N-am primit veşti de la Christian toată ziua. Nici un e-mail, nimic. Sunt tentată să-l sun ca să văd dacă n-o fi păţit ceva. Cel mai mult mă tem să nu fi suferit vreun accident de maşină. Pe urmă, mă tem ca nu cumva madame Robinson să-şi fi înfipt iar ghearele malefice în el. Ştiu că e o teamă iraţională, dar când vine vorba despre ea, se pare că-mi pierd cu totul simţul perspectivei.

  — Draga mea, trebuie să mă duc la baie.

  Scurta absenţă a mamei îmi permite să mai arunc o privire la BlackBerry. Toată ziua am încercat să-mi verific pe furiş e-mailul. În sfârşit – un răspuns de la Christian!

  De la: Christian Grey

  Subiect: Companie pentru cină

  Data: 1 iunie 2011, 21.40 EST

  Către: Anastasia Steele

  Da, am cinat cu doamna Robinson. E doar o veche prietenă, Anastasia.

  Aştept cu nerăbdare să te revăd. Mi-e dor de tine.

  Christian Grey

  CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

  Va să zică, a luat cina cu ea. Simt că mă furnică scalpul în timp ce adrenalina şi furia mi se revarsă în corp, acum când temerile mele cele mai rele s-au adeverit. Cum a putut să facă una ca asta? N-am plecat nici de două zile şi el dă fuga la băbătia aia malefică.

  De la: Anastasia Steele

  Subiect: Companie BĂTRÂNĂ pentru cină

  Data: 1 iunie 2011, 21.42 EST

  Către: Christian Grey

  Nu e doar o veche prietenă.

  Şi-a găsit cumva alt adolescent în care să-şi înfigă colţii?

  Ai devenit prea bătrân pentru ea?

  Ăsta e motivul pentru care relaţia voastră s-a terminat?

  Apăs „Send” în momentul în care mama se întoarce.

  — Ana, ce-i cu tine de eşti aşa de palidă?

  Clatin din cap.

  — Nimic. Hai să mai bem ceva, bâigui eu îndărătnică.

  Încreţeşte fruntea, dar ridică privirea şi-i atrage atenţia unuia dintre chelneri, arătând spre paharele din faţa noastră. Chelnerul încuviinţează din cap, semn că a înţeles limbajul universal al lui „băiete, încă un rând”. Cât timp face asta, eu arunc o privire rapidă la BlackBerry.

  De la: Christian Grey

  Subiect: Ai grijă…

  Data: 1 iunie 2011, 21.45 EST

  Către: Anastasia Steele

  N-am de gând să discut subiectul ăsta prin e-mail.

  Câte cocktailuri Cosmopolitan ai de gând să bei?

  Christian Grey

  CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

  Dumnezeule, e aici!

  Capitolul 23

  Mă uit neliniştită în jur, dar nu-l văd.

  — Ana, ce-ai păţit? Arăţi de zici c-ai văzut o fantomă.

  — E, Christian, e aici.

  — Ce? Pe bune?

  Se uită şi ea prin bar. Am uitat să-i vorbesc mamei despre tendinţele de hărţuitor ale lui Christian.

  Îl văd. Inima-mi tresaltă, începând să bată un ritm nervos şi zgomotos în timp ce el se apropie de noi. E chiar aici – pentru mine. Zeiţa mea intimă sare cu entuziasm de pe şezlong. Mişcându-se cu eleganţă prin mulţime, iar părul îi scânteiază de reflexe roşcate şi arămii sub lămpile cu halogen ascunse în tavan. Ochii lui cenuşii şi luminoşi strălucesc de… mânie? Tensiune? Are gura strânsă într-o expresie sumbră, cu maxilarul încordat. Of, fir-ar să fie… nu. În clipa asta sunt atât de furioasă pe el şi, iată-l aici! Cum să mai fiu supărată cu el în faţa mamei mele?

  Ajunge la masa noastră, privindu-mă cu precauţie. E îmbrăcat în obişnuita lui cămaşă albă şi blugi.

  — Bună, scâncesc eu, incapabilă să-mi ascund şocul şi înfiorarea provocate de faptul că-l văd aici în carne şi oase.

  — Bună, îmi răspunde şi, aplecându-se, mă ia prin surprindere când mă sărută.

  — Christian, ţi-o prezint pe mama mea, Caria.

  Bunele mele maniere preiau controlul. El se întoarce ca s-o salute pe mama.

  — Doamnă Adams, sunt încântat să vă cunosc.

  De unde ştie cum o cheamă? O fericeşte cu zâmbetul lui marca „Christian Grey”, capabil să-ţi provoace un stop cardiac şi în faţa căruia n-ai nici o scăpare. Evident că mama n-are nici o speranţă. Rămâne mască. Dumnezeule, ţine-ţi firea, mamă! O văd că ia mâna întinsă şi o strânge în chip de salut. Încă nu i-a răspuns. Uite că habar n-aveam că starea de „consternare completă şi fără grai” e genetică.

  — Christian, reuşeşte ea în cele din urmă să îngaime.

  El îi zâmbeşte atotştiutor, cu ochii cenuşii scânteietori. Eu îmi îngustez privirea spre amândoi.

  — Ce faci aici?

  Întrebarea mea sună mai fragilă decât am intenţionat, iar zâmbetul lui dispare, înlocuit de o expresie precaută. Sunt încântată să-l văd aproape prins pe picior greşit, mânia mea împotriva doamnei Robinson clocotindu-mi în vene. Nu-mi dau seama dacă vreau să ţip la el sau să mă arunc în braţele lui – dar nu ştiu dacă şi lui i-ar plăcea – şi vreau să ştiu de cât timp ne urmăreşte. De asemenea, sunt un pic neliniştită cu privire la e-mailul pe care tocmai i l-am trimis.

  — Am venit să te văd, bineînţeles. Se uită la mine impasibil. Of, oare ce-o fi gândind? M-am cazat la hotelul ăsta.

  — Eşti cazat aici?

  Zici că-s o studentă care a luat amfetamine, cu glasul prea piţigăiat chiar şi pentru urechile mele.

  — Păi, ieri ziceai că ai vrea să fiu aici.

  Se opreşte ca să vadă ce reacţie am.

  — Ţelul nostru este să oferim plăcere, domnişoară Steele.

  Vocea lui e liniştită, fără o umbră de umor.

  La naiba! A înnebunit? Să fie de la comentariile legate de doamna Robinson? Sau faptul că sunt la al treilea, în curând al patrulea Cosmo? Maică-mea se uită neliniştită la noi doi.

  — Nu vrei să bei ceva cu noi, Christian?

  Mama îi face un semn chelnerului, care ajunge lângă ea într-o secundă.