pe care le-a spus şi a celor pe care nu le-a spus, nu cred că am fost vreodată atât de fericită.

  Capitolul 24

  Christian se află într-o cuşcă cu gratii de oţel. Îmbrăcat cu blugii lui sfâşiaţi, cu pieptul şi labele picioarelor goale, într-un mod de să-ţi lase gura apă, şi se uită intens la mine. Zâmbetul lui tainic e gravat pe faţa lui frumoasă, iar ochii au culoarea cenuşie a plumbului topit. Are în mâini un castron plin cu căpşuni. Se apropie cu graţie atletică de partea din faţă a cuştii, privindu-mă cu atenţie. Ia din castron o căpşună coaptă, şi mare şi scoate mâna printre gratii.

  — Mănânc-o! spune el pronunţând cu voluptate porunca.

  Încerc să mă apropii de el, dar sunt priponită, ţinută pe loc de o forţă nevăzută în jurul încheieturii. Dă-mi drumul!

  — Hai, mănâncă, spune el, afişându-şi deliciosul lui zâmbet pieziş.

  Trag şi trag… dă-mi drumul! Vreau să ţip şi să urlu, dar nu iese nici un sunet. Sunt mută. Se întinde ceva mai mult şi căpşuna ajunge între buzele mele.

  — Mănânc-o, Anastasia.

  Gura lui îmi rosteşte numele, zăbovind senzual asupra fiecărei silabe.

  Deschid gura şi muşc, cuşca dispare, iar mâinile mele rămân libere, întind mâna să-l ating, zbârlindu-i părul de pe piept cu degetele.

  — Anastasia.

  Nu. Gem.

  — Hai, iubito.

  Nu. Vreau să te ating.

  — Trezeşte-te.

  Nu. Te rog. Ochii mi se deschid involuntar, în treacăt, pentru o fracţiune de secundă. Sunt în pat şi cineva îşi freacă nasul de urechea mea.

  — Trezeşte-te, iubito, şopteşte el, iar efectul vocii lui dulci mi se împrăştie în vene precum caramelul topit.

  E Christian. Dumnezeule, e încă întuneric şi imaginile din vis persistă, deconcertante şi ademenitoare în capul meu.

  — Oh… nu, gem.

  Vreau iar la pieptul lui, înapoi în visul meu. De ce mă trezeşte? E miezul nopţii, sau cel puţin aşa mi se pare. Ce naiba! Oare vrea sex… acum?

  — E timpul să te trezeşti, iubito. Am să aprind lumina de pe noptieră.

  Are vocea liniştită.

  — Nu, gem eu.

  — Vreau să prind zorii zilei cu tine, spune el sărutându-mă pe faţă, pe pleoape, pe vârful nasului, pe gură – şi deschid ochii.

  Lumina de pe noptieră e aprinsă.

  — Bună dimineaţa, frumoaso, murmură.

  Gem, iar el zâmbeşte.

  — Nu prea eşti o persoană matinală, constată el.

  Mijesc prin lumina difuză şi-l văd pe Christian aplecat deasupra mea, zâmbind. Amuzat. Amuzat de mine. Îmbrăcat! În negru.

  — Am crezut că vrei sex, bâigui eu.

  — Anastasia, întotdeauna vreau să fac sex cu tine. Îmi încălzeşte inima să aflu că şi tu simţi la fel.

  Mă uit la el în timp ce ochii mi se obişnuiesc cu lumina şi văd că în continuare pare amuzat… slavă Cerului.

  — Bineînţeles că vreau, dar nu la o oră aşa de târzie.

  — Nu e târziu, e devreme. Hai, deşteptarea. Mergem afară. O să amânăm sexul pe altădată.

  — Dar aveam aşa un vis frumos, mă văicăresc eu.

  — Un vis despre ce? întreabă el cu răbdare.

  — Despre tine, zic şi roşesc.

  — Şi ce mai făceam de data asta?

  — Încercai să mă hrăneşti cu căpşuni.

  Buzele-i tresar într-o încercare de zâmbet.

  — Dr. Flynn s-ar putea să fie în elementul lui dacă ar auzi asta. Sus – îmbracă-te. Nu te mai obosi cu duşul, putem să facem asta mai târziu.

  Să facem!

  Mă ridic în capul oaselor, iar cearşaful mi se adună la mijloc, dezgolindu-mi trupul. Se ridică în picioare ca să-mi facă loc, cu ochii întunecaţi.

  — Ce oră e?

  — Cinci şi jumătate dimineaţa.

  — Parcă ar fi trei.

  — Nu avem aşa de mult timp. Te-am lăsat să dormi cât s-a putut de mult. Hai.

  — Nu pot să fac un duş?

  Oftează.

  — Dacă te duci la duş, o să vreau să vin cu tine şi ştii bine ce se va întâmpla apoi – momentul o să treacă. Haide.

  E entuziasmat. Ca un băieţel, radiază nerăbdare şi freamăt. Mă face să zâmbesc.

  — Ce facem?

  — E o surpriză. Ţi-am spus.

  Nu mă pot abţine să nu-i zâmbesc.

  — OK.

  Mă dau jos din pat şi-mi caut hainele. Bineînţeles că-s aranjate frumos pe fotoliul de lângă partea mea de pat. A lăsat acolo şi o pereche de boxeri – marca Ralph Lauren, nici nu se putea altfel. Mi-i trag pe mine, iar el îmi zâmbeşte larg. Hmm, încă un articol din lenjeria intimă a lui Christian Grey – un trofeu de adăugat la colecţie – Împreună cu maşina, BlackBerry-ul, Mac-ul, sacoul negru şi un set de ediţii princeps extrem de preţioase. Largheţea lui mă face să clatin din cap şi mă încrunt când o scenă din Tess îmi vine în mine: scena cu căpşunele. Îmi evocă visul. La naiba cu dr. Flynn – Freud ar fi avut o zi de glorie – şi pe urmă probabil că ar fi murit în încercarea de a-l înţelege pe domnul Vicios.

  — Acum că te-ai trezit, o să-ţi las un mic răgaz.

  Christian iese în living, iar eu mă duc la baie. Am şi eu necesităţi, ca tot omul, şi vreau să mă spăl rapid. Şapte minute mai târziu, mă aflu în living, spălată, pieptănată şi îmbrăcată în blugi, cămaşă şi chiloţii lui Christian. Christian ridică privirea de la masa mică unde-şi serveşte micul dejun. Micul dejun! Dumnezeule, la ora asta!

  — Mănâncă, spune el.

  Incredibil… visul meu. Mă uit la el cu gura căscată, gândindu-mă la voluptatea cu care pronunţă porunca, mişcându-şi limba aia pricepută.

  — Anastasia, spune el cu severitate, trezindu-mă din reverie.

  E mult prea devreme pentru mine. Cum rezolv situaţia asta?

  —