(În toată scena aceasta şi în cea următoare, până la intrarea mulţimii, se aude marşul şi uralele treptat, din ce în ce mai aproape şi mai distinct)

  SCENA XIII.

  ACEIAŞI – ZOE, TIPĂTESCU.

  ZOE (coborând întâi treptele, urmată de Tipătescu, veseli şi fără să vază pe cei din scenă): Şi astfel, cum ai văzut (văzând pe Trahanache şi Dandanache, schimbă tonul), d-le prefect, furtuna rea trece curând… (coborând) D-le Dandanache, într-un moment, masa e gata…

  DANDANACHE: Tocmai îi spuneam d-lui prefect, şi dumnealui îmi spunea…

  TIPĂTESCU: D-lui prefect?…

  DANDANACHE: Da, d-lui prefect! (arată pe Trahanache, care vorbeşte la o parte cu Zoe)

  ZOE (încet): Îţi place, nene, alesul d-voastră?

  TRAHANACHE (încet): Deştept… dar mi se pare că e cam şiret.

  DANDANACHE (lui Tipătescu): Îmi spunea istoriile de aiţi de la aledzeri, cu scrisoarea, cu plastografia (mişcarea Zoii) şi eu îi spuneam de cazul meu,… că la mine a fost chiar adevărat… cu becherul…

  ZOE (repezindu-se lângă el, încet): D-le Dandanache, mi-ai promis să nu mai pomeneşti de istoria asta…

  DANDANACHE: Eu am promis? (repede) când am promis? cui am promis? ţe am promis? (aducându-şi deodată aminte.) A! da! Nu mai… nu mai…

  (Uralele s-au apropiat cu desăvârşire. Lumea toată intră cu muzica)

  SCENA XIV.

  ACEIAŞI – FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU, CAŢAVENCU, CETĂŢEANUL TURMENTAT, GHIŢĂ PRISTANDA, IONESCU, POPESCU, ALEGĂTORI, CETĂŢENI, PUBLIC

  (Brânzovenescu şi Farfuridi cu alţi alegători mai spălaţi, în costume de pretenţie provincială, intră, venind din casă, coborând pe treptele din dreapta; salutări de toate părţile. Prin fund, Caţavencu, Ghiţă poliţaiul, îmbrăcat ţivil, Cetăţeanul turmentat, Ionescu şi Popescu intră, conducând manifestaţia publică. Cei ce vin prin fund sunt toţi ameţiţi, şi mai ales Caţavencu şi Cetăţeanul turmentat, care înghite şi sughite mereu. După ei vin o mulţime de cetăţeni cu ramuri verzi şi steaguri, asemenea foarte chefuiţi. Toată lumea cu borcane de băutură în mâini.

  — Din casă, în urma lui Farfuridi, Brânzovenescu şi a celorlalţi alegători, vin feciorii cu sticle de şampanie.

  — Ghiţă Pristanda, îndată ce soseşte în scenă, face semn muzicei să tacă. Muzica tace. Se împart pahare de şampanie fruntaşilor.

  — Tipătescu, Zoe, Trahanache, Dandanache sunt în stânga)

  FARFURIDI (luând un pahar de şampanie): În sănătatea domnului Agamiţă Dandanache, alesul nostru! Să trăiască! (urale şi muzică. Pristanda ţine cu mâna tactul uralelor. Toţi ciocnesc şi beau)

  DANDANACHE (îndemnat de Zoe şi Tipătescu, trece în mijloc cu paharul în mână): În sănătatea alegătorilor… cari au probat patriotism şi mi-au acordat… (nu nemereşte) asta… cum să zic de!… zi-i pe nume de!… a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră, şi eu ca rumânul imparţial, care va să zica… cum am ziţe… în sfârsit să trăiască! (urale şi ciocniri)

  TRAHANACHE (cătră Caţavencu, care a coborât spre el şi Tipătescu): Şi aşa zi, ai? d-ai noştri, stimabile? bravos! mă bucur.

  CAŢAVENCU: Venerabile neică Zahario! în împrejurări ca acestea (mişcat) micile pasiuni trebuie să dispară.

  TRAHANACHE: Ei, aici mi-ai plăcut! bravos! să trăieşti!

  CAŢAVENCU: În sănătatea venerabilului şi imparţialului nostru prezident, Trahanache! (urale şi ciocniri)

  (Zoe vede pe Cetăţeanul turmentat în grămadă, ia un pahar şi merge de i-l oferă)

  CETĂŢEANUL: În sănătatea coanii Joiţichii! că e (sughite) damă bună! (ciocneşte cu ea: ea-i strânge mâna din toată inima. Urale, ciocniri.)

  CAŢAVENCU (lui Tipătescu încet): Să mă ierţi şi să mă iubeşti! (expansiv) pentru că toţi ne iubim ţara, toţi suntem români!… mai mult, sau mai puţin oneşti! (Tipătescu râde.) În sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea judeţului nostru! (urale, ciocniri)

  TRAHANACHE (luând un pahar şi trecând în mijloc foarte vesel): Ei, aveţi puţintică răbdare!… Nu cunosc prefect eu! eu n-am prefect! eu am prietin! În sănătatea lui Fănică! Să trăiască pentru fericirea prietinilor lui! (sărută pe Fănică, apoi pe Zoe. Fănică sărută mâna Zoii.)

  (Urale. Dandanache între alegători, cu Farfuridi şi Brânzovenescu, le povesteşte încet, făcând gestul cu clopoţeii; la dreapta, în fund, Pristanda, Cetăţeanul turmentat, muzica şi lume. În stânga Zoe, Tipătescu, Trahanache cu alţi alegători. În mijloc Caţavencu) CAŢAVENCU (foarte ameţit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrăşându-şi silabele): Fraţilor! (toţi se-ntorc şi-l ascultă) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!

  PRISTANDA: Curat constituţional! Muzica! Muzica!

  (Muzica atacă marşul cu mult brio. Urale tunătoare. Grupurile se mişcă. Toată lumea se sărută, gravitând în jurul lui Caţavencu şi lui Dandanache, care se strâng în braţe, în mijloc. Dandanache face gestul cu clopoţeii. Zoe şi Tipătescu contemplă de la o parte mişcarea. Cortina cade repede asupra tabloului)

          SFÂRŞIT

  [1] Joc de cărţi.

  [2] Joc de cărţi.

  [3] În epoca Scrisorii pierdute, se vota pe colegii censitare. Cetăţenii erau împărţiţi, pe criterii social-economice, în trei categorii. Majoritatea nu puteau vota decât indirect, prin delegaţi.

  [4] Corespunde preceptului biblic: „Cine are urechi de auzit să audă!” [5] Confuzie, ilustrând pretenţiile de cultură ale lui Caţavencu. Formula aparţine, de fapt, lui Machiavelli. Gambetta, om politic francez chiar din acea vreme, era însă mai cunoscut eroilor lui Caragiale.

  [6] Pânză subţire de bumbac.

  [7] Este vorba despre plebiscitul iniţiat de Al. I. Cuza şi M. Kogălniceanu în 1864, prin care s-a aprobat reforma agrară.

  [8] Începutul stâlcit al maximei latine: „honeste vivere, neminem laedere, suum cuique tribuere” (să trăieşti cinstit, să nu păgubeşti pe nimeni, să dai fiecăruia ce e al său).