vadă adevărata faţă – de femeie care molestează copii? Sting lumina şi stau clocotind de furie în întuneric. Cum de-a îndrăznit? Cum de-a îndrăznit să se ia de un adolescent vulnerabil? O mai face şi acum? De ce s-au oprit? Diverse scenarii îmi trec prin minte. Dacă s-au săturat, atunci de ce mai e prieten cu ea? La fel şi ea – o fi măritată? Divorţată? Dumnezeule – o avea copiii ei? Are copiii lui Christian? Vocea interioară îşi iţeşte capul oribil, îndreptând spre mine o căutătură răutăcioasă, iar pe mine ideea mă şochează şi mă îngreţoşează. Oare dr. Flynn ştie de existenţa ei?

  Mă dau jos din pat şi pornesc iar maşinăria malefică. Mă aflu într-o misiune. Bat darabana nerăbdătoare, aşteptând să apară ecranul albastru. Pun pe căutare de imagini şi scriu „Christian Grey” în fereastra motorului de căutare. Imediat ecranul se umple cu imagini ale lui Christian: cu cravată neagră, în costum, Dumnezeule – pozele făcute de José de la Heathman, în cămaşă albă şi pantaloni de flanel. Cum naiba au ajuns astea pe internet? Doamne, ce bine arată.

  Trec rapid mai departe: unele cu parteneri de afaceri, apoi imagine după imagine cu cel mai fotogenic bărbat pe care-l cunosc intim. Intim? Îl cunosc pe Christian intim? Îl cunosc din punct de vedere sexual şi îmi imaginez că şi aici mai sunt multe de descoperit. Ştiu că e nestatornic, dificil, amuzant, rece, cald – Doamne, omul asta e un conglomerat ambulant de contradicţii. Dau clic pe pagina următoare. E singur în toate aceste fotografii şi-mi amintesc de Kate care zicea că n-a putut să găsească nici o poză de-a lui însoţit de vreo femeie, ceea ce i-a sugerat întrebarea despre statutul lui de gay. Apoi, pe pagina a treia, găsesc o poză de-a mea, cu el, la absolvire. Singura lui poză cu o femeie e cu mine!

  Nu-mi vine să cred! Am ajuns pe Google! Mă uit la amândoi. Eu arăt surprinsă de aparatul foto, agitată, parcă prinsă pe picior greşit.

  Asta se întâmpla cu puţin înainte să fiu de acord să încerc. În schimb, Christian arată imposibil de chipeş, calm şi sigur pe el, în plus, poartă acea cravată. Mă uit la el, la faţa lui frumoasă, o faţă care în clipa asta poate că se holbează la blestemata aia de madame Robinson. Salvez poza la preferate şi trec în revistă toate celelalte optsprezece pagini de rezultate… nimic. N-am s-o găsesc pe doamna Robinson pe Google. Dar trebuie să ştiu dacă e cu ea. Îi scriu repede un e-mail lui Christian.

  De la: Anastasia Steele

  Subiect: Companie adecvată pentru cină

  Data: 31 mai 2011, 23.58 EST

  Către: Christian Grey

  Sper că tu şi prietenul tău să aveţi o cină foarte plăcută.

  Ana

  P. S. E vorba de doamna Robinson?

  Apăs „Send” şi mă înapoiez abătută în pat, hotărâtă să-l întreb pe Christian despre relaţia lui cu această femeie. O parte din mine doreşte cu disperare să afle mai multe, dar altă parte ar vrea să uite că mi-a spus vreodată. Şi mi-a venit ciclul şi trebuie să nu uit să-mi iau pilula dimineaţa. Programez la repezeală o alarmă în calendarul BlackBerry-ului. Îl las pe noptieră şi mă întind în pat, alunecând în cele din urmă într-un somn agitat, dorindu-mi să ne fi aflat în acelaşi oraş, nu la patru mii de kilometri distanţă.

  După o dimineaţă la cumpărături şi o după-amiază pe plajă, maică-mea a decretat că trebuie să ne petrecem seara într-un bar. Lăsându-l pe Bob la televizor, ajungem în barul de lux al celui mai select hotel din Savannah. Sunt la al doilea cocktail Cosmopolitan. Mama e la al treilea. Îmi oferă alte indicii preţioase despre fragilul ego masculin. E foarte deconcertant.

  — Vezi tu, Ana, bărbaţii cred că tot ce iese pe gura unei femei e o problemă care trebuie rezolvată. Nu vreo idee vagă pe care-am vrea să o analizăm şi să discutăm despre ea o vreme şi-apoi s-o uităm. Bărbaţii preferă să acţioneze.

  — Mamă, de ce-mi spui lucrurile astea? întreb, nereuşind să-mi ascund exasperarea.

  Toată ziua a fost aşa, sfătoasă.

  — Draga mea, te văd atât de pierdută… Niciodată n-ai venit cu vreun băiat acasă. N-ai avut nici un prieten cât am stat în Vegas. Am sperat c-o să iasă până la urmă ceva cu băiatul ăla pe care l-ai cunoscut la colegiu, José.

  — Mamă, José e doar un prieten.

  — Ştiu, scumpa mea. Dar ceva se întâmplă şi am impresia că nu-mi spui chiar totul.

  Se uită la mine şi pe faţă i se citeşte o îngrijorare maternă.

  — Am simţit nevoia să mă distanţez de Christian ca să-mi fac ordine în gânduri… atâta tot. Tinde să mă copleşească.

  — Să te copleşească?

  — Da.