O Scrisoare Pierduta descarcă iubiri de poveste online gratis .pdf 📖

comedie în patru acte

  PERSOANELE:

  ŞTEFAN TIPĂTESCU, prefectul judeţului.

  AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la ‘48

  ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului şcolar, Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţii TACHE FARFURIDI, avocat, membru al acestor comitete şi comiţii IORDACHE BRÂNZOVENESCU, asemenea.

  NAE CAŢAVENCU, avocat, director-proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaţilor”, prezident fondator al Societăţii Enciclopedice-Cooperative „Aurora Economică Română”

  IONESCU, institutor, colaborator la acel ziar şi membru al acestei societăţi POPESCU, institutor, asemenea.

  GHIŢĂ PRISTANDA, poliţaiul oraşului.

  UN CETĂŢEAN TURMENTAT.

  ZOE TRAHANACHE, soţia celui de sus.

  UN FECIOR.

  ALEGĂTORI, CETĂŢENI, PUBLIC.

  În Capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre.

  ACTUL I.

  (O anticameră bine mobilată. Uşă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o uşă, la stânga altă uşă, în planul din faţă. În stânga, planul întâi, canapea şi un fotoliu)

  SCENA I.

  TIPĂTESCU, puţin agitat, se plimbă cu „Răcnetul Carpaţilor” în mână; e în haine de odaie; PRISTANDA în picioare, mai spre uşă, stă rezemat în sabie.

  TIPĂTESCU (terminând de citit o frază din jurnal): „. Ruşine pentru oraşul nostru să tremure în faţa unui om!… Ruşine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă în ghearele unui vampir!…” (indignat) Eu vampir, ‘ai?… Caraghioz!

  PRISTANDA (asemenea): Curat caraghioz!… Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bambir… ce-i aia, bampir?

  TIPĂTESCU: Unul… unul care suge sângele poporului… Eu sug sângele poporului!…

  PRISTANDA: Dumneata sugi sângele poporului!… Aoleu!

  TIPĂTESCU: Mişel!

  PRISTANDA: Curat mişel!

  TIPĂTESCU: Murdar!

  PRISTANDA: Curat murdar!

  TIPĂTESCU: Ei! nu s-alege!

  PRISTANDA: Nu s-alege!

  TIPĂTESCU: Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui… degeaba! să-mi rază mie mustăţile!

  PRISTANDA: Şi mie!

  TIPĂTESCU: Dar în sfârşit, las-o asta! lasă-l să urle ca un câine!

  PRISTANDA: Curat ca un câine!

  TIPĂTESCU: Începuseşi să-mi spui istoria de aseară. (şade)

  PRISTANDA: Cum vă spuneam, coane Fănică (se apropie), aseară, aţipisem niţel după-masă, precum e misia noastră… că acuma dumneavoastră ştiţi că bietul poliţai n-are şi el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creştinul…

  TIPĂTESCU: Fireşte…

  PRISTANDA: Şi la mine, coane Fănică, să trăiţi! greu de tot… Ce să zici? Famelie mare, renumeraţie mică, după buget, coane Fănică. Încă d-aia nevastă-mea zice: „Mai roagă-te şi tu de domnul prefectul să-ţi mai mărească leafa, că te prăpădeşti de tot!…” Nouă copii, coane Fănică, să trăiţi! nu mai puţin… Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de! nouă copii şi optzeci de lei pe lună: famelie mare, renumeraţie mică, după buget.

  TIPĂTESCU (zâmbind): Nu-i vorbă, după buget e mică, aşa e… decât tu nu eşti băiat prost; o mai cârpeşti, de ici, de colo; dacă nu curge, pică… Las’ că ştim noi!

  PRISTANDA: Ştiţi! Cum să nu ştiţi, coane Fănică, să trăiţi! tocma’ dumneavoastră să nu ştiţi!

