Nu auzi nimic care să-l vizeze pe el, pe Jonas.

În cele din urmă, Vârstnica-Şefă elogie munca grea a comisiei pe care-o conducea şi care depusese o activitate de observare extrem de meticuloasă pe tot parcursul anului. Comisia de Vârstnici se ridică şi primi aplauzele asistenţei. Jonas îl surprinse pe Asher căscând uşor şi acoperindu-şi politicos gura cu mâna.

Pe urmă Vârstnica-Şefă îl chemă în fine pe numărul Unu pe scenă şi în felul ăsta începu distribuirea Însărcinărilor.

Fiecare anunţ era lung şi însoţit de un discurs care-l viza pe noul Doişpear. Jonas se strădui să fie atent pe când Unu, zâmbind fericită, îşi primea Însărcinarea de Îngrijitoare la Crescătoria Piscicolă, împreună cu vorbe de laudă pentru numeroasele ore de voluntariat efectuate acolo în copilărie şi pentru interesul ei evident faţă de importantul proces de furnizare a hranei pentru comunitate.

Numărul Unu – pe care o chema Madeline – se întoarse în cele din urmă la loc, printre aplauze, purtând noul ecuson care-o prezenta drept Îngrijitoare la Crescătoria Piscicolă. Lui Jonas îi părea extrem de bine că scăpase de Însărcinarea aceea – nu şi-ar fi dorit-o. Dar îi adresă un zâmbet de felicitare lui Madeline.

Când Doi, o persoană de sex femeiesc pe nume Inger, îşi primi Însărcinarea de Născătoare, Jonas îşi aduse aminte că mama lui o numise o slujbă fără onoare. Dar fu de părere că membrii Comisiei aleseseră bine. Inger era o fată drăguţă, deşi cam leneşă, şi avea un corp solid. Avea să savureze cei trei ani de răsfăţ de după scurta perioadă de instruire; avea să nască uşor şi bine; iar viitoarea Însărcinare de Muncitor avea să-i pună la treabă forţa, s-o menţină sănătoasă şi s-o oblige la autodisciplină. Inger zâmbea când se întoarse la loc. A fi Născătoare era o muncă importantă, deşi lipsită de prestigiu.

Jonas observă că Asher părea agitat. Întorcea capul întruna şi se tot uita în spate la Jonas, până când şeful de grupă trebui să-l admonesteze pe muteşte, făcându-i semn să se-astâmpere şi să se uite drept în faţă.

Numărul Trei, Isaac, primi Însărcinarea de Învăţător al Şesarilor, ceea ce-l mulţumi în mod evident şi i se păru bine meritat. Se duseseră deja trei Însărcinări, dintre care niciuna nu fusese pe placul lui Jonas – chit că oricum n-ar fi putut fi Născătoare, îşi dădu el seama amuzat. Încercă să parcurgă în gând lista cu posibilele Însărcinări rămase. Dar erau atât de multe, încât se dădu bătut; şi oricum, îi venise rândul lui Asher. Deveni foarte atent, în timp ce prietenul lui urcă pe scenă şi se opri emoţionat lângă Vârstnica-Şefă.

— Cu toţii din comunitate îl ştim şi-l simpatizăm pe Asher, începu bătrâna.

Asher rânji şi-şi scărpină un picior cu laba celuilalt. Publicul râse încet.

— Când comisia a început să se gândească la Însărcinarea lui, continuă Vârstnica-Şefă, au existat câteva posibilităţi care-au fost date deoparte imediat. Unele care evident că nu i s-ar fi potrivit lui Asher. De exemplu, spuse ea zâmbind, nu ne-am gândit nicio clipă să-l numim Învăţător al Treiarilor.

Publicul hohoti. Râse şi Asher, având un aer jenat, însă mulţumit de atenţia specială care i se acorda. Învăţătorii Treiarilor se ocupau de exprimarea corectă.

— De fapt, continuă Vârstnica-Şefă, amuzându-se uşor la rându-i, chiar ne-a dat prin cap să aplicăm o pedeapsă retroactivă celui care a fost Instructor al Treiarilor şi s-a ocupat de Asher cu mult în urmă. La întrunirea unde s-a vorbit despre Asher, am reluat multe dintre poveştile pe care ni le-am amintit cu toţii din perioada când învăţa să vorbească. Mai ales, zise ea chicotind, de diferenţa dintre nuga şi nuia. Mai ţii minte, Asher?

Asher dădu din cap cu tristeţe, iar publicul râse în gura mare. Jonas făcu la fel. Ţinea şi el minte, chiar dacă era abia Treiar pe vremea aceea.

Pedeapsa pentru copiii mici consta într-o serie bine gândită de lovituri cu vergeaua disciplinei – o armă subţire şi flexibilă, care provoca înţepături dureroase când era folosită. Specialiştii în Creşterea Copilului erau instruiţi foarte atent cu privire la metodele de disciplinare: o lovitură rapidă peste palme pentru o abatere minoră, trei lovituri mai puternice peste picioarele goale pentru a doua abatere.

Bietul Asher, care vorbea prea repede şi încurca mereu cuvintele, chiar de la câţiva ani! Pe când era Treiar, nerăbdător să-şi primească sucul şi gustarea din pauză, spusese într-o zi „nuia“ în loc de „nuga“, în timp ce stătea la coadă şi aştepta trataţia de dimineaţă.

Jonas îşi amintea foarte clar. Parcă-l vedea pe micul Asher foindu-se nerăbdător la coadă. Îşi amintea cum strigase, cu vocea aceea veselă, „Vreau nuia!“

Ceilalţi trei, printre care şi Jonas, râseseră neliniştiţi.

— Nuga! îl corectaseră ei. Ai vrut să spui nuga, Asher!

Însă greşeala fusese comisă. Iar precizia exprimării era una dintre cele mai importante îndatoriri ale copiilor mici. Asher ceruse o nuia.

În mâna angajatului de la Centrul de Îngrijire, vergeaua disciplinei se abătuse cu un şuierat peste palmele lui Asher. Copilul scâncise, se încovoiase şi se corectase pe loc.

— Nuga, şoptise el.

Însă în dimineaţa următoare o zbârcise din nou. Şi încă o dată, după o săptămână. Părea să nu se poată opri, deşi pentru fiecare scăpare era croit cu vergeaua disciplinei, totul culminând cu o serie de lovituri dureroase, care-i lăsaseră urme pe picioare. În cele din urmă, pentru o vreme, Asher nu mai vorbise deloc în anul când fusese Treiar.

— Pentru un timp, spuse Vârstnica-Şefă, încheindu-şi povestirea, am avut un Asher mut! Dar până la urmă a-nvăţat.

Se întoarse spre el cu un surâs.

— Când a reînceput să vorbească, a făcut-o cu mai mare precizie. Iar acum are foarte puţine scăpări. Corectările şi scuzele sunt foarte prompte. Iar buna dispoziţie nu-l părăseşte niciodată.

Publicul murmură aprobator. Veselia lui Asher era bine-cunoscută în întreaga comunitate.

— Asher, rosti Vârstnica-Şefă, ridicând glasul pentru anunţul oficial. Ţi-am conferit Însărcinarea de Director pentru Recreaţii.

Îi prinse noul ecuson, pe când el rămase pe loc, radiind de bucurie. Pe urmă se întoarse şi coborî de pe scenă, în timp ce publicul aclama. După ce se aşeză la loc, Vârstnica-Şefă îşi coborî privirile asupra lui şi rosti cuvintele pe care