Oftez, resemnată.

  — Ce vrei să ştii?

  — Ei bine, pentru început, ce părere ai despre posibilul nostru Aranjament.

  Clipesc către el. Momentul adevărului – Vocea interioară şi zeiţa intimă se privesc neliniştite. La naiba, fie ce-o fi!

  — Nu cred c-am să pot s-o fac pentru o perioadă prelungită. Adică, să fiu un weekend întreg cineva care nu sunt.

  Roşesc şi-mi pironesc privirea în podea. El îmi ridică bărbia şi îmi zâmbeşte ironic, amuzat.

  — Nu, nici eu nu cred c-ai putea.

  O parte din mine se simte jignită şi provocată.

  — Tu râzi de mine?

  — Da, dar într-un fel pozitiv, spune el cu un mic zâmbet.

  Se apleacă şi mă sărută delicat şi scurt.

  — Nu eşti o supusă prea grozavă, murmură în timp ce mă ţine de bărbie, ochii dansându-i amuzaţi.

  Mă uit la el şocată, după care izbucnesc în râs – iar el râde alături de mine.

  — Poate că n-am un profesor bun.

  El pufneşte.

  — Poate. Poate că ar trebui să fiu mai strict cu tine.

  Îşi lasă capul într-o parte şi-mi oferă un zâmbet artificial. Înghit în sec. Dumnezeule, nu. Dar, în acelaşi timp, muşchii mei se încleştează undeva în adâncul meu. Este felul lui de a-mi arăta că îi pasă. Poate că e singurul fel în care poate să arate că-i pasă – îmi dau seama de asta. Se uită intens la mine, evaluându-mi reacţia.

  — A fost aşa de rău când te-am bătut la fund prima oară?

  Mă uit la el clipind. A fost aşa de rău? Îmi amintesc că propria mea reacţie mi-a lăsat o stare confuză. A durut, dar nu aşa de mult, privind retrospectiv. A spus în repetate rânduri că e mai mult în mintea mea. Şi a doua oară… Păi, atunci a fost bine… excitant.

  — Nu, nu tocmai, şoptesc eu.

  — E mai mult ideea? îmi sugerează el.

  — Presupun. Să simţi plăcere când ar trebui să n-o simţi.

  — Îmi amintesc că am simţit la fel. Îţi trebuie un timp ca să te obişnuieşti cu ideea.

  Nu-mi vine să cred! Asta se întâmpla când el era adolescent.

  — Poţi folosi oricând cuvântul de siguranţă, Anastasia. Să nu uiţi asta. Şi, atâta timp cât respecţi regulile, care îmi satisfac nevoia profundă de a te controla şi de a te menţine în siguranţă, atunci poate că vom putea găsi o cale de a merge înainte.

  — De ce simţi nevoia să mă controlezi?

  — Pentru că asta satisface o nevoie din mine care n-a fost împlinită în anii de formare.

  — Deci, e o formă de terapie?

  — Nu m-am gândit niciodată în acest mod, dar da, presupun că este.

  Asta sunt în stare să înţeleg. Asta o să-mi fie de ajutor.

  — Dar mai e un aspect. La un moment dat îmi spui, „nu mă sfida”, după care zici că îţi place să fii provocat. E foarte greu de găsit aici calea de echilibru.

  Se uită la mine un moment, apoi se încruntă.

  — Înţeleg. Dar până acum mi se pare că ai reuşit.

  — Dar cu ce preţ? Sunt legată fedeleş aici.

  — Îmi place să fii legată fedeleş, zâmbeşte el afectat.

  — Nu la aia m-am referit! zic şi, exasperată, îl stropesc cu apă.

  Se uită la mine ridicând o sprânceană.

  — Să înţeleg că tocmai m-ai stropit cu apă?

  — Da.

  Doamne!. Privirea aia.

  — Oh, domnişoară Steele. Mă înşfacă şi mă trage la el în poală, împrăştiind apă peste tot, pe podea. Cred că am discutat destul deocamdată.

  Îmi prinde capul în palme şi mă sărută. Profund. Posedându-mi gura. Îmi înclină capul… mă controlează. Gem sub apăsarea buzelor lui. Asta îi place lui. La asta se pricepe atât de bine. Totul se aprinde în mine şi îmi înfig degetele în părul lui, ţinându-l lângă mine, şi-l sărut la rându-mi, spunându-i că şi eu îl vreau, în singurul fel în care ştiu cum să o fac. El geme, schimbându-mi poziţia astfel încât ajung călare peste el. Se dă înapoi şi se uită la mine, cu ochii mijiţi, strălucind de poftă carnală. Îmi cobor mâinile ca să mă apuc de marginea căzii, dar el îmi prinde ambele încheieturi şi îmi trage mâinile la spate, ţinându-le unite cu o singură mână.

  — O să te am acum, şopteşte şi mă ridică astfel încât stau suspendată deasupra lui. Eşti gata? şuieră el.

  — Da, şoptesc şi mă lasă să cobor pe sexul lui, încet, răscolitor de încet… simţind cum mă umple… şi mă priveşte în timp ce mă posedă.

  Gem, închid ochii şi mă desfăt cu senzaţia de plinătate. Îşi flexează şoldurile, iar eu suspin, mă aplec în faţă şi-mi reazem fruntea de el.

  — Te rog, dă-mi drumul la mâini, şoptesc.

  — Să nu mă atingi, stăruieşte el şi, eliberându-mi mâinile, mă apucă de şolduri.

  Apuc marginea căzii şi mă mişc în sus, după care lent în jos, deschizându-mi ochii ca să-l privesc. Mă urmăreşte cu privirea, cu gura deschisă, respiraţia oprită, ţeapăn – cu limba uşor scoasă între dinţi. Arată atât de… atrăgător. Suntem uzi şi alunecoşi şi ne mişcăm unul către celălalt. Mă aplec şi-l sărut. Închide ochii. Şovăielnic, îmi ridic mâinile spre capul lui şi-i răvăşesc părul cu degetele, fără să-mi dezlipesc buzele de gura lui. Asta este permis. Îi place. Îmi place. Şi ne mişcăm împreună. Îl trag de păr, îi dau capul pe spate şi-l sărut mai adânc, călărindu-l – mai repede, mărind ritmul. Gem cu gura lipită de a lui. Începe să mă ridice mai repede, mai repede… ţinându-mă de şolduri. Răspunzându-mi la sărut. Suntem guri şi limbi ude, păr