Ion dowloand free .PDF 📖

Liviu Rebreanu

Ion

Prefață de Cosmin Ciotloș

Editura LITERA

2014

Ion

Liviu Rebreanu

Textul actualei ediții este reprodus după volumul

Liviu Rebreanu, Romane (vol. I), ediție de Niculae Gheran,

Cartea Românească, București, 1986.

Cronologie şi referinţe critice de Teodora Dumitru

Fotografii din arhiva Muzeului Național al Literaturii Române

Copyright © 2014 Grup Media Litera, pentru prezenta ediţie

Pe copertă: Margine de sat (detaliu), de Sabin Popp © Galeriile Artmark

Editura Litera

O.P. 53; C.P. 212, sector 4, București, România

tel.: 021 319 63 93; 0752 101 777

e-mail: comenzi@lira.ro

Ne puteți vizita pe

www.litera.ro

Editor: Vidrașcu și fiii

Director general: Dan Vidrașcu

Redactor: Ioan Luca

Corector: Carmen Bâtlan

Tehnoredactare și prepress: Ofelia Coșman

Prelucrare detaliu copertă: Bogdan Mitea

Coordonator colecție: Ana-Maria Vulpescu

Date despre colecția BIBLIOTECA PENTRU TOȚI:

www.jurnalul.ro; www.bibliotecapentrutoti.ro

ISBN ePUB: 978-606-686-883-9

ISBN PDF: 978-606-686-884-6

ISBN Print: 978-606-686-712-2

Lectura digitală protejează mediul

Versiune digitală realizată de elefant.ro

CRONOLOGIE

1885

La 27 noiembrie se naște, la Târlișiua (județul Bistrița-Năsăud), Liviu Rebreanu, primul dintre cei paisprezece copii ai Ludovicăi și ai lui Vasile Rebreanu.

1891–1895

Urmează clasele primare în Maieru.

1895–1897

Învață la Gimnaziul Superior Fundațional din Năsăud.

Liviu Rebreanu, elev al Școlii Reale Superioare de Honvezi din Sopron

1897–1900

Se transferă la Școala Civilă de Băieți din Bistrița (cu limba de predare maghiară).

În 1897, Vasile Rebreanu este numit învățător la Prislop (azi, comuna Liviu Rebreanu, în județul Bistrița-Năsăud), unde se stabilește cu familia. (Satul Prislop va deveni, sub numele Pripas, toposul ficțiunii Ion.)

1900–1903

Frecventează Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron (nord-vestul Ungariei). Mai târziu Rebreanu își va aminti cum, în timpul ultimului an de școală petrecut la Sopron, și-a văzut „tipărită o schiță într-o revistă de la Budapesta”. Era semnată cu pseudonim, ca și alte „mărunțișuri așa-zis literare”, pe care le va mai publica de atunci în reviste ungurești și germane.

1903–1906

Primește o bursă la Academia Militară „Ludoviceum” din Budapesta (pe care o termină cu gradul de locotenent).

1906

Este repartizat la Regimentul 2 de honvezi regali din garnizoana Gyula.

1907

Este suspendat din serviciu până la sfârșitul anului, din cauza unor nereguli financiare constatate la popota ofițerilor, aflată în responsabilitatea lui. (Se pare că sumele sustrase fuseseră împrumutate unor colegi – v. Niculae Gheran și Andrei Moldovan, Liviu Rebreanu prin el însuși, Editura Academiei, București, 2009, p. 39.)

Consemnat la domiciliu, tânărul ofițer Rebreanu începe un Jurnal cu note de lectură (v. Liviu Rebreanu, Opere, vol. XXIII, ediție critică de Niculae Gheran, Fundația Națională pentru Civilizație Rurală, 2005, pp. 13–186).

Interesat apoi din ce în ce mai evident și de arta scrisului, Liviu Rebreanu își exersează abilitățile în piese de teatru și proză, scrise în maghiară. Unele vor fi reluate și tipărite în românește (v. Liviu Rebreanu, Opere, vol. I și vol. XI, Editura Minerva, București, 1968, 1981). Despre primele contacte cu limba și literatura română și cu ideea scrisului, Rebreanu povestea:

„... Te va surprinde poate [...] când îți voi spune că am ținut să fiu medic. Și azi încă îmi vine uneori să mă duc să mă înscriu la facultatea de medicină. Dar noi, în Ardeal, eram nouă copii. Ce