biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Biblia pierdută descarcă top-uri de cărți online gratis .PDF 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Biblia pierdută descarcă top-uri de cărți online gratis .PDF 📖». Rezumatul cărții:

5
0
1 ... 13 14 15 ... 178
Mergi la pagina:
nimeni despre mine.

Răspunse la fel, în viteza a şasea.

— Ştiu că nu sunteţi aici pentru conferinţă.

— Nu? Atunci de ce sunt?

— Diavolul, vă rog.

— Da. Diavolul.

Capitolul 12

Interpolul nu este, propriu-zis, un organism executiv, aşa cum sunt poliţiile tradiţionale. E mai degrabă o uriaşă bază de date, cu o grămadă de analişti şi de investigatori şi cu o echipă de intervenţie care oferă sprijin mai degrabă logistic. Organizaţia funcţionează ca element de legătură între diversele agenţii de law-enforcement{12} din lume. Interpolul nu face arestări şi nu intervine activ în nicio circumstanţă. E foarte util pentru situaţiile în care o reţea criminală sau teroristă trece graniţele unui stat. El face legătura între diverse tipuri de autorităţi, adunând, centralizând şi interpretând informaţii de peste tot de pe glob. Intervenţiile agenţilor săi pot fi foarte eficiente când barierele jurisdicţionale, de limbă şi capacitatea limitată de a obţine informaţii rapide şi eficiente în diferite părţi ale planetei fac imposibilă rezolvarea cazurilor complexe pentru autorităţile naţionale. Specialitatea sa este criminalitatea transfrontalieră. Cu o istorie zbuciumată, a fost creată în 1923 la Viena, la Congresul Poliţiei Criminale. La numai două decenii de la înfiinţare, Germania nazistă a pus mâna pe Interpol şi i-a mutat sediul la Berlin. După cel de-al Doilea Război Mondial s-a mutat în Franţa, la Saint-Cloud, iar din 1989, la Lyon. Aceasta era explicaţia pentru care numărul de pe care sunase Christa începea cu +33. Cu un buget ridicol de mic, aproximativ 70 de milioane de euro anual, şi lovită de numeroase scandaluri de corupţie la vârf, instituţia are nevoie de o revigorare şi de o nouă faţă. Logo-ul său e un glob în care e înfiptă o spadă, înconjurat de ramuri de măslin, iar dedesubt atârnă o balanţă. Simbolistica e clară – un organism poliţienesc mondial care luptă pentru pace şi dreptate.

Christa fusese angajată la Interpol încă de pe băncile facultăţii pentru capacitatea ei extraordinară de a face conexiuni neaşteptate. Analiza cu rapiditate toate informaţiile şi le lega în cel mai rapid şi eficient mod cu putinţă. Era responsabilă de unele dintre cele mai serioase rezultate ale organizaţiei – de la anihilarea a cel puţin opt atacuri teroriste de amploare pe teritoriul Statelor Unite şi al Marii Britanii şi până la desfiinţarea uneia dintre cele mai mari filiere mexicane de heroină din lume. Acest din urmă caz îi pusese viaţa şi integritatea fizică şi mentală în asemenea pericol, încât avusese nevoie de aproape doi ani ca să îşi revină pe deplin şi să îşi lingă rănile. Datorită inteligenţei sale şi a sacrificiilor pe care şi le-a asumat fără să ceară niciodată nimic în schimb, Christa Wolf, pe numele ei real Katherine Shoemaker, zisă şi Kate, beneficia de o libertate aproape absolută în cadrul Interpol. Putea să îşi aleagă cazurile, avea la dispoziţie un buget considerabil mai mare decât orice alt agent şi dădea foarte rar socoteală pentru ceea ce făcea.

Prima misiune pe care şi-o asumase aproape fără să ştie nimeni era rezolvarea cazului cu nume de cod „Vampirul din Carpaţi”. Elementul central al cazului îl reprezenta un bărbat pe nume Charles Baker, celebru profesor american. Îi spusese şefului său direct – singurul care ştia la ce lucra şi care îi semna deconturile – că pleacă să îl studieze pe acesta şi dusă a fost. Din când în când trimitea câte un raport şi cerea bani. Învăţase totul despre el în anul în care îl urmărise aproape pas cu pas.

În acel moment şedea în faţa sa şi aştepta cu nerăbdare să audă varianta lui despre ce se întâmplase în acea dimineaţă.

Charles îşi muşcă buza de sus şi se gândi cum să înceapă. Într-un târziu, zise:

— Presupun că ştii ce reprezintă tatuajele şi desenul de pe aşa-zisa mea carte de vizită. Dar, de dragul construirii unui raţionament corect, o să relatez întreaga poveste. Fiindcă, deşi abia am descifrat toate semnele din care e compus mesajul, e evident că nu îl înţelegem.

— Încă, replică foarte convinsă Christa.

— Încă. Suntem în situaţia în care ştim literele unei limbi, pentru că le folosim şi în limba noastră, dar necunoscând regulile după care se combină într-un text, nu înţelegem textul. Să zicem că suntem norvegieni şi dăm peste un text în spaniolă. Nu ştim o boabă de spaniolă şi nu avem nicio idee despre o limbă înrudită, nu vom putea nici măcar intui despre ce este vorba. Cam în situaţia asta suntem. Deci, aşa cum ştii, diavolul în chiloţi, cum îl numesc eu, astăzi personaj ridicol, care seamănă cu un personaj de desen animat, băga lumea în sperieţi în urmă cu mai bine de şase sute de ani. E un desen care apare la pagina 290 a unei cărţi considerată multă vreme cea mai mare din lume. De aceea a şi fost botezată Codex Gigas. Cântăreşte aproximativ optzeci şi două de kilograme, are aproape un metru lungime, e lată de aproape jumătate de metru şi are o grosime cam de douăzeci de centimetri. A fost mult timp catalogată una dintre minunile lumii. Cică ar fi fost nevoie de pielea de la 160 de măgari pentru a produce pergamentele din care e constituită – vellum-urile. Legenda spune despre ea că a fost scrisă într-o singură noapte în anul 1229 de către călugărul Herman într-o mănăstire benedictină din Boemia, în Cehia de astăzi. Mănăstirea se numea Podlazice, iar satul de care aparţinea, Chrudim. Fratele Herman ar fi încălcat un jurământ – e o dispută pe tema asta, despre ce încălcare ar putea fi vorba. Bănuiesc că, la pedeapsa pe care a primit-o, a încălcat jurământul castităţii. Aşadar, fraţii l-au osândit la zidire. Adică la a-l îngropa de viu într-un zid.

— Dar cartea asta este o Biblie, nu-i aşa?

— Da, e şi o Biblie. Ajung acolo numaidecât. Fratele ăsta s-a milogit de ei şi a susţinut că ar putea face ceva nemaivăzut într-o singură noapte, doar ca să scape de condamnare. Cum timpul le cam era indiferent călugărilor benedictini din epocă, i-au dat şansa asta. Dimineaţa cartea era gata. Ce

1 ... 13 14 15 ... 178
Mergi la pagina: