— Mă bucur că n-am mâncat nimic! strig către el.

  — Da, privind retrospectiv lucrurile, e bine că n-ai mâncat, pentru că am s-o fac din nou.

  Înclină planorul încă o dată până când ajungem cu capul în jos. De data asta, fiind pregătită, mă agăţ de harnaşament, dar oricum rânjesc şi chicotesc prosteşte. Aduce din nou planorul în poziţia normală.

  — Frumos, nu-i aşa? strigă el.

  — Da.

  Zburăm, planând maiestuos prin aer, ascultând vântul şi liniştea, în lumina dimineţii. Cine ar putea să ceară mai mult?

  — Vezi joystickul din faţa ta? strigă el din nou.

  Mă uit la mânerul care se înalţă între picioarele mele. Oh, nu, unde vrea să ajungă cu asta?

  — Ţine-te de el.

  Of, drace! O să mă facă să pilotez planorul. Nu!

  — Haide, Anastasia. Apucă-l, mă îndeamnă el mai vehement.

  Cu timiditate, îl apuc şi simt înclinarea şi devierea a ceea ce presupun că sunt cârma şi aripioarele sau cum naiba s-o fi numind ceea ce ţine chestia asta în aer.

  — Ţine-te bine… ţine-o stabilă. Vezi cadranul din mijloc, din faţa ta? Menţine acul exact la centru.

  Îmi simt inima în gură. Incredibil! Pilotez un planor… Plutesc în înalt.

  — Bravo! zice Christian, părând încântat.

  — Sunt uluită că m-ai lăsat să preiau controlul, strig.

  — Ai fi uimită de ceea ce te-aş lăsa să faci, domnişoară Steele.

  Am preluat din nou controlul.

  Simt cum joystickul se mişcă brusc şi îi dau drumul în timp ce coborâm în spirală câţiva metri, iar urechile încep să-mi pocnească din nou. Solul se apropie de noi şi am senzaţia că s-ar putea să ne prăbuşim în scurt timp. Doamne, e înfricoşător.

  — BMA, aici e BGN Papa Three Alpha, intrăm pe pista şapte din stânga, în direcţia vântului, spre iarbă, BMA.

  Christian vorbeşte pe tonul lui autoritar obişnuit. Turnul transmite ceva drept răspuns prin radio, dar nu se înţelege ce spune. Plutim din nou într-un cerc larg, apropiindu-ne de sol. Văd aeroportul, pistele de aterizare şi zburăm iar peste Interstate 95.

  — Ţine-te bine, iubito. Poate să se lase cu zdruncinături.

  După încă un cerc, ne cufundăm şi dintr-odată ne aflăm pe sol cu o bufnitură scurtă, gonind pe iarbă – Dumnezeule! Îmi clănţănesc dinţii în timp ce ne hurducăim pe sol cu o viteză alarmantă, până când în sfârşit ne oprim. Planorul se leagănă, apoi se lasă pe partea dreaptă. Trag adânc aer în plămâni în timp ce Christian se apleacă şi deschide capacul carlingii, după care se dă jos şi începe să se întindă.

  — Cum a fost? întreabă el, cu ochii de un cenuşiu-argintiu strălucitor şi ameţitor.

  Se apleacă pentru a-mi desface cataramele.

  — A fost extraordinar. Mulţumesc, şoptesc eu.

  — A fost mai mult? întreabă, cu o voce în care se întrezăreşte speranţa.

  — Mult mai mult, murmur, iar el zâmbeşte larg.

  — Haide.

  Îmi întinde mâna, iar eu mă dau jos din carlingă.

  De îndată ce cobor, mai ia în braţe şi mă lipeşte de corpul lui. Într-o clipită, mâna lui ajunge în părul meu, trăgând uşor de el în aşa fel încât îmi lasă capul pe spate. Mă sărută, îndelung, cu forţă şi cu pasiune, vârându-şi limba în gura mea. Respiraţia i se înteţeşte, ardoarea lui… Doamne – sexul lui… suntem pe un câmp. Dar nu-mi pasă. Îmi încleştez mâinile în părul lui, ancorându-l de mine. Îl vreau, aici, acum, pe pământ. Se rupe din îmbrăţişare şi se uită în jos la mine, ochii lui fiind acum întunecaţi şi luminoşi în lumina dimineţii, plini de o senzualitate brută şi arogantă. Uau! îmi taie respiraţia.

  — Micul dejun, şopteşte el, făcând să sune cuvintele delicios de erotic.

  Cum reuşeşte să facă nişte banalităţi precum bacon cu ouă să sune precum fructul oprit? E o abilitate extraordinară. Se întoarce, mă prinde de mână şi ne îndreptăm spre maşină.

  — Şi planorul?

  — Cineva o să se ocupe şi de ăla, spune el nepăsător. Acum mergem să mâncăm.

  Tonul lui e lipsit de echivoc.

  Mâncare! Vorbeşte despre mâncare, când, de fapt, nu-l vreau decât pe el.

  — Hai, zice zâmbind.

  Nu l-am văzut niciodată ca acum, şi e o bucurie să-l priveşti. Merg lângă el, mână în mână, cu un rânjet stupid şi caraghios lipit pe faţă. Îmi aminteşte de ziua petrecută cu Ray la Disneyland, când aveam zece ani A fost o zi perfectă, iar ziua aceasta se anunţă cu siguranţă că va lila fel.

  Înapoi în maşină, pe drumul de întoarcere spre Savannah, pe Interstate 95, alarma telefonului se declanşează. A, da… pilula.

  — Ce-a fost asta? întrebă Christian curios, uitându-se la mine.

  Scotocesc prin geantă după pachet.

  — Alarma pentru pilulă, bâigui eu în timp ce roşeaţa îmi cuprinde obrajii.

  Buzele i se curbează într-un zâmbet.

  — Bun, bravo. Urăsc prezervativele.

  Roşesc şi mai tare. Are acelaşi aer de superioritate ca de fiecare dată.

  — Îmi place că m-ai prezentat lui Mark ca iubita ta, murmur.

  — Păi, nu asta eşti? zice, ridicând o sprânceană.

  — Asta sunt? Credeam că vrei o supusă.

  — Aşa am vrut, Anastasia, şi vreau în continuare. Dar ţi-am spus, vreau şi mai mult.

  O, Domne! Trece printr-o schimbare şi speranţa mă cuprinde, lăsându-mă cu sufletul la gură.

  — Sunt foarte fericită că vrei mai mult, şoptesc eu.

  — Ţelul nostru este să oferim plăcere, domnişoară Steele.

  Zâmbeşte afectat când oprim la International Housc of Pancakes14.

  — IHOP!

  Îi zâmbesc lui Christian şi nu-mi vine să cred. Cine ar fi crezut…? Christian Grey la IHOP.

  E 8.30 dimineaţa, dar în restaurant e linişte. Miroase a aluat dulce, mâncare