  TIPĂTESCU: Şi nu-mi pare rău, dacă ştii să faci lucrurile cuminte: mie-mi place să mă servească funcţionarul cu tragere de inimă… Când e om de credinţă…

  PRISTANDA: De credinţă, coane Fanică, să trăiţi!

  TIPĂTESCU: Nu mă uit dacă se foloseşte şi el cu o para, două… mai ales un om cu o familie grea.

  PRISTANDA: Nouă suflete, coane Fănică, nouă, şi renumeraţie…

  TIPĂTESCU: După buget!…

  PRISTANDA: Mică, sărut mâna, coane Fănică.

  TIPĂTESCU: Lasă, Ghiţă, cu steagurile de alaltăieri ţi-a ieşit bine; ai tras frumuşel condeiul.

  PRISTANDA (uitându-se pe sine şi râzând): Curat condei! (luându-şi numaidecât seama, naiv) Adicăte, cum condei, coane Fănică?…

  TIPĂTESCU: Contul jidanului s-a plătit la Comitet pe patruzeci şi patru de steaguri…

  PRISTANDA (naiv): Da.

  TIPĂTESCU: Ei?… s-a pus patruzeci şi patru de steaguri?

  PRISTANDA (cu tărie): S-a pus, coane Fănică, s-a pus… Poate unul-două să le fi dat vântul jos… da’ s-a pus…

  TIPĂTESCU: Patruzeci şi patru?

  PRISTANDA: Patruzeci şi patru în cap, coane Fănică.

  TIPĂTESCU (râzând): Nu umbla cu mofturi, Ghiţă. Nu m-am plimbat eu la luminaţie în trăsură cu Zoe şi cu nenea Zaharia în tot oraşul? Tocmai ea, cum e glumeaţă, zice: „ia să-i numărăm steagurile lui Ghiţă…”

  PRISTANDA (mâhnit): Îmi pare rău! tocmai coana Joiţica, tocmai dumneei, care de!… să ne aşteptăm de la dumneei la o protecţie…

  TIPĂTESCU: Apoi, ea n-a zis-o cu răutate, a zis-o de glumă. Nu ştie şi nenea Zaharia şi ea că eşti omul nostru…

  PRISTANDA: Al dumneavoastră, coane Fănică, şi al coanii Joiţichii, şi al lui conul Zaharia… Ei? şi le-aţi numărat, coane Fănică?… Ei? aşa e? patruzeci şi patru…

  TIPĂTESCU: Vreo paispce… cinspce.

  PRISTANDA: Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm: două la prefectură.

  TIPĂTESCU: Două…

  PRISTANDA: Două pe piaţa lui 11 Fevruarie…

  TIPĂTESCU: Patru…

  PRISTANDA (căutând în gând): Două la primărie…

  TIPĂTESCU: Şase…

  PRISTANDA (acelaşi joc): Unul la şcoala de băieţi…

  TIPĂTESCU: Şapte…

  PRISTANDA: Unul… la şcoala de fete…

  TIPĂTESCU: Opt…

  PRISTANDA: Unul la spital…

  TIPĂTESCU: Nouă…

  PRISTANDA: Două… la catrindală, la Sf. Niculae…

  TIPĂTESCU: Unsprezece.

  PRISTANDA: Două la prefectură… paispce…

  TIPĂTESCU (râzând): Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.

  PRISTANDA: Nu, coane Fănică, să trăiţi! (continuă repede, pe nerăsuflate) Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci…

  TIPĂTESCU (râzând): Le-ai mai numărat o dată pe toate astea şi aduni rău…

  PRISTANDA: Doamne păzeşte, coane Fănică, să trăiţi, patruzeci şi patru, în cap… patruzeci şi patru… Cum zic, unul-două, poate vântul… ori cine ştie…

  TIPĂTESCU (râzând): Ghiţă… apoi nu mă orbi de la obraz aşa.

  PRISTANDA (schimbând deodată tonul, umilit şi naiv): Famelie mare… renumeraţie după buget mică…

  TIPĂTESCU (uitându-se la ceas): Ia să